Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 342/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 342/R-CM
Ședința publică din 22 Aprilie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Laura Ioniță judecător
JUDECĂTOR 2: Nicoleta Simona Păștin
Judecător - -
Grefier - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr.573 din 26 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns recurentul-reclamant G, lipsind intimata-pârâtă SC" "SRL Pitești.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează că intimata-pârâtă SC" "SRL Pitești nu a depus la dosar originalele actelor solicitate prin adresa din 2 aprilie 2008.
Recurentul-reclamant G arată că nu are alte cereri de formulat.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui.
Recurentul-reclamant G, având cuvântul, susține oral recursul așa cum este motivat în scris, solicitând admiterea lui, modificarea sentinței, iar pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost precizată, obligarea intimatei-pârâte la restituirea sumei ce i-a fost reținută cu titlu de taxe și impozite, precum și drepturile bănești ce-i revin pentru orele suplimentare efectuate și corespunzătoare concediului de odihnă.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea formulată la data de 15.02.2007, reclamantul Gac hemat în judecată pe pârâta, arătând că a fost angajatul acestei societăți din data de 08.08.2006 până la 07.10.2007, însă datorită unor neînțelegeri a fost nevoit să părăsească locul de muncă din data de 08.01.2007, însă nu a sesizat că nu i s-au făcut mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă pentru perioada cât a lucrat.
La data de 10.05.2007 reclamantul și-a precizat acțiunea, arătând că solicită obligarea pârâtei la restituirea sumei de 250 lei ce i-a fost reținută cu titlul de taxe și impozite, precum și drepturile bănești ce-i revin pentru orele suplimentare efectuate, respectiv suma de 150 lei, cât și drepturile bănești corespunzătoare concediului de odihnă, în cuantum de 100 lei.
Prin întâmpinarea formulată pârâta a solicitat respingerea acțiunii reclamantului, întrucât sumele pe care le solicită au fost deja primite de acesta, după cum se poate observa din declarațiile date chiar de reclamant.
La aceeași dată reclamantul și-a precizat din nou acțiunea, arătând că suma de 250 lei pe care o solicită reprezintă taxe și impozite aferente perioadei 06.08.2006 - 08.01.2007. A mai arătat că drepturile bănești pentru orele suplimentare le solicită pentru aceeași perioadă, iar contravaloarea concediului de odihnă numai pentru perioada cât a lucrat la pârâtă.
În motivarea precizărilor reclamantul a arătat că a fost angajat al pârâtei la punctul de lucru din-, Pitești, în funcția de spălător auto.
Întrucât nu s-a înțeles cu reprezentantul pârâtei a formulat o sesizare la M A și astfel a aflat că nu este înregistrat la această instituție contractul său individual de muncă, cu toate că i s-a prezentat un stat de plată pe luna octombrie care poartă și o semnătură în dreptul numelui său, aceasta este făcută în fals și nu corespunde realității.
În urma probelor administrate în cauză, Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr.573/CM din 26 septembrie 2007, a respins acțiunea precizată formulată de reclamant.
S-a reținut de instanța de fond, la pronunțarea acestei sentințe, că în acțiunea precizată reclamantul a menționat că solicită anumite drepturi salariale pentru perioada 06.08.2006-08.01.2007, însă pentru perioada 06.08.2006-15.10.2006 nu a făcut nici un fel de dovadă că ar fi lucrat pentru pârâtă, relațiile specifice angajat - angajator începând abia la data de 16.10.2006.
Neexistând dovada prestării muncii pretinse de către reclamant, pentru care să subziste obligația corelativă a pârâtei de plată a drepturilor salariale corespunzătoare, s-au apreciat ca nefondate pretenții reclamantului pentru perioada 06.08.2006-15.10.2006.
S-a reținut, de asemenea, că nu există dovezi din care să reiasă că reclamantului i s-a reținut suma de 250 lei cu titlu de taxe și impozite, că reclamantul a efectuat ore suplimentare pentru care nu a fost retribuit sau că nu i s-a acordat contravaloarea concediului de odihnă aferent perioadei lucrate. Reclamantul a renunțat chiar și la martorul ce-i fusese încuviințat și la înlocuirea martorului ce a fost înlăturat de la audiere, așa încât alte dovezi nu există la dosar. Mai mult, la fila 5 dosarului există o cerere din partea reclamantului din care reiese că pârâta și-a achitat toate restanțele față de el. Astfel de documente există depuse și la filele 25-31, din al căror cuprins reiese că nu mai există nicio sumă pe care reclamantul ar mai avea-o de primit de la pârâtă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, reclamantul
Se arată, în motivarea recursului formulat, că sentința instanței de fond este nelegală și netemeinică, întrucât în mod nejustificat instanța a apreciat cererea sa ca neîntemeiată, fără a avea în vedere că la dosar s-au depus două contracte de muncă, incomplete, cu pagini lipsă, din care nu se poate trage concluzia corectă în soluționarea cauzei.
Instanța de fond nu a avut în vedere însă că din copiile de pe statul de plată depus la dosar rezultă că acesta a fost angajat la pârâtă, însă nu apare semnătura sa de încasare a vreunei sume de bani, iar cel de-al doilea stat de plată depus nu este semnat de departamentul financiar-contabil, situație în care arată că aceste acte depuse de intimată sunt incomplete și false.
Instanța a avut în vedere concluziile unui avocat al intimatei, fără ca acesta să depună la dosar decât delegație și care nu a fost în sala de ședință.
Față de motivele arătate se solicită admiterea recursului și modificarea sentinței civile pronunțată de instanța de fond, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
Deși nu și-a motivat în drept recursul formulat, față de prevederile art.306 Cod procedură civilă, instanța apreciază că acesta vizează dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, urmând a se avea în vedere și prevederile art.3041Cod procedură civilă.
Recursul declarat de reclamant este nefondat.
Prin cererea formulată și precizarea ulterioară, acesta solicită ca pârâta să fie obligată să-i restituie suma de 250 lei reținută cu titlu de taxe și impozite, precum și drepturile bănești pentru orele suplimentare și concediu de odihnă.
Reclamantul pretinde atât în acțiunea formulată, cât și în recurs, că a fost angajatul societății pârâte, însă aceasta nu i-a achitat drepturile bănești corespunzătoare muncii prestate.
În mod corect instanța de fond a apreciat că la dosar nu s-a făcut dovada prestării muncii de către reclamant pentru care să subziste obligația corelativă a pârâtei de plată a drepturilor salariale corespunzătoare și nici dovada din care să rezulte că acestuia i s-ar fi reținut suma de 250 lei, așa cum pretinde.
Din adresa nr.11158/7 iunie 2007 a Inspectoratului Teritorial d e Muncă A, înaintată către prima instanță, rezultă că reclamantul nu figurează în evidențele sale organizate pe suport informatic începând cu anul 2001 ca fiind angajat în baza unui contract individual de muncă la
La dosar reclamantul a depus mai multe declarații date în datele de 20 ianuarie 2007, 26 ianuarie 2007, 07 martie 2007 și 09 mai 2007, semnate de acesta, prin care arată că nu mai are nicio pretenție de la, care și-a achitat datoriile față de el, inclusiv orele suplimentare și zilele de concediu de odihnă, arătând că s-a împăcat cu patronul pe cale amiabilă.
Prin declarația dată la 09 mai 2007 și semnată de acesta, reclamantul arată că a primit de la patronul firmei, suma de 100 RON reprezentând ultimele obligații salariale și ulterior, la 10 mai 2007, a mai primit suma de 30 RON, solicitând printr-o declarație dată și înaintată primei instanțe încheierea dosarului început întrucât nu mai are nicio pretenție împotriva patronului societății.
Având în vedere aceste declarații date de reclamant, cât și faptul că nu a făcut vreo dovadă a pretențiilor sale, în mod corect instanța de fond a respins acțiunea acestuia, așa cum a fost precizată ulterior.
După formularea recursului, reclamantul, însă, a depus la dosar, o plângere din 18 octombrie 2007, înaintată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Pitești, în care arată că actele depuse la dosar sunt falsificate și solicită efectuarea de cercetări penale pentru salariații societății intimate, care au întocmit și depus aceste acte.
Întrucât, însă, deși s-au acordat două termene în acest sens, la dosar nu s-au depus originalele actelor respective și instanța nu a putut verifica cele susținute de recurent, din actele depuse și care fac dovada până la proba contrară, rezultă că acesta nu și-a dovedit pretențiile sale și, mai mult, a precizat că a primit de la pârâtă sumele solicitate, nemaiavând niciun fel de pretenții.
Cum după formularea recursului nu s-a dovedit o altă situație de fapt decât aceea existentă în actele dosarului, sentința instanței de fond este legală și temeinică, motiv pentru care, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, urmează a se respinge ca nefondat recursul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr.573 din 26 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimată fiind pârâta Pitești.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22 aprilie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./24.04.2008
Jud.fond:
Președinte:Laura IonițăJudecători:Laura Ioniță, Nicoleta Simona Păștin
