Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 3335/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA
DECIZIA NR. 3335
Ședința publică de la 21 Mai 2008
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Marin Covei
JUDECĂTOR 2: Mihaela Mitrancă
JUDECĂTOR 3: Daniela Vijloi
Grefier: - -
Pe rol, judecarea contestației în anulare a deciziei nr. 269/01.02.2008, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-, formulată de contestatoarea în contradictoriu cu intimata Compania Națională - Poșta Română SA.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns contestatoarea și pentru intimată avocat ales, cu împuternicire la dosar, lipsă fiind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință care învederează că pricina este la al II-lea termen de judecată acordat pentru cunoașterea motivelor contestației în anulare, iar prin serviciul registratură intimata a depus întâmpinare (2 exemplare).
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat se acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Contestatoarea depune la dosar concluzii scrise și cere admiterea contestației așa cum a fost formulată, anularea deciziei din recurs și rejudecarea acestuia, întrucât, deși i s-a dovedit nevinovăția și a fost repusă în funcția deținută anterior, nu i s-au acordat, potrivit art. 52 din Codul Muncii, drepturile salariale din perioada în care a fost suspendată.
Avocat pentru intimată pune concluzii de respingere a contestației în anulare ca neîntemeiată, întrucât aceasta nu se îndeplinește condițiile art. 318 Cod proc. civ. aspectele invocate de contestatoarea au fost puse în discuție atât la judecata în fond, cât și în recurs.
CURTEA
Asupra contestatiei in anulare de;
Prin sentința nr.2582/03.10.2007 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- a fost respinsa cererea formula reclamanta, cu domiciliul în DTS, județul M împotriva pârâtei Compania Natinala - Posta SA.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul Dolja reținut următoarele:
Reclamanta a desfășurat și desfășoară activitate în funcția de director operațional în cadrul CN Poșta Română - Având această funcție, în perioada 2003 și iulie - octombrie 2003, reclamanta a colaborat cu SC SRL B reprezentată de - în vederea desfasurarii unei activități de cercetare cu privire la cererea turistică a rezidenților din România. era comandat de Institutul Național de Statistică SC CO SRL B care la rândul său a contactat SC SRL B în vederea desfășurării activității de cercetare. Reclamanta a primit chestionarele ce făceau obiectul sondajului de opinie și le-a distribuit mai multor angajați din subordinea sa ( factori și agenți poștali, oficiante, diriginte, etc. ).
Pentru faptele respective, prin decizia nr. 282/19 12 2003, parata a sancționat-o disciplinar pe reclamantă cu desfacerea contractului individual de muncă. Curtea de APEL CRAIOVA prin decizia nr. 1422/24 11 2004 admis recursul reclamantei și a modificat sentința nr. 459/2004 a Tribunalului Dolj, a modificat decizia nr. 232/19 12 2003,înlocuind măsura desfacerii contractului individual de muncă cu reducerea salariului cu 10% timp de 3 luni, și a dispus reintegrarea reclamantei pe funcția deținută anterior.
Ca urmare a acestei situații, pârâta CN Poșta Română cu decizia nr. 448/17 12 2004 dispus reintegrarea reclamantei pe postul deținut anterior cu începere de la data de 03 01 2004, cu achitarea drepturilor salariale la zi. In aceeași zi de 17 12 2004, pârâta cu decizia nr. 449/17 12 2004 în temeiul prev art. 52 alin 1 lit. c din Codul Munciia dispus suspendarea contractului individual de muncă al reclamantei.
La baza acestei suspendări a stat adresa nr. 18205/09.12.2004 a Inspectoratului de Politie Județean D prin care se aducea la cunoștința societății că s-a dispus începerea urmăririi penale împotriva reclamantei.
Reclamanta a solicitat ca prin sentința ce se va pronunța în cauză să fie obligată pârâta la plata unei despăgubiri egale cu salariul și celelalte drepturi de care a fost lipsită pe perioada suspendării, contractul individual de muncă începând cu data de 17 12 2004 și până la 01 12 2006, contravaloarea tichetelor de masă, o despăgubire morală echivalentă cu despăgubirile materiale și cheltuieli de judecată.
Față de situația de fapt expusă instanța a apreciat că în cauză sunt aplicabile următoarele prevederi legale: art. 154 alin 1 și 2, art. 155 alin 1, art. 166 alin 1 și prevederile art. 52 alin 1 lit. c și alin 2 din Codul Muncii.
Examinând prevederile art. 161 alin 4 și art. 66 alin 1 din Codul Muncii, Tribunalul a reținut că întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata salariului, dă dreptul salariatului ca în termen de 3 ani de la data la care drepturile erau datorate poate să-l acționeze în judecată pe angajator.
S-a reținut ca reclamanta în perioada 17 12 200 - 01 12 2006 avut contractul individual de muncă suspendat în temeiul prev. art. 52 alin. 1 lit. c din Codul Muncii. Reclamanta nu a contestat în termenul legal prev de art. 283 lit. a din Codul Muncii.
Pârâta cu decizia nr. 386/21 11 2006, dispus ca reclamanta să își reia activitatea în cadrul CNPR -Direcția Regională de Poștă C, în funcția de Director începând cu data de 01 12 2006.
Decizia respectivă a fost primită de reclamantă la data de 22.11.2006 și nu a contestat-o în termen legal prevăzut de art. 283 alin. 1 lit. a din Codul Muncii.
Prin Ordonanța Parchetului s-a reținut că reclamanta a săvârșit infracțiunea de abuz contra intereselor publice prejudiciind C cu suma de 1344, 20 RON.
Față de această situație cererea reclamantei nu a fost considerată întemeiată, deoarece nu s-a constatat nevinovăția sa, astfel că nu poate beneficia de prev. art. 52 alin 2 din Legea nr. 53/2003 cu privire la o despăgubire egală cu salariul și celelalte drepturi de care a fost lipsită pe perioada suspendării contractului individual de muncă.
Pe cale de consecință, Tribunalul a respins ca neîntemeiată cererea reclamantei în contradictoriu cu pârâta CN- Poșta Română SA B.
Împotriva sentinței Tribunalului Dolja declarat recurs reclamanta criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând următoarele motive:
Aplicarea greșita a dispozițiilor legale de către instanța de fond, astfel:
1. Prin decizia Curții s-a dispus reintegrarea contestatoarei pe postul deținut anterior, confirmându-se faptul ca salariata era compatibila cu funcția deținuta anterior.
Temeiul juridic invocat de intimata in decizia de suspendare nr. 449/17/12.2004, art.52(1,c) Codul Muncii este greșit.
Ca aceasta norma are un caracter dispozitiv si ca atare angajatorul are dreptul si obligația sa cantareasca bine fapta si daca considera ca este deosebit de si îl face incompatibil cu funcția deținuta sa dispună desfacerea contract individual de munca.
Se arata ca, urmare a deciziei Curții de Apel, intimata parata cunoștea ca fapta contestatoarei este minora iar savarsirea ei nu o face incompatibila cu funcția deținuta.
Cu toate acestea, fara temei legal a emis decizia de suspendare a contractului individual de munca.
Ca intimata putea sa dispună suspendarea contractului individual de munca numai pentru o fapta deosebit de si daca acea fapta îl face pe angajat incompatibil cu funcția deținuta, ceea ce nu este cazul in speța.
Ca prin decizia nr.386/21.11.2006, intimata si-a manifestat expres voința ca recurenta sa isi reia activitatea pe postul deținut anterior suspendării, decizie ce a fost operata in carnetul de munca, ceea ce confirma faptul ca aceasta a inteles ca fapta este minora si nu o face incompatibila cu postul.
2. Cu privire la susținerea instanței ca in speța nu s-a constatat nevinovatia contestatoarei, aceasta este contrazisa de intimata prin emiterea deciziei de revocare a deciziei de suspendare din funcție.
3. In ceea ce privește aplicarea dispozițiilor art.283(a) Codul Muncii, instanța deși a invocat in decizie aceste excepții, niciodată nu au fost puse in discuția parților si nici nu s-a pronunțat prin dispozitiv asupra lor.
Ca aceste excepții nu se aplica in cauza de deoarece cererea a fost întemeiata pe dispozițiile art.52(2) Codul Muncii.
4. Ca nu sunt aplicabile in cauza nici dispozițiile art.154(1,2), art. 155(1), art.166(1) Codul Muncii.
5. In ceea ce privește tichetele de masa, atâta timp cat a dispus reluarea activitatii, recurenta are dreptul pe langa salariul si la celelalte drepturi.
6. Referitor la despăgubirile morale, se arata ca prin art.269 Codul Munciis -a reglementat si acest aspect.
Prin decizia nr. 269 din 1 februarie 2008 pronuntata in dosarul nr-, Curtea de APEL CRAIOVAa respins ca nefondat recursul.
In fapt, Curtea a retinut ca la data de 19.12.2003, prin decizia 289/19.12.2003, unitatea intimata a dispus sancționarea recurentei cu desfacerea disciplinara a contractului individual de munca, in temeiul art.264 lit. f, art. 61 lit. a Codul Muncii, coroborat cu prevederile art. 142 lit. e din contractul colectiv de munca si ale art.96 lit. e coroborat cu art.101 din Regulamentul Intern.
La data de 24.11.2004, Curtea de APEL CRAIOVA prin decizia nr. 1422 modificat decizia 289/2003, înlocuind măsura desfacerii contractului individual de munca cu măsura reducerii salariului de baza al contestatoarei cu 10% pe timp de 3 luni.
S-a dispus reintegrarea si plata drepturilor bănești pe perioada de la desfacerea contract individual de munca pana la reintegrare.
Prin decizia nr. 448/17.12.2004, unitatea a dispus aplicarea dispozițiilor deciziei Curții, in sensul reintegrării, înlocuirii sancțiunii, plătii drepturilor bănești si a cheltuielilor de judecata.
La data de 17.12.2004, prin decizia nr. 499, ca urmare a adresei nr. 18205/09.12.2004, emisa de IJP D, prin care s-a adus la cunoștința societatii faptul ca s-a dispus începerea urmăririi penale împotriva recurentei, unitatea a dispus in temeiul art.52, alin. 1(c) Codul Muncii, suspendarea contractului individual de munca.
La data de 03.10.2006, prin Ordonanță, procurorul de la Parchetul de pe langa Judecătoria Craiova, a reținut ca sub aspect formal, fapta savarsita de învinuita întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz in serviciu contra intereselor publice, raportat insa la valoarea redusa a prejudiciului, la decizia Curții de Apel, la circumstanțele personale ale învinuitei, la lipsa antecedentelor sale penale, fapta savarsita nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni in sensul art. 18.Cod Penal, motiv pentru care a dispus aplicarea unei sancțiuni administrative, cu amenda in cuantum de 1000 RON.
La 17.11.2006, recurenta formulează cerere de reîncepere a activității începând cu data de 01.12.2006.
La data de 21.11.2006, prin decizia nr.386, unitatea intimata, ca urmare a cererii, dispune reluarea activității începând cu data de 01.12.2006.
In drept, potrivit art. 52 (1) Codul Muncii, contractul individual de muncă poate fi suspendat din inițiativa angajatorului în următoarele situații: c) în cazul în care angajatorul a formulat plângere penală împotriva salariatului sau acesta a fost trimis în judecată pentru fapte penale incompatibile cu funcția deținută, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești;
(2) În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) și c), dacă se constată nevinovăția celui în cauză, salariatul își reia activitatea anterioară, plătindu-i-se, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, o despăgubire egală cu salariul și celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendării contractului.
Așa cum se observa din dispozițiile legale mai sus citate, suspendarea prevăzuta de art. 52, alin. 1(c) Codul Muncii, presupune existenta a doua faze procedurale interne cu elemente si efecte distincte.
Astfel, prima faza consta in luarea măsurii suspendării de către conducerea unitații, prin emiterea unei decizii in acest sens, in condițiile in care angajatorul a formulat plângere penala împotriva salariatului pentru o fapta incompatibila cu funcția deținuta - situația de.
Efectul deciziei, consta in interzicerea temporara a salariatului de a-si exercita funcția, cu consecința neplății salariului.
Salariatul are posibilitatea contestării deciziei respective, sub aspectul legalității si temeiniciei, potrivit art. 283 Codul Muncii. Decizia necontestata sau de care s-a respins contestația isi produce efectele mai sus menționate.
A doua faza depinde de rezultatul urmăririi penale, respectiv a procesului penal si de modul de stabilire a vinovăției penale sau nevinovăției salariatului, unitatea emițând o decizie de luare a masurilor corespunzătoare acestui rezultat.
Vinovatia, in sensul art. 52 alin. 2 Codul Muncii este vinovatia penala, ca trăsătura esențiala a infracțiunii, in sensul art. 17. pen.
In cazul in care se constata nevinovăția, unitatea va dispune plata unei despăgubiri echivalente cu salariul si celelalte drepturi de care a fost lipsit salariatul in perioada suspendării.
Acordarea acestor despăgubiri este indisolubil legata de stabilirea nevinovatiei penale a salariatului si grefata pe culpa unitații in modul de exercitare a acțiunii ce a stat la baza suspendării contractului individual de munca.
In cazul instituției juridice a faptei penale care nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni, prevăzuta de art. 18 ind. 1. pen. si aplicata in cazul reclamantei, este vorba de o fapta prevăzuta de legea penala, care nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni, dar care nu exclude vinovatia, ca trăsătura specifica.
Or, in cauza, așa cum rezulta din Ordonanța procurorului, vinovatia reclamantei exista, numai sub aspectul trasaturii pericolului social s-a stabilit ca " fapta savarsita nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni in sensul art. 18.pen".
Odată stabilita vinovatia, nu mai este îndeplinita condiția prevăzuta de art. 52 alin. 2 Codul Muncii, si anume lipsa vinovatiei care da naștere la dreptul privind acordarea despăgubirilor, sub aceste aspecte motivele de recurs fiind neintemeiate.
Decizia de revocare a deciziei de suspendare, stabilește așa cum rezulta din conținutul său reluarea activității începând cu 01.12.2006 si nu e de natura a înlătura vinovatia salariatei, care in sensul textului prevăzut de art. 52(2), este o vinovatie de natura penala, astfel incit sub acest aspect motivul 2 de recurs este neîntemeiat.
In cauza, se constata ca in mod corect instanța de fond a reținut ca reclamanta nu a contestat decizia de suspendare, situație in care aceasta si-a produs efectele prevăzute de lege pe întreaga perioada cuprinsa intre data emiterii acesteia si data emiterii deciziei 386/2006.
Prin motivele invocate in recurs la punctul 1, Curtea a retinut ca recurenta invoca motive de nelegalitate si netemeinicie a deciziei de suspendare, decizie de suspendare care nu a fost contestata si care si-a produs efectele prevăzute de lege, acestea încetând la data de 01.12.2006, motive care trebuiau invocate intr-o eventuala contestație declarata împotriva acestei decizii.
Or, obiectul acțiunii, cu care a fost investita instanța de fond si care a constituit element al cadrului procesual, consta in obligarea unitații parate la plata despăgubirilor prevăzute de art. 52 alin.2 Codul Muncii.
In ceea ce privește motivul de recurs nr.3, Curtea a retinut ca instanța de fond nu a invocat excepția nerespectării termenului prevăzut de art. 283( 1,a), ci doar a constatat ca reclamanta nu a contestat decizia de suspendare, situație care nu se circumscrie excepțiilor procesuale care trebuie puse in discuția părților.
Cu privire la motivul 4 de recurs, Curtea a retinut ca in cauza nu s-a facut aplicarea dispozițiilor invocate.
Cu privire la motivele 5 si 6 de recurs s-a retinut ca, in condițiile in care cererea de acordarea a despăgubirilor este neîntemeiata, pentru aceleași motive nici drepturile respective nu pot fi acordate, aceste subsumându-se noțiunii de despăgubiri.
Impotriva acestei decizii a formulat contestatie in anulare, care a sustinut, in esenta, ca solutia se bazeaza pe o interpretare gresita a inscrisurilor existente la dosarul cauzei si reprezinta rezultatul unei erori de judecata.
Contestatia in anulare este nefondata.
Potrivit legii, contestatia in anulare este o cale extraordinara de atac, admisibila numai in cazurile limitativ aratate de art. 317.civ.Cod Penal (lipsa de procedura si necompetenta instantei) si art. 318.civ.Cod Penal (cand dezlegarea data este rezultatul unei greseli materiale si omiterea din eroare de a cerceta vreunul din motivele de casare), textele legale fiind de stricta interpretare.
Ea tinde la anularea unei hotarari definitive, nu pentru ca judecata nu a fost bine facuta in fond, ci pentru ca s-au savarsit erori materiale in legatura cu anumite forme procedurale.
de motivarea in fapt a cererii, criticile formulate de contestatoare ar putea fi incluse in prima ipoteza a art. 318.civ.Cod Penal, vizand situatia in care dezlegarea data recursului este rezultatul unei greseli materiale.
Dispozitiile legale ale art. 318.civ.Cod Penal au insa un camp limitat de aplicatie, astfel ca ele trebuie sa fie interpretate, in toate cazurile, in mod restrictiv, pentru a nu deschide in ultima instanta calea unui veritabil recurs.
Astfel, textul vizeaza greseli de fapt, involuntare, iar nu greseli de judecata, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispozitii legale sau de rezolvare a unui incident procedural.
Pentru a putea fi admisa o contestatie in anulare indreptata impotriva deciziei pronuntate de o instanta de recurs, este necesar ca eroarea materiala, invocata de o parte, sa priveasca o problema de procedura. O atare eroare trebuie sa fie evidenta, in legatura cu aspectele formale ale judecatii in recurs, pentru verificarea careia sa nu fie necesara o reexaminare a fondului sau reaprecierea probelor. Aceasta cale de atac tinde la anularea unei hotarari nu pentru ca judecata nu a fost bine facuta, ci pentru motivele expres prevazute de lege.
Asa fiind, criticile formulate de contestatoare vizand modul de apreciere a probelor si interpretarea unor prevederi legale exced motivelor de contestatie in anulare expres prevazute de lege.
Pentru aceste considerente, in temeiul art. 320.civ.Cod Penal, Curtea urmeaza sa respinga ca nefondata contestatia in anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestației în anulare a deciziei nr. 269/01.02.2008, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-, formulată de contestatoarea în contradictoriu cu intimata Compania Națională - Poșta Română SA.
Decizie irevocabilă.
Pronuntata in sedinta publica de la 21 mai 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. Jud. -
Ex.2/30.05.2008
Jud.fond
Jud.recurs
Președinte:Marin CoveiJudecători:Marin Covei, Mihaela Mitrancă, Daniela Vijloi
