Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 27/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.27/2008-R
Ședința publică din 10 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Stan Aurelia Lenuța JUDECĂTOR 2: Moșincat Eugenia
- - - - JUDECĂTOR 3: Trif
- - - judecător
- - grefier
Pe rol fiind judecarea recursului civil declarat de reclamantul domiciliat în Aleșd,-, județul B, în contradictoriu cu intimații pârâți ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A ÎMBUNĂTĂȚIRILOR FUNCIARE RA-SUCURSALA -C REPREZENTATĂ DE SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE ÎMBUNĂTĂȚIRI FUNCIARE O,-, județul B și SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE ÎMBUNĂTĂȚIRI FUNCIARE O,-/B, județul, împotriva sentinței civile nr.599/LM din 22 iunie 2007, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: litigiu de muncă-drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă recurentul reclamant -personal și intimata pârâtă ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A ÎMBUNĂTĂȚIRILOR FUNCIARE RA-SUCURSALA -C REPREZENTATĂ DE SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE ÎMBUNĂTĂȚIRI FUNCIARE O-prin consilier juridic G, în baza delegației nr.33/10.01.2008, emisă de intimată, lipsă fiind intimata pârâtă SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE ÎMBUNĂTĂȚIRI FUNCIARE
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru, intimata pârâtă de rând 2 depus întâmpinare, după care:
INSTANȚA comunică un exemplar din întâmpinarea formulată de intimata pârâtă de rând 2 cu recurentul reclamant.
Recurentul reclamant -personal învederează instanței că nu mai are alte probe și solicită cuvântul asupra recursului.
Nemaifiind excepții de invocat și probe de solicitat instanța consideră cauza lămurită, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Recurentul reclamant -personal, susține recursul și solicită admiterea lui așa cum a fost formulat și motivat în scris, casarea în totalitate a sentinței atacate întrucât prin aceasta a fost respinsă acțiunea, fără cheltuieli de judecată. În esență solicită a se constata că, instanța de fond deși a reținut întreaga stare de fapt și de drept, prin hotărârea pronunțată a menținut aceleași motivări din sentința civilă nr.126/C/2006, neținând cont de considerentele deciziei nr.932/2006 a Curții de APEL ORADEA. De asemenea arată că, el a solicitat să i se acorde în integralitate salariul de bază și sporurile cum au fost stabilite în contractul individual de muncă, fiind angajat în funcția de șef compartiment și coordonând Auditul Intern. Mai mult decât atât menționează că, acordul încheiat în data de 12.04.2005 între SA și Federația Sindicatelor din Îmbunătățiri Funciare nu este aplicabil în cauză, întrucât el solicită drepturile anterioare încheierii acestuia, considerând totodată că expertiza efectuată în cauză nu este de natură a lămuri instanța dacă sumele solicitate de către reclamanți reprezintă diferența dintre salariul acordat în procent de 100% și salariul efectiv încasat.
Reprezentantul intimatei pârâte de rând 2 solicită respingerea recursului, în sensul de a se constata lipsa calității procesuale pasive a societății pârâte pe care o reprezintă, aspect corect reținut de instanța de fond, pentru considerentele din întâmpinare, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr.599/LM din 22 iunie 2007, Tribunalul Bihorar espins acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE ÎMBNUNĂTĂȚIRI FUNCIARE SA B - Sucursala
A respins și acțiunea față de pârâta ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A ÎMBUNĂTĂȚIRILOR FUNCIARE RA - Sucursala C, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut că, eclamantul a prestat activitate la pârâta SOCIETAEA NAȚIONALĂ DE ÎMBUNĂTĂȚIRI FUNCIARE B- SUCURSALA B-O în baza contractului individual de muncă nr.788/01.06.2001 în funcția de revizor contabil începând cu data de 01.06.2001 și conform certificatului de înregistrare la ORC B pârâta ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A ÎMBUNĂTĂȚIRILOR FUNCIARE -SUCURSALA -C este unitate distinctă motiv pentru care, prima instanță respins acțiunea reclamantului față de această pârâtă ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală.
Din actele de la dosar, instanța de fond a reținut că, conform art. 27 alin. 3 din Contractul Colectiv de Muncă rezultă că, drepturile salariale se vor acorda cu încadrarea în fondul de salarii aprobat de SN IF SA., iar prin adresele 598/08.08.2002 și 12448/07.09.2004 emise de SN IF SA B, comunicându-se Sucursalei B că fondul de salarii planificat se poate utiliza în totalitate, dar cu obligația de a se încadra în plafoanele stabilite prin bugetul de venituri și cheltuieli aprobat.
Din conținutul Acordului încheiat la data de 12.04.2005 între SN IF SA și Federația Sindicatelor din Îmbunătățiri Funciare, acord semnat de cei doi parteneri sociali, părți contractante ale Contractului Colectiv de Muncă, s-a reținut de tribunal că, la punctul 1 s-a stipulat asigurarea a minim 75% din salariile de bază, iar din statele de plată depuse la dosar a rezultat faptul că pârâta nu a dat angajaților salarii sub acest procent.
Față de aceste considerente, instanța de fond a apreciat că drepturile salariale, indemnizația de concediu medical și de odihnă au fost acordate reclamantului cu respectarea legislației în vigoare, în conformitate cu pct.8 din contractul individual de muncă, art.87 alin.3 din Contractul Colectiv de Muncă, art.45 alin.2 din Legea 53/2005 și Legea nr.19/2000.
În ceea ce privește plata sporului de conducere ca și coordonator compartiment audit Intern, s-a reținut de prima instanță că reclamantul nu avut în subordine nici un salariat, motiv pentru care a respins cererea privind plata acestui spor.
Față de toate aceste considerente instanța a respins acțiunea reclamantului și față de pârâta SOCIETAEA NAȚIONALĂ DE ÎMBUNĂTĂȚIRI FUNCIARE B- SUCURSALA B-
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea în tot a sentinței.
În motivarea recursului, sunt invocate următoarele:
-recurentul nu a contestat faptul că procentele din salariu nu au fost bine calculate, ci a solicitat să i se acorde în integralitate salariul de bază și sporurile cum au fost stabilite în contractul individual de muncă;
-recurentul a fost angajat în funcția de șef compartiment, el coordonând Auditul Intern;
-Acordul încheiat în data de 12.04.2005 între SA și Federația Sindicatelor din Îmbunătățiri Funciare nu este aplicabil în cauză, deoarece recurentul solicită drepturile anterioare încheierii acestuia;
-expertiza efectuată nu este de natură a lămuri instanța în sensul dacă sumele solicitate de reclamant reprezintă diferența dintre salariul acordat în procent de 100% și cel efectiv acordat;
-procentul acordat la salariu a fost de 79, 55, 95, 96, 87, 82, 83, 62, 74% și nu 100% cum prevedea contractul individual de muncă, Codul muncii și - o normă întreagă.
Prin întâmpinare, intimata Administrația Națională a Îmbunătățirilor Funciare RA Sucursala Teritorială -C a arătat că reclamantul nu a fost niciodată angajat al acesteia, ci al Sucursalei B, aspect reținut și de instanța de fond prin sentința recurată, intimata neavând astfel calitate procesuală pasivă în cauză.
Examinând sentința prin prisma motivelor invocate, precum și din oficiu, instanța reține următoarele:
Concluzia la care a ajuns instanța de fond prin hotărârea recurată este în deplină concordanță cu materialul probator existent la dosar.
Relevanță prezintă în cauză prevederile art.27 alin.3 din Contractul colectiv de muncă conform căruia drepturile salariale se vor acorda cu încadrarea în fondul de salarii aprobat de SN IF SA. Or, prin adresele nr.598 din 8 august 2002 și nr.12448 din 7 septembrie 2004, SN IF SA Bac omunicat Sucursalei B - al cărui angajat a fost recurentul în funcția de revizor contabil începând cu data de 1 iunie 2001 în baza contractului individual de muncă nr.788/1.06.2001 - că fondul de salarii planificat se poate utiliza în totalitate însă cu obligația de încadrare în plafoanele stabilite prin bugetul de venituri și cheltuieli aprobat.
Elocvent este în speță și conținutul Acordului încheiat la data de 12 aprilie 2005 între SN IF SA și Federația Sindicatelor de Îmbunătățiri Funciare, act care la punctul 1 prevede obligația intimatei de a asigura minimum 75% din salariile de bază, obligație respectată de intimata pârâtă.
Prin urmare, se dovedesc a fi lipsite de suport legal pretențiile recurentului având ca obiect drepturile salariale, indemnizația de concediu medical și de odihnă, toate acestea fiind acordate în condițiile respectării prevederilor înscrise la pct.8 din contractul individual de muncă, ale celor înscrise în art.27 alin.3 din contractul colectiv de muncă și respectiv cele cuprinse în articolul 40 alin.2 din Legea nr.53/2005.
Nefondată se dovedește a fi și critica ce vizează neplata sporului de conducere, în condițiile în care - recurentul în calitatea sa de coordonator compartiment Audit Intern nu a avut în subordine nici un salariat, iar un atare spor este prevăzut a se acorda doar în cazul în care compartimentul are minim 2 posturi aprobate, recurentul nefiind așadar îndreptățit la plata sporului pretins, cum în mod judicios a reținut și instanța de fond.
Cât privește critica axată pe probleme referitoare la dispozițiile deciziei de casare, care în opinia recurentului nu ar fi fost avute în vedere de instanța de fond, este de reținut că, în cadrul rejudecării, instanța de trimitere a dispus completarea raportului de expertiză, ținând cont de recomandările Curții de APEL ORADEA, sens în care expertul desemnat în cauză a depus lucrarea aflată la dosar la fila 38.
Se poate lesne observa așadar că instanța de fond a procedat la suplimentarea probatoriului, conform dispozițiilor instanței de casare, iar în urma evaluării întregului material probator a ajuns la concluzia că drepturile bănești pretinse de către reclamant au fost acordate de intimata pârâtă cu respectarea dispozițiilor legale, fiind astfel nejustificate pretențiile formulate prin cererea dedusă judecății, soluție care, dată fiind justețea acesteia, nu se impune a fi modificată în actuala etapă procesuală.
Față de considerentele ce preced, instanța, în baza dispozițiilor art.312 alin.1 din Codul d e procedură civilă va respinge ca nefondat recursul, sentința recurată urmând a fi păstrată în totalitate, și se va constata totodată că intimatele nu au solicitat a se face aplicarea prevederilor art.274 din Codul d e procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de împotriva sentinței civile nr. 599/LM din 22 iunie 2007, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 10 ianuarie 2008 .
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - -
Red.concept decizie - -
Data:17.01.2008
Jud.fond /
Dact.
Data:22.01.2008
2 ex.
Președinte:Stan Aurelia LenuțaJudecători:Stan Aurelia Lenuța, Moșincat Eugenia, Trif
