Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 336/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 336/CM
Ședința publică din 09 iunie 2009
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Vanghelița Tase
JUDECĂTOR 2: Mihaela Ganea
JUDECĂTOR 3: Daniela Petrovici
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul civil formulat de reclamantele, domiciliată în C,-, -. C,. 54, județul C, domiciliată în C,-, -. 31, județul C, domiciliată în C,-, -b,. A, etaj 6,. 18, județul C, domiciliată în C,-, județul C și, domiciliată în C,-, -A,. A, etaj 2,. 13, județul C, împotriva sentinței civile nr. 753/13.06.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații pârâțiTRIBUNALUL CONSTANȚA, cu sediul în C,-, județul C,CURTEA DE APEL CONSTANȚA, cu sediul în C,-, județul C,MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector și 5 șiMINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELORprin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în C, str.- nr.18, județul C, având ca obiect conflict de muncă - drepturi bănești (spor vechime judecători).
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu dispozițiile art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
Recursul este declarat în termenul legal, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei prin care grefierul de ședință a învederat că la data de 5 iunie 2009, prin fax, intimatul Ministerul Justiției și Libertăților cetățenești a depus întâmpinare la recurs, după care:
Instanța, având în vedere că nu sunt motive de amânare, constată cauza în stare de judecată și, luând act că prin cererea declarativă de recurs s-a solicitat judecata în lipsă, rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Asupra prezentului recurs, constată:
Prin sentința civilă nr. 1397/24.08.2007 a Tribunalului Constanța -secția civilă, pronunțată în dosarul nr-, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, fiind respinsă acțiunea formulată în contradictoriu cu acest pârât, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
A fost admisă excepția prescrierii dreptului material în acțiunea formulată de reclamantele, și în contradictoriu cu pârâții CURTEA DE APEL CONSTANȚA, TRIBUNALUL CONSTANȚA și MINISTERUL JUSTIȚIEI și, pe cale de consecință, a fost respinsă cererea de chemare în judecată ca fiind prescrisă.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut, în esență, că:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 02.07.2007, reclamantele, și - au solicitat în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Constanța, Curtea de APEL CONSTANȚA, Ministerul Justiției și Ministerul Finanțelor Publice, obligarea acestora la plata drepturilor salariale reprezentând sporul de vechime în muncă, actualizat cu indicele de inflație la data plății, drepturi cuvenite începând cu perioada 2000 și până la: 01.01.2004 pentru, până la 05.03.2003 pentru, 28.11.2001 pentru și 01.12.2000 pentru -.
În motivarea acțiunii s-a arătat că reclamantele au avut funcția de judecător, calitate în care au beneficiat, ca toți ceilalți magistrați, de sporul de vechime în muncă până la apariția nr.OG 83/2000 - act normativ care a înlăturat expres acest spor, de la acea dată indemnizația magistraților devenind unica formă de remunerare. Acest spor nu a mai fost achitat nici după apariția nr.OUG 177/2002. Reclamantele au considerat că în mod neîntemeiat sporul de vechime nu a mai fost plătit, drepturile magistraților stabilite prin legi speciale nefăcând inaplicabile dispozițiile dreptului comun - Codul muncii.
Schimbarea denumirii "salariu" în "indemnizație" nu schimbă caracterul de drept salarial al sumei bănești primite pentru munca depusă, fiind considerat în mod greșit că prin nr.OUG 83/2000 s-a eliminat expres dreptul magistraților la sporul de vechime.
S-a invocat de asemenea de către reclamante aplicabilitatea cu caracter general al contractului colectiv de muncă la nivel național, în care se prevăd componentele salariului, printre care și sporul de vechime, precum și hotărârea din 06.07.2006 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, care a stabilit că neacordarea sporului de vechime aferent perioadei lucrate a defavorizat în mod nejustificat categoria profesională a magistraților, având ca efect restrângerea exercitării, în condiții de egalitate, a dreptului la echitate în activitatea economică și în materie de angajare și profesie, potrivit art. 6 din nr.OUG 137/2000; constatând în acest sens un tratament discriminatoriu, a formulat recomandarea, către Ministerul Justiției, de a adopta măsuri în vederea înlăturării tratamentului discriminatoriu.
În cuprinsul acțiunii reclamantele s-au referit și la prescripția dreptului la acțiune, asupra căreia au arătat că dreptul lor s-a născut în anul 2006, la data luării la cunoștință a hotărârii Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, dată până la care eroarea este comună și invincibilă cu privire la dreptul lor și al oricărui magistrat, respectiv 06.07.2006. S-a menționat că această eroare comună și invincibilă în care s-au aflat în perioada 2000-2006 poate fi asimilată forței majore care le-a împiedicat pe reclamante să formuleze acțiunea, forță majoră care suspendă dreptul la acțiune, conform art. 13 din același act normativ. S-a arătat că principiul rezultat din art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, relevat de hotărârile CEDO, referitor la un proces echitabil, care presupune existența unei legi previzibile, apte de a fi înțeleasă de beneficiarii și destinatarii cărora li se adresează, este aplicabil și în speță.
S-a invocat practica judiciară în materie, respectiv, sentința civilă nr. 1118/06.09.2006 a Tribunalului Dîmbovița, definitivă și irevocabilă.
Prin hotărârea pronunțată, Tribunalul Constanțaa reținut că această acțiune are drept obiect plata drepturilor salariale la care se consideră îndreptățite reclamantele, foști judecători la Tribunalul/ Judecătoria Constanța, litigiul fiind specific dreptului muncii.
Prin urmare, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, care are ca atribuțiuni întocmirea raportului și proiectului de buget - la propunerea ordonatorilor principali de credite, pe care le depune la Guvern până la data de 30 sept. a fiecărui an, buget aprobat de către Parlament, nu a avut un raport direct de prepușenie cu reclamantele, motiv pentru care acesta nu are calitate procesual pasivă în cauză.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de către pârâtul Ministerul Justiției, s-a constatat că este întemeiată pe următoarele considerente:
Reclamantele au susținut în chiar cuprinsul acțiunii că li se poate aplica un caz de forță majoră, prin asimilare, datorită erorii comune și invincibile în care s-au aflat referitor la sporul de vechime, după pronunțarea hotărârii, respectiv 06.07.2006.
În realitate, dreptul lor s-a născut la data intrării în vigoare a OG83/2000, act normativ care a retras sporul de vechime din categoria drepturilor salariale ale magistraților, cu atât mai mult cu cât reclamantele au activat pe funcțiile de magistrați până cel mult la data de 01.01.2004 -.
La data pronunțării hotărârii, dreptul reclamantelor era prescris, iar această hotărâre nu retroactivează până la data la care reclamantele și-au încheiat activitatea de magistrați sau înainte de această dată.
Mai mult decât atât, hotărârea respectivă a fost desființată de Colegiul Director al, astfel că nu poate constitui fundament pentru considerarea situației de discriminare pentru reclamante.
Prin decizia civilă nr. 53/CM/22.01.2008, Curtea de APEL CONSTANȚA -secția civilă, minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale a admis recursul formulat de recurentele reclamante, în sensulcasării în partea hotărârii recurate și a trimiterii cauzei spre rejudecare, pentru ca instanța de fond să se pronunțe asupra capătului de cerere nesoluționat, referitor la înscrierea dreptului în carnetele de muncă.
Instanța de recurs a dispus, în egală măsură,menținerea restului dispozițiilor hotărârii recurate.
Prin sentința civilă nr. 753/13.06.2008 a Tribunalului Constanța -secția civilă, pronunțată în dosarul nr- a fost admisă excepția prescrierii dreptului la acțiune în cererea de chemare în judecată formulată de reclamantele, și în contradictoriu cu pârâții CURTEA DE APEL CONSTANȚA, TRIBUNALUL CONSTANȚA, MINISTERUL JUSTIȚIEI și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, fiind respinsă acțiunea ca fiind prescrisă pentru plata drepturilor salariale reprezentând spor de vechime.
A fost respinsă, pe cale de consecință, și cererea accesorie privitoare la obligarea pârâților să înscrie în carnetul de muncă acest spor.
Tribunalul a reținut, după casare, că în privința cererii de acordare a drepturilor reprezentând spor de vechime se reține că prin decizia nr. XXXVI din 7 mai 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Secțiile Unite, în soluționarea unui recurs în interesul legii, s-a stabilit că dispozițiile art. 33 alin. (1) din Legea nr. 50/1996, în raport cu prevederile art. I pct. 32 din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000, art. 50 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 177/2002 și art. 6 alin. (1) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 160/2000 se interpretează în sensul că judecătorii, procurorii și ceilalți magistrați beneficiau și de sporul pentru vechime în muncă, în cuantumul prevăzut de lege.
Din considerentele deciziei rezultă că Înalta Curte de Casație și Justiție a apreciat că acesta este un drept de natură salarială.
Așa cum a reținut Tribunalul și cu ocazia primei judecăți, soluție confirmată prin decizia de casare, acțiunea prin care se pretind aceste drepturi este supusă prescripției extinctive.
În conformitate cu art. 3 și 7 din Decretul nr. 167/1958, termenul este de 3 ani și curge de la data nașterii dreptului la acțiune. Același termen este prevăzut și de art. 27 al. 2 din nr.OG 137/2000, în acest caz termenul curgând de la data la care s-a produs fapta discriminatorie sau de la data de la care persoana care se pretinde vătămată putea lua cunoștință de existența acesteia.
În ambele cazuri, este evident că termenul a început să curgă de la data aplicării nr.OG 83/2000, moment de la care reclamantele nu au mai primit sporul de vechime în muncă.
Indiferent care ar fi natura pretențiilor reclamantelor - drepturi salariale sau despăgubiri pentru un fapt discriminatoriu - termenul de prescripție s-a împlinit în mod evident. Ca urmare, s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune, cu consecința respingerii acțiunii ca atare.
Referitor la capătul de cerere privind înscrierea sporului de vechime în carnetele de muncă, instanța a reținut următoarele:
Potrivit art.1 din Decretul nr. 92/1976 privind carnetul de muncă, acesta este actul oficial prin care se dovedește vechimea în muncă, vechimea neîntreruptă în muncă, vechimea neîntreruptă în aceeași unitate, vechimea în funcție, meserie sau specialitate, timpul lucrat în locuri de muncă cu condiții deosebite, retribuția tarifară de încadrare și alte drepturi ce se includ în aceasta; în carnetul de muncă se înscriu datele cu privire la situațiile arătate la alin. (1), precum și cele privind starea civilă, pregătirea școlară și pregătirea profesională a titularului, recompensele și orice alte situații care, potrivit dispozițiilor legale, se menționează în carnetul de muncă.
Așadar, în ceea ce privește drepturile bănești obținute de o persoană încadrată în muncă, în carnetul de muncă se înscriu salariul sau indemnizația și alte drepturi ce se includ în acestea.
Dar, pentru a fi înscrise în carnetul de muncă trebuie ca titularul acestuia să fi fost îndreptățit a le obține.
Or, în condițiile în care reclamantele nu sunt îndreptățite a obține aceste drepturi întrucât nu au fost niciodată stabilite în favoarea lor în perioada de referință și nu mai pot fi obținute în prezent ca efect al prescripției extinctive, astfel de drepturi teoretice nu pot fi înscrise în carnetul de muncă pentru că ar constitui înscrieri care nu reflectă realitatea.
Aceasta nu afectează înscrierile din carnetele de muncă privind vechimea în muncă a reclamantelor.
Pe de altă parte, cum în acțiune reclamantele invocă atât neplata unor drepturi salariale, cât și o situație discriminatorie și numai o parte dintre acestea au precizat că drepturile pretinse au caracterul unor drepturi salariale, în măsura în care este vorba de despăgubiri pentru supunerea la un tratament discriminatoriu, acestea având caracterul unor despăgubiri pentru un fapt ilicit, în temeiul unei răspunderi delictuale, nu pot fi înscrise în carnetul de muncă, întrucât nu se încadrează în prevederile art.1 din Decretul nr. 92/1976.
Ca urmare, a fost respinsă ca nefondată cererea de înscriere în carnetul de muncă a acestor drepturi.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, în termen legal, recurentele reclamante, care au criticat soluția prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 9 cod proc. civilă, greșita aplicare a legii - sub aspectul modalității de soluționare a chestiunii prescripției extinctive.
S-a invocat faptul că, în ce privește perioada pentru care s-a solicitat acordarea sporului de vechime în muncă, instanța de fond nu a avut în vedere existența unei situații de eroare comună și invincibilă în legătură cu acest drept, precum și motivațiile legate de momentul efectiv de începere a calculului prescripției.
Principiul desprins din dispozițiile art. 7, 8, 9 și 11 din Decretul nr. 167/1958 este acela că dreptul la acțiune începe să curgă de la data la care persoana îndreptățită, împotriva căreia curge termenul, a cunoscut existența dreptului său. S-a reiterat principiul dedus din prevederile art. 6 al CEDO, solicitând pe cale de consecință admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
Asupra fondului, recurentele reclamante au arătat că având funcția de judecător până la apariția nr.OG 83/200 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, au fost îndrituite să beneficieze de sporul de vechime în muncă, stabilit procentual, întocmai ca și ceilalți magistrați. După apariția nr.OG 83/2000, sporul de vechime nu a mai fost plătit, deși astfel cum s-a constatat, acest act normativ nu a înlăturat expres sporul, dreptul nemaifiind acordat nici după intrarea în vigoare a nr.OUG 177/2002.
Au fost reluate argumentele de nelegalitate ale înlăturării acestui spor din baza de calcul a indemnizației, prevăzute și în acțiune și s-a conchis în sensul că drepturile specifice stabilite prin legi speciale nu fac inaplicabile, pentru magistrați, dispozițiile de drept comun reglementate prin Codul muncii.
Sporul de vechime în muncă nu este instituit pentru a constitui echivalentul unei calități și eficiențe sporite a muncii, datorită activității îndelungate a unei persoane în aceeași meserie sau profesie, și nici drept contravaloarea fidelității salariatului care lucrează într-o unitate ori a sporului de competență datorat prestării pe timp îndelungat a aceleiași profesii.
S-a arătat că discriminarea a fost stabilită în raport cu principiile instituite prin prevederile art. 7 și 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu prevederile art. 7 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Economice, Sociale și Culturale, cu prevederile art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precum și ale art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, precum și cu art. 4 din Carta Socială Europeană Revizuită, documente internaționale în domeniul drepturilor omului ratificate de România.
Recursul, înregistrat inițial pe rolul - secția civilă și de proprietate intelectuală, a fost înaintat spre competentă soluționare Curții de APEL CONSTANȚA, în raport de decizia nr. 104/20.01.2009 a Curții Constituționale care a statuat asupra neconstituționalității dispozițiilor art. I și II din nr.OUG 75/2008.
La termenul acordat la 9.06.2009, Ministerul Justiției și Libertăților a apreciat că se impune menținerea soluției de primă instanță, cu solicitarea de a se reține că decizia de casare a vizat reformarea în parte a hotărârii tribunalului, statuându-se așadar asupra chestiunii prescrierii dreptului la acțiune.
În raport de prevederile art. 304 pct. 9 cod proc. civilă invocat în calea de atac și de art. 3041cod proc. civilă, se va reține că recursul este nefondat.
În speță, prin decizia civilă nr. 53/CM/22.01.2008 a Curții de APEL CONSTANȚA -secția civilă, minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale a fost admis recursul formulat de recurentele reclamante, în sensulcasării în partea hotărârii recurate și a trimiterii cauzei spre rejudecare, pentru ca instanța de fond să se pronunțe asupra capătului de cerere nesoluționat, referitor la înscrierea dreptului în carnetele de muncă.
Instanța de recurs a dispus menținerea restului dispozițiilor hotărârii recurate, statuând așadar, în chip irevocabil, asupra soluției primei instanțe legate de caracterul prescriptibil al drepturilor și de incidența prescripției pentru întreaga perioadă pentru care s-au invocat aceste pretenții.
Astfel fiind, în mod greșit s-a reiterat, prin sentința civilă nr. 753/13.06.2008 a Tribunalului Constanța -secția civilă, motivația referitoare la prescripția drepturilor pretinse cu titlu de spor de vechime, câtă vreme această chestiune primise o dezlegare irevocabilă, iar rejudecarea viza exclusiv capătul de cerere referitor la consemnarea în carnetele de muncă a acestor drepturi.
Sub acest aspect, se constată că temeiurile de nelegalitate invocate prin cererea de recurs nu se raportează la soluția dată acestui ultim capăt de cerere, criticile referindu-se în mod exclusiv la aspectul existenței dreptului și al inaplicabilității prescripției extinctive de la momentul intrării în vigoare a OG83/2000.
Or, în acest context, reevaluarea soluției tribunalului date cu nesocotirea dispozițiilor art. 315 cod proc. civilă nu implică reluarea controlului judiciar pe capătul de cerere soluționat irevocabil conform deciziei menționate, chiar dacă reluarea considerentelor de către instanța de fond - pe aceeași chestiune - a generat și motivele de recurs puse în discuție.
Având în vedere dispozițiile art. 3041 cod proc. civilă, se va reține astfel că nu există temeiuri de casare ori de modificare a soluției recurate, câtă vreme analizarea unicului capăt de cerere pentru care s-a trimis cauza spre rejudecare a primit o corectă fundamentare.
În mod corect a stabilit așadar instanța de fond că înscrierea în carnetul de muncă a sporului de vechime nu se poate realiza în virtutea unui drept neacordat efectiv, cât și că beneficiul vechimii în muncă este recunoscut recurentelor reclamante din perspectiva stabilirii stagiului de cotizare.
Consemnarea în carnetul de muncă a unor sume neacordate efectiv contravine prevederilor actelor normative care reglementează și la această dată sfera raporturilor juridice dintre angajator și salariat, pe principiul potrivit căruia nu se poate certifica în nici un înscris emis de către angajator un drept care nu a fost recunoscut de lege sau care a fost stabilit printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă.
În speță, stabilindu-se prin hotărâre irevocabilă faptul că drepturile solicitate sunt prescrise, ele neputând fi valorificate în planul dreptului substanțial în sensul acordării beneficiului lor, în mod corect s-a stabilit că nu se poate pretinde recunoașterea în modalitatea consemnării în carnetul de muncă.
Față de toate aceste considerente, în raport de disp. art. 312 alin. 1 cod proc. civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul civil formulat de reclamantele, domiciliată în C,-, -. C,. 54, județul C, domiciliată în C,-, -. 31, județul C, domiciliată în C,-, -b,. A, etaj 6,. 18, județul C, domiciliată în C,-, județul C și, domiciliată în C,-, -A,. A, etaj 2,. 13, județul C, împotriva sentinței civile nr. 753/13.06.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații pârâțiTRIBUNALUL CONSTANȚA, cu sediul în C,-, județul C,CURTEA DE APEL CONSTANȚA, cu sediul în C,-, județul C,MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector și 5 șiMINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELORprin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în C, str.- nr.18, județul C, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 09.06.2009.
Pt.Președinte complet -, Pt.Jud.- aflată în
Aflată în semnează conf. Semnează conf.art.261 alin.1
Art.261 alin.1 Cod pr.civilă, Cod procedură civilă,
Președinte instanță, Președinte instanță,
Judecător,
- -
Grefier,
- -
Jud.fond:;
Red.dec.Jud.-/20.07.2009
Tehnored.disp.gref.RD/2ex/23.07.2009
Președinte:Vanghelița TaseJudecători:Vanghelița Tase, Mihaela Ganea, Daniela Petrovici
