Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 354/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
- Secția civilă și pentru cauze
cu minori și de familie,
de conflicte de muncă și
asigurări sociale
DECIZIA NR.354/DOSAR NR-
Ședința publică din 31 martie 2009
PREȘEDINTE: Mihail Lohănel- - - judecător
- - - - judecător
- - JUDECĂTOR 2: Roxana Maria Trif
- grefier
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de reclamanții, și și de pârâții, și împotriva deciziei civile nr.250/A pronunțată de Tribunalul Brașov la data de 29 septembrie 2008 în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 17 martie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie și când instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea la data de 24 martie 2009 și apoi la 31 martie 2009.
CURTEA
Asupra recursului civil de față.
Constată că prin sentința civilă nr. 5320/19.06.2006 Judecătoria Brașova respins acțiunea formulată și precizată de reclamantele, și în contradictoriu cu pârâții, și. A respins cererea de chemare în garanție a formulată de pârâții, și.
A admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâții reclamanți reconvenționali în contradictoriu cu reclamantele pârâte reconvenționale, și.
A constatat prelungit contractul de închiriere deținut de reclamanții reconvenționali conform art.14 alin.1 din OG40/1999 până la 10.05.2006.
A respins celelalte pretenții din cererea reconvențională.
Prin decizia civilă nr. 250/29.09.2008 Tribunalul Brașova admis sprlul declarat de apelanții, și împotriva sentinței civile nr.5320 din data de 19.06.2006 a Judecătoriei Brașov, pe care a desființat-o în parte și, în consecință, a constatat prelungit contractul de închiriere dintre părți până la data de 10.05.2009.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței susmenționate.
A trimis spre rejudecare aceleiași instanțe cererea de chemare în garanție formulată de pârâții, și în contradictoriu cu pârâtul Municipiul B prin Primar.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantele, și, precum și pârâții, și.
În dezvoltarea motivelor de recurs formulate de către reclamanți se critică decizia sub aspectul dispozițiilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, în sensul că imobilul a fost redobândit în temeiul dispozițiilor dreptului comun și nu al legilor de reparație, care sunt ulterioare. Cu toate acestea, în temeiul prevederilor OG nr. 40/1999 a fost încheiat un contract de închiriere pe o durată de 3 ani, acesta fiind un termen convențional care nu poate fi modificat posterior aprobării ordonanței în Legea nr. 241/2001. După expirarea primului contract s-a încheiat un alt contract pe termen de doi ani, acesta expirând la data de 10 mai 2004, iar acestuia nu îi sunt aplicabile dispozițiile referitoare la obligativitatea notificării cu un an înaintea expirării contractului. În situații identice, pentru alți chiriași s-a statuat cu putere de lucru judecat această susținere a recurenților-reclamanți, iar instanța de apel a încălcat autoritatea de lucru judecat.
În recursul formulat de pârâți, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, se critică decizia prin prisma faptului că plata despăgubirilor aferente investițiilor efectuate de către chiriași s-a considerat că trebuie realizată în condițiile Legii nr. 10/200, de către stat sau unitatea deținătoare, deși imobilul a fost restituit pe calea dreptului comun. De asemenea se solicită instituirea unui drept de retenție până la plata acestor sume și plata cheltuielilor de judecată.
Intimații au depus întâmpinări și concluzii scrise.
Examinând cauza, prin prisma motivelor invocate, curtea constată că recursurile nu sunt fondate.
În ceea ce privește recursul reclamanților.
Este adevărat că imobilul a fost redobândit în temeiul dreptului comun, dar părțile au încheiat un contract de închiriere în condițiile OG nr. 40/1999, în care au menționat expres faptul că îi sunt aplicabile dispozițiile acestui act normativ, cu toate modificările ulterioare în ceea ce privește termenul închirierii. Noul contract de închiriere, încheiat în anul 2002 reprezintă, așa cum a reținut și instanța de apel, doar o materializare scriptică a clauzei din primul contract, referitoare la modificarea termenului legal de închiriere de la 3 ani la 5 ani.
Întrucât contractul de închiriere a fost încheiat în condițiile OG nr. 40/1999 acestuia îi sunt aplicabile toate dispozițiile din acest act normativ, inclusiv obligativitatea notificării chiriașilor cu un an înainte de expirarea contractului, fiind inadmisibilă susținerea recurenților cum că această prevedere nu ar fi aplicabilă, textele de lege neputând fi aplicate trunchiat, ci în integralitatea lor.
Cu privire la autoritatea de lucru judecat curtea constată că în cauză nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 1201 Cod civil, nefiind îndeplinită cerința triplei identități de părți, obiect și cauză, existența unor alte hotărâri judecătorești, la care pârâții nu au fost parte nefiind suficientă.
În ceea ce privește recursul pârâților, instanța a pus în discuție interesul pe care aceștia îl au în cauză referitor la plata investițiilor și acordarea dreptului de retenție, în condițiile în care recursul reclamanților va fi respins. Recurenții-pârâți au considerat că acest interes există.
Curtea constată că față de respingerea recursului reclamanților, având în vedere că a devenit irevocabilă decizia din apel prin care se constată prelungit contractul de închiriere până la data de 10.05.2009 interesul pârâților nu este actual, atâta timp cât ei se află în posesia imobilului, nefiind posibilă nici plata investițiilor și nici acordarea dreptului de retenție. În aceste condiții nu poate fi analizată critica referitoare la aplicabilitatea sau nu a dispozițiilor legii speciale de reparație cu privire la persoana care urmează a fi obligată la plata acestor despăgubiri. Mai mult decât atât, în ceea ce privește cererea de chemare în garanție a Municipiului B, soluția instanței de apel este de trimitere spre rejudecare a acestei cereri, soluție devenită irevocabilă prin nerecurare, ceea ce face ca aceste aspecte să fie discutate cu ocazia rejudecării.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată instanța de apel nu a omis să se pronunțe asupra lor, acestea urmând a fi avute în vedere de instanța de trimitere care va aprecia cuantumul în care vor fi acordate.
Pentru toate considerentele de mai sus, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, curtea va respinge recursurile.
Pentru aceste motive,
În numele Legii
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de reclamantele, și și de pârâții, și împotriva deciziei civile nr. 250/02.09.2008 a Tribunalului Brașov.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 31.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Dorina
- - - - - -
GREFIER,
Red. /15.04.2009
Dact./17.04.2009
- 2 exemplare -
Jud. fond -
Jud. apel -
- Șt.
Președinte:Mihail LohănelJudecători:Mihail Lohănel, Roxana Maria Trif, Dorina
