Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 353/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
- SECȚIA CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE
CU MINORI ȘI DE FAMILIE
ȘI DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI
ASIGURARI SOCIALE
DECIZIA NR.353/DOSAR NR-
Ședința publică din 31 martie 2009
PREȘEDINTE: Mihail Lohănel- - - judecător
- - - - judecător
- - JUDECĂTOR 2: Roxana Maria Trif
- grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâții Curtea de Apel Alba Iulia și Ministerul Justiției B împotriva sentinței civile nr.1035 din 3 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților. Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 24 martie 2009, când părțile au lipsit, așa cum rezultă din încheierea de ședință din acea zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie și când instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea la data de 31 martie 2009.
CURTEA
Asupra recursului civil de față.
Constată că prin sentința civilă nr. 1035/03.10.2007 Tribunalul Albaa respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către pârâta Curtea de Apel Alba Iulia, a admis acțiunea civilă formulată de reclamanții, și împotriva pârâților Ministerul Justiției și Curtea de Apel Alba Iulia și, în consecință, a obligat pârâtul Ministerul Justiției să vireze pârâtei Curtea de Apel Alba Iulia, aceasta din urmă cu obligația plății efective către fiecare reclamant, a drepturilor salariale, cuvenite acestora, reprezentând sporul de periculozitate de 15% din indemnizația de încadrare brută lunară, pentru perioada 11.06.2004 - 3.12.2007 și în continuare, corespondent raportului de serviciu avut de către fiecare reclamant.
Prima instanță a reținut că eclamanții fac parte din categoria personalului din unitățile din justiție, mai precis a personalului judiciar cu statut independent și atribuții deliberative, având calitatea profesională de magistrați, iar raporturile juridice de serviciu ale acesteia sunt supuse și se circumscriu normelor legale cuprinse în Legea 53/2003 modificată, conform art.l, art.295 alin.2 din acest ultim act normativ, cu reținerea incidenței prevederilor cuprinse și în Legea 168/1999-art.67 și urm.
S-a reținut faptul că prin sistemul de salarizare uzitat, care determină stabilirea și plata indemnizației lunare, aceasta reprezentând contra-valoarea muncii prestate, se înțelege ansamblul principiilor, obiectivelor și elementelor, dat și a formelor concrete, acesta determinând condițiile de stabilire și acordare efectivă a prestațiilor pecuniare datorate reclamantei, astfel că văzând și dispozițiile art. 155 din Legea 53/2003, indemnizația lunară se compune din salariul de bază, sporuri și adaosuri salariale.
In prezent magistrații, respectiv reclamanții, beneficiază de sporul de condiții vătămătoare sănătății, respectiv de sporul de condiții nocive generat exclusiv de mânuirea dosarelor și a actelor provenite de la diverse persoane, prin intermediul cărora se pot contacta microbi și boli, aceste condiții fiind determinate pe bază de expertize administrate de către instanță.
Este evident faptul că reclamanții au solicitat sporul de periculozitate pentru riscul vieții și al sănătății, recunoscut de art.77 din Legea 303/2007 și de art.27 din OUG 27/2006, pentru care pârâtul Ministerul Justiției în calitate de administrator al justiției și, de ordonator principal de credite trebuie să aprobe condițiile periculoase stabilite potrivit legii.
În art.77 din Legea 303/2004, se recunoaște faptul că magistrații sunt expuși în permanență amenințărilor, violențelor sau a oricăror fapte care pun în pericol viața, sănătatea sau integritatea fizică, familiile sau bunurile magistraților, modul diferențiat de stabilire a sporului pentru condiții periculoase fiind stabilit în unic nr. l 116/2003, în acest context fiind avute în vedere prevederile art.241 alin. l lit. c și art.295 alin.2 din Legea 53/2003 modificată și art.1l lit. d din Legea 130/1996.
Așa după cum s-a reținut mai sus, sporul de pericol este recunoscut pentru magistrați și de art. 7 din OUG 27/2006 în procent de 15% din indemnizația de încadrare brută lunară, dar se referă la condiții periculoase în sensul de a fi vătămătoare și care se acordă procentual cu timpul efectiv lucrat în aceste condiții.
Personalul din justiție și implicit reclamanții, se regăsesc în prezența a două categorii de condiții deosebite, respectiv vătămătoare și periculoase, iar ordonatorul de credite a recunoscut pe baza expertizelor de nocivitate numai sporul de condiții vătămătoare.
Gradul de expunere la pericol a vieții și integrității corporale a magistraților este evidențiat expres și fără echivoc inclusiv în prevederile art.27 din OUG 27/2006, unde se disting cu celeritate inclusiv condițiile de invaliditate, acestea fiind corespondente periculozității funcției profesionale.
Instanța de judecată urmează a reține și prevederile incidente și cuprinse inclusiv în Legea 319/14.07.2006, acest act normativ aplicându-se în toate sectoarele de activitate atât publice, cât și private, fiind reținute normele cuprinse în art.5 lit. a - b, lit. n și art. 7 și urm.
Conform Directivei 2000/CE/78, privind crearea codului general în favoarea tratamentului egal privind ocuparea forței de muncă, se sancționează atitudinea omisivă în recunoașterea și valorificarea echitabilă prin plata efectivă a drepturilor salariale cuvenite, în acest context fiind și prevederile art.7, art.23 din Carta Universală a Drepturilor Omului, care garantează dreptul la o recunoaștere echitabilă și satisfăcătoare, art. 14 din Carta Europeană privind garantarea drepturilor omului respectiv Protocolul nr.12 la această convenție, art.4 și urm. din Carta Socială Europeană revizuită, dar și art. 5-8, art.39 alin. l lit. a, art.40 alin.2 lit. c și j, art.154 alin.3, art.155, art.165 din Legea 53/2003, art.20, art.16 alin. l, art.53 și art.41 din Constituția României, care garantează dreptul la salariu, drept care face parte din conținutul complex al dreptului constituțional la muncă.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs Curtea de Apel Alba și Ministerul Justiției.
În dezvoltarea motivelor de recurs recurenta Curtea de Apel Alba invocă lipsa calității sale procesuale pasive având în vedere că nu are calitatea de angajator, iar statele de funcții și drepturile salariale sunt comunicate de către Ministerul Justiției, în calitate de ordonator principal de credite. Pe fondul cauzei se arată că soluția este greșită având în vedere dispozițiile art. 7 din OUG nr. 27/2006, din modul de redactare al textului rezultând că limita maximă a sporului este de 15% indiferent dacă sunt prezente toate elementele de risc sau numai unele dintre acestea.
În recursul Ministerului Justiției se arată că prima instanță a făcut o greșită interpretare și aplicare a legii, respectiv a art.7 din OUG nr. 27/2006, sporul în discuție putând fi acordat numai o singură dată, și s-a întemeiat și pe clauzele contractului colectiv de muncă, clauze neaplicabile magistraților din perspectiva interpretării art. 295 și art. 157 din Codul muncii coroborate cu art. 12 alin. 1 din Legea nr. 130/1996.
Examinând cauza, prin prisma motivelor invocate, curtea constată că recursurile sunt fondate, cel al recurentei Curtea de Apel Alba numai în parte.
Referitor la motivul de recurs privind excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentei Curtea de Apel Alba, instanța constată că respingerea acestei excepții de către prima instanță s-a făcut în mod legal întrucât această recurentă este ordonator secundar de credite, adică persoana chemată să plătească efectiv drepturile salariale către reclamanții - intimați, ceea ce conduce la concluzia că și ea, alături de cealaltă pârâtă este legată în raportul obligațional.
Cu privire la motivul comun de recurs, al celor două recurente, vizând aplicabilitatea art. 7 din OUG nr. 27/2006 curtea constată că acesta este fondat.
Din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 157 și art. 295 din Codul muncii raportate la dispozițiile art. 12 alin. 1 din Legea nr. 130/1996 și ale art. 74 din Legea nr. 303/2004 rezultă că drepturile salariale ale magistraților sunt stabilite prin legi speciale, nefiind supuse dispozițiilor din Codul muncii decât în măsura în care aceasta este norma generală privind obligația angajatorului de a plăti drepturi salariale, iar în ceea ce privește contractul colectiv de muncă acesta nu este aplicabil acestei categorii aparte a personalului autorității judecătorești, categorie ce se supune unor legi speciale.
În ceea ce privește interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 7 din OUG nr. 27/2006 curtea constată că textul legal prevede plata unui spor de 15% pentru condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase. Condițiile periculoase sunt prevăzute ca o alternativă la primele, iar din interpretarea gramaticală rezultă că acest spor se poate acorda pentru una sau alta dintre ipotezele legale și nu separat pentru fiecare dintre ele.
Este adevărată susținerea reclamanților, reținută și de către prima instanță, privind faptul că se recunoaște legal posibilitatea apariției unor condiții periculoase de muncă, însă pentru acestea există alte modalități legale de protecție și nu plata altui spor de 15%.
Pentru toate considerentele de mai sus, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, curtea va admite în totalitate recursul Ministerului Justiției și în parte recursul Curții de Apel Alba, cu consecința modificării în parte a sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii.
Pentru aceste motive,
În numele Legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 1035/03.10.2007 a Tribunalului Alba, admite în parte recursul declarat de Curtea de Apel Alba împotriva aceleași sentințe și în consecință modifică în parte sentința atacată în sensul că:
Respinge acțiunea civilă formulată de reclamanții, și în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI și CURTEA DE APEL ALBA.
restul dispozițiilor sentinței atacate referitoare la respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Curtea de Apel Alba și cheltuielile de judecată.
Respinge restul pretențiilor din recursul pârâtei Curtea de Apel Alba, referitoare la excepția lipsei calității sale procesuale pasive.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 31.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Dorina
- - - - - -
GREFIER,
Red. /27.04.2009
Dact. /12.06.2009
-3 exemplare -
Jud. fond -,
Președinte:Mihail LohănelJudecători:Mihail Lohănel, Roxana Maria Trif, Dorina
