Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 352/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie,de conflicte de muncă și asigurări sociale
DECIZIA NR.352/ DOSAR NR-
Ședința publică din 31 martie 2009
PREȘEDINTE: Mihail Lohănel judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Roxana Maria Trif
- - judecător
- grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâții Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor, Curtea de APEL BRAȘOV, Tribunalul Brașov și Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva sentinței civile nr.1107/M din 3 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 24 martie 2009, când părțile au lipsit, așa cum rezultă din încheierea de ședință din acea zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie și când instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea la data de 31 martie 2009.
CURTEA:
Asupra recursurilor civile de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 1107/2008 Tribunalul Brașova respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului Tribunalul
A respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului Ministerul Economiei si Finantelor,invocata de mandatara acestuia,
A admis actiunea formulata de reclamantii A, -,-, -, -, -, -,.,in contradictoriu cu paratii Tribunalul B, Curtea de Apel B,Ministerul Justitiei si Ministerul Economiei si Finantelor.
A obligat paratii Tribunalul B,Curtea de Apel B si Ministerul Justitiei sa calculeze si sa plateasca in fiecarui reclamant,cu titlu de spor de risc si suprasolicitare neuropsihica, 50% din indemnizația de bază brută lunară,incepand cu data de 02.02.2007 si pana la data ramanerii definitive si irevocabile a prezentei hotarari,precum si in continuare,cu exceptia perioadelor in care raporturile de munca dintre parti au fost intrerupte sau suspendate.
A obligat paratii Tribunalul B,Curtea de Apel B si Ministerul Justitiei sa calculeze si sa plateasca fiecarui reclamant sumele reprezentand actualizarea sporului mentionat anterior, cu indicele de inflatie si dobanda legala la data platii efective.
A obligat paratul Ministerul Economiei si Finantelor sa aloce fondurile de bani necesare achitarii drepturilor banesti actualizate,mentionate anterior.
A obligat parata Curtea de Apel B sa efectueze cuvenitele mentiuni in carnetele de munca ale reclamantilor.
A RespinS actiunea formulata de reclamantul -,in contradictoriu cu paratii Tribunalul B, Curtea de Apel B,Ministerul Justitiei si Ministerul Economiei si Finantelor.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanții au calitatea de judecător,respectiv de personal auxiliar la Judecătoria Zărnești,așa cum rezultă din carnetele de muncă depuse la dosar,cu excepția reclamantului ,care s-a pensionat în data de 12.12.2005,conform deciziei nr.3--,fila 103 dosar.
Din acest motiv, instanța a respins acțiunea reclamantului,având ca obiect acordarea sporului de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50% din salariul brut lunar pentru perioada 02.02.2007 în prezent și pentru viitor.
În drept, potrivit dispozițiilor art. 47 din Legea 50/1996, republicată "Pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Ulterior, prin art. 50 din OUG177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, printre altele, a fost abrogat și art. 47 din Legea nr.50/1996.
Potrivit dispozițiilor art.155 din Codul Muncii,"salariul cuprinde salariul de bază,indemnizațiile,sporurile,precum și alte adaosuri,"prin urmare nu se poate primi apărarea conform căreia sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică nu face parte din salariu,atâta timp cât Curtea Constituțională nu a declarat neconstituțional textul de lege mai sus citat.
Potrivit art.1 din Protocolul adițional nr.1 la CEDO," " Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional."
Caracterizat în mod indubitabil printr-o valoare economică, sporul de risc si suprasolicitare nervoasa constituie un bun în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului,alături de alte asemenea "bunuri" potrivit practicii (pensia, acțiunile, părțile sociale).
Pretențiile reclamanților se bazează pe un serviciu deja prestat,ele constituind "un bun" în sensul practicii,așa cum rezultă si din Hotărârea Van Marle împotriva Olandei din data de 26.06.1986.
In concluzie,dreptul de proprietate invocat de reclamanți se analizează ca o valoare patrimonială (ansamblu de interese care decurg din ansamblul raporturilor cu conținut economic pe care o persoană ar fi putut în mod efectiv și licit să le dobândească) deci un bun în sensul primei fraze a art.1.
Proprietatea asupra acestui bun conferă dreptul reclamanților de a nu fi lipsiți de el în mod nejustificat,din perspectiva art. 44 din Constituția României coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Măsura eliminării sporului de risc si suprasolicitare nervoasa pentru magistrați si personalul auxiliar de specialitate nu se justifică,întrucât limitarea drepturilor nu era " necesară într-o societate democratică, pentru a garanta respectarea drepturilor și libertăților altora sau pentru a proteja ordinea publică, securitatea națională, sănătatea publică sau bunele moravuri ".
Acest act internațional ratificat de România nu prevede limitări ale dreptului reclamat decât în condiții speciale, ce nu sunt întrunite în speță, astfel încât,în baza art. 20 al.2 din Constituția României,devin aplicabile dispozițiile art. art.1 din Protocolul adițional nr.1 la CEDO,ca fiind mai favorabile decât legislația internă.
In concluzie,prin abrogarea art. 47 din Legea 50/1996,a fost încălcat dreptul reclamantei la bun,acesta constând in contravaloarea sporului de risc si suprasolicitare neuropsihica.
Instanța a retinut si faptul ca,la data la data stabilirii acestui drept, în baza art. 47 din Legea 50/1996, legiuitorul a avut în vedere condițiile în care judecătorii si celelalte categorii de personal își desfășoară activitatea, condiții ce sunt caracterizate ca fiind condiții de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Aceste condiții nu s-au schimbat, ci dimpotrivă, s-au acutizat, întrucât, odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, au crescut cerințele înfăptuirii actului de justiție în condiții de calitate și eficiență sporite.
In situația actuala,când sistemul legislativ este stufos și uneori contradictoriu,iar condițiile de muncă sunt neadecvate, creșterea celor doi factori de risc este evidenta.
La cele de mai sus se adaugă și presiunile indirecte venite din partea justițiabililor care formulează împotriva magistraților numeroase sesizări, reclamații și plângeri penale nejustificate, ce au drept consecință creșterea suprasolicitării neuropsihice și a stresului magistraților.
În plus,prin decizia nr.21/10.03.2008 pronunțată în dosar nr.5/2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că: că judecătorii,procurorii,magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică,calculat la indemnizația brută lunară,respectiv salariul de bază brut și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000,aprobată prin Legea nre.334/2001.
Această decizie este obligatorie,potrivit art.329 alin.3 din Codul d e procedură civilă.
Împotriva acestei sentințe s-a declarat recurs de recurenții Curtea de APEL BRAȘOV, Ministerul Justitiei, Ministerul Economiei și Finanțelor B prin DGFP și Tribunalul Brașov, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În ceea ce privește recursul declarat de recurentele Curtea de APEL BRAȘOV, Tribunalul B, sentința este criticată pentru faptul că nu au fost soluționate în mod corect pretențiile reclamantului. fiind acordat sporul si pe viitor, fara a exista prevedere legala.Se sustine ca acest spor nu poate fi acordat după aparitia legii 45/2007, chiar daca exista decizia de recurs in interesul legii.
O altă critică, vizează fondul cauzei, arătându-se că art. 47 din legea 50/2000 a fost abrogat expres prin art. 42 din OG 83/2000 și prin acest lucru nu s-a dorit diminuarea salariului magistraților ci modificarea sistemului de salarizare a personalului din organele autorității judecătorești.
Acordându-se astfel drepturi salariale care nu sunt prevăzute de nici un act normativ, instanța de judecată și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești, arogându-și atribuții de legiferare.
Referitor la recursul declarat de recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor, prin reprezentant legal Direcția Generală a Finanțelor Publice B, sentința este criticată pentru faptul că în mod greșit a fost respinsă excepția lipsei calității procesual pasive a acestuia, față de atribuțiile pe care le are, de a elabora proiectul bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite ai acestui buget.
Se mai arată în continuarea motivelor de recurs că acest recurent nu poate fi obligat la plata drepturilor salariale ale angajaților altor ordonatori de credite.
În ceea ce privește fondul cauzei se mai arată că sumele solicitate nu pot fi acordate pentru că norma de finanțare a resurselor bugetare și a repartizării acestora pe destinații este înscrisă în legea bugetului, și potrivit acesteia nici o cheltuială nu poate fi angajată, ordonată și plătită dacă nu există o bază legală pentru aceasta.
Ministerul Justiției critică sentința pentru faptul că abrogarea dispozițiilor legale care prevedeau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică magistraților și personalului auxiliar de specialitate reprezintă o problemă de legiferare. Prin abrogarea acestui spor nu s-a ajuns la diminuarea salariului ci dimpotrivă s-a dorit crearea unui sistem de salarizare diferit, bazat pe principii noi.
Este criticata si acordarea cumulata a actualizarilor si dobanzilor legale pentru aceeasi creanta. cat si momentul de la care incep sa curga dobanzile.
Examinând sentința atacată în raport de criticile formulate instanța apreciază că recursurile sunt nefondate și în consecință vor fi respinse în baza disp. aret. 312 Cod procedură civilă pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește recursul declarat de recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor, referitor la critica privind excepția lipsei calității procesual pasive a acestuia, trebuie menționat faptul că din dispozitivul sentinței de fond, rezultă că acest recurent a fost obligat numai să vireze fondurile necesare efectuării plăților, astfel încât este lipsită de relevanță apărarea potrivit căreia între reclamantă și prezenta recurentă nu sunt raporturi de muncă, iar conform atribuțiilor stabilite prin lege, acesta are numai abilitatea de a face propuneri pentru formarea bugetului de stat. Tocmai în temeiul acestei atribuții, instanța de fond a procedat la obligarea de a vira fondurile necesare efectuării plăților, fonduri, pe care urmează să le aibă în vedere cu ocazia elaborării proiectelor de buget, sau în cadrul rectificărilor bugetare. Pentru aceste considerente instanța apreciază că recursul nu este întemeiat și în consecință va fi respins.
În ceea ce privește restul criticilor din toate recursurile, care vizează fondul cauzei, instanța apreciază că acestea sunt nefondate, astfel că pretențiile reclamantului sunt întemeiate, iar prima instanță în mod corecta a admis acțiunea.
Potrivit dispozițiilor deciziei nr. 21, pronunțată de ÎCCJ în data de 10.03.2008, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG 83/2000 aprobată prin legea 334/2001.
În conformitate cu disp. art. 329 al 4 teza finală, conform cu care dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe, ținând cont și de momentul în care s-a pronunțat această decizie de recurs în interesul legii, respectiv în cursul soluționării recursului, înainte de încheierea dezbaterilor soluția ÎCCJ fiind obligatorie, se va aprecia, că în mod corect pretențiile reclamantei au fost admise, astfel că restul criticilor din recursuri sunt nefondate, urmând în consecință să fie respinse.
Criticile recurentilor MEF si Ministerul Justitiei cu privire la acordarea simultană atât a actualizărilor cât și a dobânzii legale pentru același debit, nu pot fi primite.
Practica și doctrina au permis cumulul de dobânzi legale cu despăgubirile.
Se susține că în această situație există două daune distincte, având cauze diferite: una are ca temei juridic art.1088 alin.1 Cod civil, cealaltă art.998 Cod civil.
Astfel, pe lângă dobânda legală ca daună moratorie, creditorul poate pretinde și alte daune ce au caracter compensatorii și care sunt menite să acopere prejudiciul cauzat prin erodarea creanțeidatorată inflației, după ce a ajuns la scadență. Valoarea acestui din urmă prejudiciu ar consta în diferența dintre valoarea nominală a creanței și valoarea sa reală la data executării. Actualizarea în funcție de rata inflației este fundamentată pe natura și scopurile diferite ale celor două instituții; dobânda este prețul lipsei de folosință, iar actualizarea cu rata inflației urmărește păstrarea valorii reale a obligației bănești.
În ceea ce privește critica referitoare la data de la care curge dobânda, instanța constată că în materia obligațiilor extracontractuale cum este cazul în speță părțile neavând un contract de muncă încheiat, punerea în întârziere realizată prin cererea de chemare în judecată nu este imperativă astfel că această dobândă curge de drept ( și - Teoria generală a obligațiilor).
În ceea ce privește critica din recursul paratilor cu privire la acordarea și pentru viitor a sporului de 50%, Curtea, în accepțiunea deciziei de recurs în interesul legii nr. 21/10.03.2008 care constată că " magistrații [----] au dreptul la sporul de 50% calculat la indemnizația brută lunară și după intrarea în vigoare a OG 83/2000 aprobată prin Legea 334/2001", ținând cont și de caracterul raportului obligațional dintre părți care echivalează cu un raport juridic de muncă atipic ce intră sub incidența art. 291 Cod procedură civilă și 110 alin. 2 Cod procedură civilă, urmează a reține că în baza dispozițiilor legale mai sus invocate pretențiile reclamanților reprezintă prestații periodice cu executare succesivă și se poate cere, înainte de termen, executarea la termen a unor prestații periodice.
Apărarea pârâtei Curtea de APEL BRAȘOV conform căreia sporul de 50% trebuie acordat numai până la data intrării în vigoare a Legii 45/2007 și nu și pentru viitor nu poate fi primită.
Trebuie remarcat că prima mențiune cu privire la abrogarea art. 47 din Legea 50/1996 a fost făcută prin OG 83/2000 la art. 42, însă ÎCCJ prin decizia de recurs în interesul legii a stabilit că art. 47 din Legea 50/1996 continuă să-și producă efecte și după intrarea în vigoare a OG 83/2000 pentru argumente de tehnică legislativă. La data intrării în vigoare a legii 45/2007 recursul în interesul legii nu era pronunțat iar OG 83/2000 era recunoscută ca act normativ producător de consecințe juridice fără a fi pusă în discuție la acea vreme legalitatea acestei ordonanțe.
Așadar la data intrării în vigoare a legii 45/2007, dispozițiile art. 47 din Legea 50/1996 erau cunoscute ca fiind deja abrogate iar dispozițiile din legea 45/2007 se referă la abrogarearestului de dispozițiipe care Legea 50/1996 le mai conținea la momentul intrării în vigoare a acesteia. Recursul in interesul legii, fiind pronuntat după intrarea in vigoare a Legii 45/2007, este evident ca succesiunea legior in timp a fost avuta in vedere la momentul pronuntarii recursului de catre
Deci orice interpretare conform căreia sporul de 50% se acordă doar până la data intrării în vigoare a 45/2007 pentru magistrati, contrazice raționamentele juridice obligatorii conținute de decizia de recurs în interesul legii mai sus invocată.
Pentru toate aceste considerente, în baza disp. art. 312 Cod procedură civilă, curtea va respinge recursurile, conform dispozitivului prezentei.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de pârâtele Curtea de APEL BRAȘOV, Direcția Generală a Finanțelor Publice B în calitate de reprezentantă în teritoriu pentru Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Justiției și Tribunalul Brașov împotriva sentinței civile nr. 1107/M/2008 a Tribunalului Brașov, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 31.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Dorina
- - - - - -
GREFIER,
Red./28.04.2009
Tehnoredact./12.06.2009/ 2 ex.
Jud. fond ,
Președinte:Mihail LohănelJudecători:Mihail Lohănel, Roxana Maria Trif, Dorina
