Pretentii civile. Speta. Decizia 334/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 334/CM
Ședința publică din 09 Iunie 2009
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Răzvan Anghel
JUDECĂTOR 2: Mihaela Ganea
JUDECĂTOR 3: Jelena Zalman
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul civil formulat de recurenții reclamanți și, ambii cu domiciliul ales la Curtea de APEL CONSTANȚA,-, județul C, împotriva sentinței civile nr. 81/CM/18.11.2008 pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚA, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI B, cu sediul în-, sector 5, CURTEA DE APEL CONSTANȚA, cu sediul în-, județul C și MINISTERUL ECONOMIEI și FINANȚELOR, cu sediul în B,-, sector 5 prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C, cu sediul în str.- nr.18, județul, cu sediul în-, sector 5, având ca obiect drepturi bănești - spor 50 %.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu disp.art.87 și urm.cod pr.civilă.
În referatul oral asupra cauzei grefierul de ședință arată că recursul este declarat în termen, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru.
După referatul grefierului de ședință;
Instanța având în vedere că nu sunt motive de amânare, constată cauza în stare de judecată și luând act că prin cererea declarativă de recurs s-a solicitat judecata în lipsă, rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr-, reclamanții și, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției B, Curtea de APEL CONSTANȚA și Ministerul Economiei și Finanțelor B, au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța, pârâții să fie obligați la plata drepturilor salariale constând în sporul de 50% din salariul de bază brut lunar, actualizat cu indicele de devalorizare monetară, începând cu data de 01.08.2006 precum și la plata dobânzii legale aferente acestui spor, de la data nașterii drepturilor și până la data efectuării plății efective.
În motivarea cererii reclamanții au arătat că, prin Legea nr. 50/1996 republicată, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești s-a stabilit în baza art. 47 că "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Acest text de lege a fost abrogat prin art. I pct. 42 din nr.OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996. Se constată însă, că este vorba de o ordonanță ordinară emisă de Guvern cu încălcarea dispozițiilor art. 144 din Constituția României, în vigoare la data respectivă, deoarece reglementa un domeniu care nu poate face decât obiectul legilor organice.
De altfel, prin Decizia nr. 21/10.03.2008 Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariu de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996, art. 1004-1005, art. 1015 Cod civil, art. 1084, art. 1079 cod civil și art. 156 Codul muncii.
Pârâtul Ministerul Justiției și-a exprimat poziția procesuală pe calea întâmpinării, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată, motivat de faptul că nr.OG 83/2000 a abrogat expres și în totalitate art. 47 din Legea nr. 50/1996, modificare permisă în raport de dispozițiile exprese ale art. 114 din Constituție, care reglementează competența legislativă delegată Guvernului de a interveni prin ordonanțe simple, în baza unei legi speciale de abilitare, în materii ce nu fac obiectul legilor organice. Ori, Legea nr. 50/1996 nu face parte din categoria legilor organice.
Față de aceste împrejurări pretențiile reclamanților referitoare la acordarea sporului de stres în procent de 50% sunt neîntemeiate, câtă vreme dispozițiile legale ce reglementau acest spor, au fost abrogate expres prin lege.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a invocat pe calea întâmpinării, excepția lipsei calității procesual pasive în cauza dedusă judecății, motivat de faptul că în cauzele care au ca obiect litigii de muncă, părți nu pot fi decât salariații, angajatorii, sindicatele sau patronatul, conform art. 282 din Codul muncii. Cum între reclamanți și Ministerul Economiei și Finanțelor nu există raporturi contractuale, acest pârât nu are calitate procesual pasivă în prezenta cauză.
În ședința publică din data de 06.08.2008 instanța în temeiul dispozițiilor art. I și II alin. 2 din nr.OUG 75/2008 a trimis cauza spre competentă soluționare Curții de APEL CONSTANȚA unde cauza a fost înregistrată sub nr-.
Prin sentința civilă nr. 81/CM/18.11.2008 pronunțată de Curtea de Apel Constanțas -a respins excepția lipsei calității procesual pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și s-a respins acțiunea ca nefondată pentru următoarele considerente:
Cu privire la excepția lipsei calității procesual pasive:
În conformitate cu dispozițiile art. 282 din Codul muncii, pot fi părți în litigiul de muncă pe lângă angajatorii propriu-ziși și alte persoane juridice sau fizice care au această vocație, în temeiul legilor speciale sau ale Codului d e procedură civilă.
Calitatea procesuală pasivă a Ministerului Economiei și Finanțelor, rezultă nu din calitatea de angajator al reclamanților, ci din normele legale privind elaborarea proiectelor de buget.
Potrivit art. 118 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
În conformitate cu prevederile art. 3 alin. 1 pct. 2 din nr.HG 208/2005, în realizarea funcțiilor sale, Ministerul Economiei și Finanțelor în virtutea rolului său de elaborare a proiectului bugetului de stat, va face propuneri de rectificare a acestui buget.
Cu privire la fondul cauzei:
Reclamanții au calitatea de șoferi în cadrul Curții de APEL CONSTANȚA, astfel cum rezultă din adresa Curții de APEL CONSTANȚA, atașată la fila 28 din dosarul nr-.
În conformitate cu art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, modificată și republicată, cu completările ulterioare, "Pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Ulterior, prin pct. 42 din nr.OG 83/2000 s-a stabilit că se abrogă art. 47 din Legea nr. 50/1996.
În ședința din 10 martie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție constituită în Secții Unite, în dosarul nr. 5/2008 a pronunțat Decizia nr. 21 având următorul conținut:
"Admite recursul în interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată.
Constată că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001".
Potrivit art. 329 (3) Cod procedură civilă, dezlegarea dată problemelor de drept judecate în recurs în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție este obligatorie pentru instanțe.
Dar, în decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, nu se face referire și la personalul contractual care își desfășoară activitatea în cadrul instanțelor judecătorești.
În aceste condiții, trebuie analizat dacă această categorie profesională are dreptul la aceleași sporuri salariale ca și personalul auxiliar, la care se raportează reclamanții.
Prin rt. 19 alin. 1 din Legea nr. 50/1996 se dispune că "salariile de bază pentru alte funcții decât cele de specialitate juridică din sistemul justiției, precum și condițiile de încadrare sunt prevăzute în anexa nr. III/2 la Ordonanța Guvernului nr. 39/1994privind stabilirea unor coeficienți de ierarhizare a salariilor de bază pentru personalul din sectorul bugetar, aprobată prin Legea nr. 134/1994 și republicată, mai mari cu 15%".
Aceste dispoziții sunt singurele care fac referire la salariații ce fac parte din categoria personalului contractual care își desfășoară activitatea în cadrul instanțelor judecătorești, și reglementează în mod exclusiv stabilirea salariului cuvenit acestor angajați.
Prin urmare, legiuitorul nu a înțeles să acorde și personalului contractual sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică prevăzut în mod expres doar pentru magistrați și personalul auxiliar de specialitate.
Aceste prevederi legale s-au menținut până la intrarea în vigoare a nr.OG 8/2007 prin care reclamanții au fost incluși în categoria personalului auxiliar conex, fără a li se mai recunoaște însă dreptul de a beneficia de sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică. Totodată la data intrării în vigoare a acestui act normativ, respectiv 03.02.2007, Legea nr. 50/1996 a fost abrogată integral.
Raportând normele legale enunțate la situația de fapt din cauza dedusă judecății, se contată că pentru perioada cuprinsă între anul 2006 și luna februarie 2007 reclamanților nu le erau aplicabile dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996, întrucât aceștia făceau parte din personalul contractual și nu din cel auxiliar de specialitate.
Pentru perioada de timp ulterioară datei de 03.02.2007 actul normativ prin care s-au stabilit drepturile bănești la care erau îndreptățiți reclamanți nu a prevăzut și sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Împotriva acestei soluții au formulat recurs reclamanții. În motivarea recursului au arătat următoarele: conform art. 47 din Legea nr. 50/1996 personalul auxiliar beneficiază de un spor de risc și suprasolicitare neuropsihică; acest text legal a fost abrogat contrar prevederilor Constituției României; în Uniunea Europeană stresul în muncă reprezintă o importantă problemă de sănătate astfel încât au fost adoptate acte normative pentru a garanta securitatea și sănătatea lucrătorilor, invocându-se Directiva nr. 89/391; prin Decizia nr. 21/2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit în recurs în interesul legii că personalul auxiliar are dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică; în cauză sunt îndeplinite condițiile art. 1004 și 1005 din Codul civil în sensul că obligația condiționată este aceea de a li se plăti sporul de 50% iar evenimentul de a cărei existență depinde a fost soluția dată în recursul în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție care poate dispune și în sensul ca după intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000 să nu mai beneficieze de acest spor. S-a depus practică judiciară.
Prin întâmpinare, intimatul Ministerul Justiției și Libertăților a arătat că prin OG nr. 8/2007 nu s-a mai prevăzut pentru personalul auxiliar sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și că prin OG nr. 8/2007 s-a abrogat Legea nr. 50/1996. A mai arătat că în cererea de recurs, recurenții solicită acordarea acestui spor din anul 2000, ceea ce constituie o cerere nouă,inadmisibilă.
Prin întâmpinarea formulată de Ministerul Finanțelor Publice prin DGFP C s-a arătat că acest pârât nu are calitate procesual pasivă întrucât nu are atribuții decât în elaborarea bugetului care este propus de către fiecare ordonator de credite și este aprobat de Parlament. a mai arătat că nu are atribuții în plata drepturilor pretinse de reclamanți.
Cauza a fost inițial înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție însă a fost retransmisă la Curtea de Apel Constanța cu adresa din 14.03.2009, indicându-se Decizia nr. 104/20.01.2009 pronunțată de Curtea constituțională prin care s-au declarat neconstituționale prevederile art. I și II din OUG nr. 75/2008.
La Curtea de Apel Constanța cauza a fost reînregistrată sub nr-.
1. Cu privire la competența Curții de APEL CONSTANȚA în soluționarea recursului:
Cauza a fost soluționată în fond tot de către Curtea de Apel Constanța, respectiv un complet specializat în soluționarea conflictelor de muncă, în baza prevederilor art. I din OUG nr. 75/2008.
Prin decizia nr. 104/20.01.2009 pronunțată de Curtea Constituțională, s-a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I și II din OUG nr. 75/2008 care stabileau și competența de soluționare a recursurilor în cauzele privind drepturile salariale solicitate de personalul din justiție în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție. În consecință, într-o practică constantă, Înalta Curte de Casație și Justiție a declinat competența de soluționare a recursurilor formulate împotriva unor hotărâri pronunțate în această materie către curțile de apel. Nemai existând un temei legal, derogatoriu, care să atribuie competența de soluționare a acestor recursuri Înaltei Curți de Casație și Justiție, recursul urmează a se soluționa de către instanțele competente potrivit normelor aplicabile anterior adoptării OUG nr. 75/2008, respectiv curțile de apel.
Faptul că recursul este soluționat de către aceeași instanță care a pronunțat și fondul cauzei nu constituie o încălcare a art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale atâta vreme cât recursul este soluționat de un alt complet de judecată decât cel care a pronunțat sentința recurată, fiind asigurată imparțialitatea instanței, astfel cum a stabilit și Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa (hotărârea din 7 februarie 2008 în cauza Silimon și împotriva României). În cauză au fost respectate prevederile art. 24 (1) Cod.pr.civ.
2.nalizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a susținerilor părților, a prevederilor legale aplicabile și a probatoriului administrat în cauză, în conformitate cu art. 3041Cod.pr.civ. Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Mai întâi, se reține că, într-adevăr, în cererea introductivă reclamanții au solicitat acordarea sporului de 50% pentru perioada începând cu 01.08.2006 și în continuare, în timp ce în recurs s-a solicitat acordarea acestui spor și pentru perioada 01.10.2000 - 01.08.2006.
Această cerere este o cerere nouă și, întrucât nu se încadrează în prevederile art. 294 alin.2 Cod.pr.civ., este inadmisibilă față de prevederile art. 316 raportat la art. 294 alin. 1 Cod.pr.civ., astfel încât nu poate fi analizată.
Apoi, se mai reține că în primă instanță s-a respins excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, care nu a formulat recurs, astfel încât, problema calității sale procesual pasive, reiterată în întâmpinare, nu poate fi analizată dincolo de limitele învestirii în recurs.
În cauză se pun două probleme, mai întâi dacă recurenții reclamanți fac parte din categoriile de personal care au dreptul la plata sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996 iar în cazul în care se stabilește că fac parte din aceste categorii, se pune problema care este perioada pentru care acest drept poate fi pretins.
Se constată că în art. 47 din Legea nr. 50/1996, s-a stabilit că "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
În Anexa I Capitolul 3 Legii nr. 50/1996, în categoria personalului auxiliar de specialitate erau incluși și agenții procedurali și aprozii.
Funcția de șofer nu era încadrată în această categorie, aceștia făcând parte din categoria personalului contractual, salarizat potrivit OUG nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de baza pentru personalul contractual din sectorul bugetar.
Abia prin Legea nr. 17/2006, funcția de șofer a fost încadrată în categoria funcțiilor conexe personalului auxiliar.
În conformitate cu art. 3(1) din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea este format din grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentariști, grefieri arhivari, grefieri registratori și specialiști IT. Este cert din formularea textului legal că funcțiile de agent procedural, aprod și șofer nu fac parte din personalul auxiliar al instanțelor și parchetelor, ele fiind prevăzute în mod expres distinct ca fiind funcții conexe.
Ca urmare, după intrarea în vigoare a Legii nr. 567/2004, persoanelor care ocupă aceste funcții nu li se mai pot aplica prevederile art. 47 din Legea nr. 50/1996. De asemenea, nu le este aplicabilă Decizia nr. 21/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, aceasta referindu-se în mod expres la personalul auxiliar.
De altfel, această soluție a legiuitorului este justificată prin aceea că persoanele care ocupă aceste funcții nu au atribuții similare cu cele ale personalului auxiliar și nici nu sunt supuse vreunui risc sau suprasolicitări neuropsihice.
Deși susțin existența unei asemenea situații, recurenții nu indică în concret și față de atribuțiile lor de serviciu, care ar fi condițiile de risc și suprasolicitare neuropsihică în care își desfășoară activitatea.
Ca urmare, se constată că recurenții reclamanți nu fac parte dintre categoriile de personal care să poată invoca beneficiul prevederilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 astfel cum a fost interpretat de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 21/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii.
În aceste condiții, nu mai are relevanță în cauză dacă sporul prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996 mai poate fi acordat personalului auxiliar după intrarea în vigoare a OG nr. 8/2007, și ca urmare argumentele părților în această privință, neavând legătură cu cauza, nu vor mai fi analizate.
În ceea ce privește susținerea că în cauză sunt îndeplinite condițiile art. 1004 și 1005 din Codul civil în sensul că obligația condiționată este aceea de a li se plăti sporul de 50% iar evenimentul de a cărei existență depinde a fost soluția dată în recursul în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție care poate dispune și în sensul ca după intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000 să nu mai beneficieze de acest spor. S-a depus practică judiciară, Curtea constată că aceasta nu are nici o relevanță în cauză întrucât art. 1004 și 1005 din Codul civil nu au aplicabilitate, recurenții fiind în eroare cu privire la interpretarea acestor texte legale și cu privire la noțiunea de condiție care poate afecta o anumită obligație. Interpretarea dată de recurenți acestor dispoziții legale nu are nici un suport logic sau juridic și este străină teoriei juridice.
Ca urmare, în conformitate cu art. 312 Cod.pr.civ. se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul civil formulat de recurenții reclamanți și, ambii cu domiciliul ales la Curtea de APEL CONSTANȚA,-, județul C, împotriva sentinței civile nr. 81/CM/18.11.2008 pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚA, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI B, cu sediul în-, sector 5, CURTEA DE APEL CONSTANȚA, cu sediul în-, județul C și MINISTERUL ECONOMIEI și FINANȚELOR, cu sediul în B,-, sector 5 prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C, cu sediul în str.- nr.18, județul, cu sediul în-, sector 5, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 09.06.2009.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud.fond:;
Tehnored.Jud.-/09.07.2009
Tehnored.disp.gref.RD/2ex./09.07.2009
Președinte:Răzvan AnghelJudecători:Răzvan Anghel, Mihaela Ganea, Jelena Zalman
