Pretentii civile. Speta. Decizia 3483/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 3483
Ședința publică de la 28 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Raicea
JUDECĂTOR 2: Sorin Pascu
JUDECĂTOR 3: Carmen Tomescu
Grefier - -
*************************************
Pe rol, judecarea recursului formulat de pârâtul STATUL ROMÂN prin MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI D, împotriva sentinței nr. 92 din 29 octombrie 2008, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA - Secția a II-a civilă și pt. conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, în contradictoriu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, TRIBUNALUL DOLJ, TRIBUNALUL O L T, CURTEA DE APEL CRAIOVA, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, reclamanții, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează cererea formulată de recurentul pârât STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI D, prin care solicită judecarea cauzei în lipsă potrivit dispozițiilor art. 242 Cod procedură civilă, după care;
Instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a trecut la deliberare.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Curtea de APEL CRAIOVA prin sentința nr. 92 de la 29 octombrie 2008 admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul CNCD și în consecință a respins acțiunea față de acest pârât.
A respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor.
A constatat prescrisă acțiunea pentru perioada 01.10.2003-10.01.2005 și a respins acțiunea reclamanților pentru această perioadă.
A admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, și, pentru preschimbarea termenului de judecată a cauzei ce formează obiectul dosarului nr-, în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Ministerul Justiției, TRIBUNALUL DOLJ, TRIBUNALUL O L T, Curtea de APEL CRAIOVA și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
A obligat pârâții să plătească reclamanților drepturile bănești reprezentând sporul de stres și suprasolicitare neuropsihică de 50% astfel: suma de 45666,91 lei aferentă perioadei 10.01.2005-31.03.2008 pentru reclamanta, suma de 37.842,03 lei aferentă perioadei 10.01.2005-31.03.2008 pentru reclamanta, suma de 23.086,51 lei aferentă perioadei 01.10.2005-31.03.2008 pentru reclamanta și suma de 23,308,70 lei aferentă perioadei 01.10.2005-31.03.2008 pentru reclamantul, sume nete actualizate la data de 31.03.2008 și care urmează să fie actualizate în continuare până la data plății efective.
A obligat pârâții la plata în continuare a sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
A obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare pentru plata acestor drepturi.
A obligat pârâții să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut următoarele:
Cu referire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul CNCD, Curtea a apreciat-o întemeiată, deoarece consiliul, conform art.16-20 din OG 137/2000 republicată este instituția abilitată și investită prin lege să aplice dispozițiile legislației în materie de nediscriminare pe teritoriul României, să constate și să sancționeze contravențiile prevăzute de OG 137/2000, având competența materială de a se pronunța cu privire la săvârșirea tuturor faptelor de discriminare prin orice metodă și în orice domeniu de activitate.
Consiliul a fost citat în baza dispoz. art.27/ din OG 137/2000 republicată, dar nu în calitate de pârât, ci în calitate de expert în domeniul nediscriminării pentru a-și exprima poziția cu privire la o posibilă încălcare a legislației în materie de nediscriminare fiind, așa cum s-a precizat instituția abilitată și investită prin lege să se pronunțe cu privire la caracterul discriminatoriu al unei anumite fapte.
Cu referire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor, Curtea respins-o, întrucât acesta, prin abilitățile conferite de lege, are atribuții în alcătuirea proiectului anual de buget al statului și îi revine sarcina de a vira sumele de bani necesare efectuării plăților către reclamanți, lipsită de relevanță, fiind din acest punct de vedere împrejurarea că între acest pârât și reclamant nu există raporturi de muncă.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune formulată de pârâtul Ministerul Justiției s-a constatat că aceasta este întemeiată în ceea ce privește perioada 01.10.2003-10.01.2005 perioadă pentru care acțiunea este prescrisă raportat la data introducerii acțiunii, avându-se în vedere dispoz. art.3 din 167/1958 coroborat cu dispoz. art.283 al.1 lit.c din Codul Muncii.
Pe fond, s-a constatat că reclamanții sunt judecători în cadrul Judecătoriei Craiova iar prin acțiune au solicitat obligarea pârâților la recunoașterea și plata sporului de 50% din salariul de bază brut lunar pentru risc și suprasolicitare neuropsihică la zi, precum și în continuare, precum și efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă.
În art.47 din Legea nr. 50/1996 republicată, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, s-a prevăzut acordarea unui spor pentru risc și suprasolicitare neuropsihică magistraților precum și personalul auxiliar în cuantum de 50% din salariul de bază brut lunar.
Acest text de lege a fost abrogat prin art. pct.42 din Ordonanța Guvernului nr. nr.83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Acest spor, însă a fost prevăzut și de Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 142/1997, lege organică în vigoare la data emiterii Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, care prevedea în art. 81 că magistrații beneficiază de salarii stabilite în raport cu nivelul instanței, de indemnizații pentru stabilitate în magistratură, pentru îndeplinirea unei funcții de conducere, de sporuri pentru vechime în muncă, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Așa cum rezultă din preambulul Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, Guvernul a fost abilitat, conform Legii nr. 125/2000, să adopte, să modifice sau să completeze acte normative, activitatea de legiferare intrând în atribuțiile exclusive ale Parlamentului României, care, potrivit art. 73 alin. (1) din Constituție, adoptă legi constituționale, legi organice și legi ordinare.
Art.4 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, în vigoare la data emiterii Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, prevede că "actele normative se elaborează în funcție de ierarhia lor, de categoria acestora și de autoritatea publică competentă să le adopte", iar "categoriile de acte normative și normele de competență privind adoptarea acestora sunt stabilite prin Constituție". De asemenea, în această lege sunt definite atât instituția modificării, completării cât și abrogării unui act normativ, ale căror efecte juridice sunt diferite.
Astfel, instanța constată că prin Ordonanța Guvernului nr.83/2000 au fost abrogate mai multe legi organice și ordonanțe de urgență, prin încălcarea principiului ierarhiei actelor juridice, prevăzut de Legea nr.24/2000 și cu depășirea limitelor legii speciale de abilitare adoptate de Parlamentul României, încălcându-se astfel dispozițiile art. 108 alin. 3 ( art. 107 alin. 3 din Constituția României din 1991, în vigoare la data emiterii Ordonanței Guvernului nr.83/2000), cu referire la art. 73 alin. (1) din Constituția României.
Ca urmare, neregularitatea modului în care au fost adoptate face inaplicabile normele de abrogare conținute în art. I pct. 42 și în art. IX alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 iar, în lipsa unei abrogări exprese, normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică au produs și produc în continuare efecte juridice. Astfel, drepturile prevăzute de art. 47 din Legea nr. 50/1996 se cuvin în continuare categoriilor profesionale la care se referă acest act normativ.
De altfel, în acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție, care prin Decizia nr. 21/10.03.2008 a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și a stabilit că "în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată constată că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001."
Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe, conform art. 329 al. 3 cod procedură civilă.
În raport de aceste considerente instanța constată că cererea reclamanților privind acordarea drepturilor bănești reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% este întemeiată.
Potrivit art.1084 din Codul Civil reclamanții au dreptul la repararea integrală a prejudiciului prin reactualizarea sumelor reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50%, cu coeficientul de inflație defalcat pe fiecare lună în parte de la data nașterii dreptului până la data calculării sumelor de către expert.
Conform art. 161 alin.4 CM, întârzierea nejustificată a plății salariului poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului, ce constau în dobânda legală.
Cum obligația de plată a sporului de suprasolicitare și risc trebuia să fie îndeplinită la efectuarea plății indemnizației, instanța constată că dobânda este datorată începând cu data scadenței pentru fiecare dintre indemnizațiile lunare, pârâții fiind de drept în întârziere conform art. 1079 cod civil și nr. 156 Codul Muncii, astfel că se justifică și acordarea dobânzii legale aferente sportului cuvenit reclamanților.
Prin decizia nr. XXI /10 martie 2008 ICCJ pronunțându-se într-un recurs în interesul legii a stabilit că judecătorii, procurorii și magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică calculat la indemnizația brută lunară și după intrarea în vigoare a OG 83/2000 aprobată prin legea 334/2001.
Cum pârâții nu au acordat sporul de stres și suprasolicitare prevăzut de lege și pe care ar fi trebuit să-l acorde urmare a deciziei ICCJ instanța a constatat acțiunea reclamanților ca fiind întemeiată a admis-o și a obligat pârâții către reclamanți la plata sporului de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică corespunzător timpului efectiv lucrat în perioada 17.10.2007- 23.09.2008 cu excepția reclamantei față de care s-a dispus plata acestui spor până la data de 15.07.2008 când i-a încetat activitatea de judecător.
Pentru aceste considerente Curtea a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul CNCD și în consecință a respins acțiunea față de acest pârât.
A respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor.
A constatat prescrisă acțiunea pentru perioada 01.10.2003-10.01.2005 și a respins acțiunea reclamanților pentru această perioadă.
A admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, și, pentru preschimbarea termenului de judecată a cauzei ce formează obiectul dosarului nr-, în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Ministerul Justiției, TRIBUNALUL DOLJ, TRIBUNALUL O L T, Curtea de APEL CRAIOVA și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
A obligat pârâții să plătească reclamanților drepturile bănești reprezentând sporul de stres și suprasolicitare neuropsihică de 50% astfel: suma de 45666,91 lei aferentă perioadei 10.01.2005-31.03.2008 pentru reclamanta, suma de 37.842,03 lei aferentă perioadei 10.01.2005-31.03.2008 pentru reclamanta, suma de 23.086,51 lei aferentă perioadei 01.10.2005-31.03.2008 pentru reclamanta și suma de 23,308,70 lei aferentă perioadei 01.10.2005-31.03.2008 pentru reclamantul, sume nete actualizate la data de 31.03.2008 și care urmează să fie actualizate în continuare până la data plății efective.
A obligat pârâții la plata în continuare a sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
A obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare pentru plata acestor drepturi.
A obligat pârâții să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice D, pentru Ministerului Economiei și Finanțelor, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de recurs depuse a invocat lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor în speța dedusă judecății, motivată de faptul că între ei și reclamanți, în calitate de salariați ai Judecătoriei Craiova, nu există raporturi juridice de muncă, angajatorul acestora fiind Ministerul Justiției.
Pe fondul cauzei, hotărârea recurată este lipsită de temei legal și dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, avându-se în vedere faptul că prevederile art. 47 din Legea nr. 50/1996, potrivit cărora, personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești beneficiază d e un spor de 50% din salariul de bază brut lunar, au fost abrogate expres.
A susținut, de asemenea, că decizia nr. 21 din 10 martie 2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost interpretată în mod greșit de către prima instanță, în condițiile în care pe data de 01 februarie 2007 intrat în vigoare noua lege de salarizare a personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești, respectiv OG nr. 8 din 24 februarie 2007, prin dispozițiile art. 30 din acest act normativ prevăzându-se faptul că se abrogă Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești.
Recursul este nefondat.
Criticile formulate nu se pot reține ca fiind întemeiate, atâta timp cât potrivit art. 108 al. 3 din Constituție, ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare în limitele și condițiile prevăzute de aceasta. Însă prin art. 1 din Legea nr. 125/2000, Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești și nu cu privire la abrogarea unor dispoziții.
Din cuprinsul OG nr. 83/2000, rezultă că s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii nr. 50/1996, deși, așa cum rezultă din dispozițiile art. 56 - 62 ale Legii nr. 24/2000, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, modificarea, completarea și abrogarea constituie evenimente legislative distincte.
Așadar, deși prin legea de abilitare nu a fost prevăzută decât posibilitatea modificării și completării legii, prin ordonanța emisă în temeiul legii a avut loc și abrogarea unor dispoziții ale acesteia.
Astfel, legiuitorul a dispus expres cazurile când se pot modifica sau abroga textele de lege, în cuprinsul legii de abilitate.
În aceste condiții, în mod corect instanța a reținut că fost nelegală abrogarea realizată prin OG nr.83/2000.
Pe de altă parte, prin decizia nr. 21/10.03.2008, ICCJ a statuat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți și personalul auxiliar de specialitate din cadrul autorității judecătorești au dreptul la un spor de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară și după intrarea în vigoare a OG 83/2000, vizând interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea 50/1996.
În aceste condiții, este neîntemeiată și critica privind depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, drepturile salariale acordate fiind prevăzute de lege, astfel că instanța nu s-a substituit în atribuțiile care revin altei puteri în stat.
In același timp, nu pot fi primite susținerile recurentei că decizia in interesul legii, invocată, a fost interpretată în mod greșit, sporul respectiv fiind cuvenit reclamanților doar până la data de 01 februarie 2007, data intrării în vigoare a OG nr. 8 din 24 ianuarie 2007, câtă vreme considerentele deciziei arătate conturează cu claritate ideea că sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% se cuvine și pentru viitor, până la data la care dreptul respectiv va fi inclus în salariu.
In ceea ce privește motivul de recurs de ordin procedural, invocat de DGFP D, se constată că este nefondat, acesta având calitate procesuală pasivă, în condițiile în care acest minister are obligația de a întocmi proiectul de buget și de a vărsa fondurile necesare către toate ministerele, inclusiv Ministerului Justiției pentru acoperirea deficitului bugetar a fiecărei instituții.
Ca atare,în temeiul art. 312 Cod pr. civilă, se menține hotărârea instanței de fond ca fiind legală și temeinică, iar recursul se privește ca nefondat și se va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de pârâtul STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI D, împotriva sentinței nr. 92 din 29 octombrie 2009, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA - Secția a II-a civilă și pt. conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, în contradictoriu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, TRIBUNALUL DOLJ, TRIBUNALUL O L T, CURTEA DE APEL CRAIOVA, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, reclamanții,.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Mai 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
26.06.2009
Red.jud.-
2 ex/AS
Fl.
Președinte:Cristina RaiceaJudecători:Cristina Raicea, Sorin Pascu, Carmen Tomescu
