Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 365/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 365
Ședința publică din 8 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Apetroaie Eufrosina
JUDECĂTOR 2: Gheorghiu Nicolae
JUDECĂTOR 3: Pungă Titus
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanții, cu domiciliul ales la Judecătoria Vatra Dornei,-, județul S, împotriva sentinței nr. 225 din 24 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă - în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit reclamanții-recurenți și reprezentanții pârâților intimați Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării B, Tribunalul Suceava, Curtea de APEL SUCEAVA, Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Justiției.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța constatând recursul în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava la data de 07.01.2008 și înregistrată la nr- reclamanții, au chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL SUCEAVA, Tribunalul Suceava, Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării solicitând obligarea primilor trei pârâți la plata către fiecare dintre reclamanți a sumei de 1700 lei cu titlu de despăgubiri, actualizată în raport de indicele de inflație la data plății, obligarea pârâtei Curtea de APEL SUCEAVA la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă, obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor la alocarea fondurilor necesare plății sumelor neîncasate.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că prin Hotărârea nr. 15/23.01.2006 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării s-a constatat existența unei discriminări conform art. 2 alin. 1 și 2, art. 6 lit. "c", art. 8, art. 15 din OG nr. 137/2006 republicată, în sensul că la acordarea stimulentelor financiare a fost preferată o anumită categorie socio-profesională, respectiv judecătorii cu o vechime cuprinsă între 0 și 3 ani cu excluderea altor categorii, respectiv a judecătorilor cu o vechime mai mare de 3 ani și a procurorilor, indiferent de vechime.
Au mai arată reclamanții că prin același ordin, Ministerul Justiției a mai acordat stimulente și personalului contractual din cadrul instanțelor judecătorești, în valoare de 350 lei, stimulente de care personalul auxiliar nu a beneficiat fiind astfel discriminați.
Prin întâmpinare, Ministerul Justiției a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată cu motivarea că prin Ordinul ministrului justiției nr. 1921/C/15.12.2005 a fost avută în vedere acordarea de stimulente doar anumitor categorii de personal din aparatul propriu al Ministerului Justiției și din cadrul instanțelor judecătorești printre care nu se numără și personalul auxiliar de specialitate.
Prin întâmpinare, pârâtul Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive motivat de faptul că nu poate fi citat în calitate de pârât, ci în calitate de expert în domeniul nediscriminării, pentru a-și prezenta poziția cu privire la o posibilă încălcare a legislației în materie de nediscriminare.
Tribunalul Suceava prin sentința nr. 225 din 24 ianuarie 2008 a dispus următoarele:
- a espins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării;
- a respins acțiunea formulată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL SUCEAVA și Tribunalul Suceava, Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării,ca nefondată.
Cu privire la excepția invocată, instanța de fond a reținut că potrivit rt.21 din OG 137/2000 s-a stabilit că persoana care se consideră discriminată poate formula în fața instanței de judecată o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, judecarea cauzei urmând a avea loc cu citarea obligatorie a Consiliului. Astfel, Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, nu are calitate de pârât în accepțiunea dispozițiilor procedural civile, citarea sa în cauza fiind impusă de dispozițiile legale enunțate.
Pe fondul cauzei, s-a constatat că prin Ordinul ministrului justiției nr. 1921/C/15.12.2005 s-a aprobat repartizarea unui fond de stimulente financiare pentru personalul din sistemul justiției respectiv pentru judecătorii din cadrul judecătoriilor cu o vechime în funcția de judecător cuprinsă între 0 și 3 ani, - consilieri de reintegrare socială și supraveghere, funcționari publici din cadrul instanțelor judecătorești și personalul contractual din cadrul instanțelor judecătorești, tribunalul constatând că personalul auxiliar de specialitate nu se numără printre categoriile care beneficiază de stimulente conform actului normativ menționat.
De asemenea, instanța de fond a hotărât că Hotărârea nr. 15/2006 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, invocată de reclamanți în susținerea acțiunii nu vizează categoria profesională a grefierilor și aprozilor, ci doar categoria profesională a magistraților.
Referitor la acordarea discriminatorie a stimulentelor prin excluderea reclamanților a reținut instanța că, în conformitate cu art. 2 din OG 137/2000 "prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice".
Potrivit art. 1 alin. 3 din OG 137/2000, "Exercitarea drepturilor enunțate în cuprinsul prezentului articol privește persoane aflate în situații comparabile".
Ori, prin Ordinul ministrului justiției nr. 1921/C/15.12.2005 nu s-au acordat stimulente unor persoane care să facă parte din aceiași categorie profesională a personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești (grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentariști, grefieri arhivari, grefieri registratori, grefieri informaticieni, agent procedural, aprod și șofer conform art. 3 din Legea 567/2004) astfel încât să se poată reține existența unei discriminări s-a argumentat că situația personalului contractual din cadrul instanțelor judecătorești nu este comparabilă cu cea a personalului auxiliar de specialitate, activitatea acestora din urmă, accesul în funcție, statutul profesional fiind reglementat printr-un act normativ special, respectiv Legea 567/2007, astfel încât nu se poate reține aplicarea unui tratament diferențiat reclamanților în comparație cu această categorie socio-profesională.
Totodată, s-a reținut că ulterior reclamanții au beneficiat de acordarea de stimulente printr-un Ordin distinct, respectiv Ordinul ministrului justiției nr. 1793/C/2006 din 27 iulie 2006.
Împotriva sentinței au declarat recurs reclamanții, criticând sentința pentru nelegalitate.
În motivare, au arătat că instanța de fond a reținut în mod indirect caracterul discriminatoriu în privința personalului auxiliar și conex, întrucât toți funcționarii publici, personalul contractual, consilierii de reintegrare și alți salariați din Ministerul Justiției au fost recompensați cu sume de bani reprezentând stimulente financiare, în dauna personalului auxiliar și conex care, astfel, a rămas singura categorie socio-profesională care nu a beneficiat de acele sume de bani, deși sunt încadrați în unitățile aparținând sistemului judiciar din România, acestora fiindu-le aplicabile aceleași norme legislative, cu trimitere la normele interne de repartizare a fondului constituit conform art. 25 din Legea nr. 146/1997 aprobate prin Ordinul nr. 2404/C/2004.
De asemenea, au mai arătat că prin neacordarea stimulentelor s-a realizat o discriminare indirectă a subsemnaților, fiind create premisele discriminării și în continuare în cauza de față, Astfel, trebuia să facă distincția între împrejurarea că prin Ordinul Ministerului Justiției nr. 1921/C/2005 au fost alocate sume de bani în mod global tuturor categoriilor profesionale care activează în cadrul sistemului judiciar și nu numai categoriei profesionale reprezentate de magistrații cu vechime între 0 și 3 ani. Prin ordinul menționat s-au acordat sume de bani în baza dispozițiilor legale reprezentate de Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și nicidecum în temeiul vreunei legi de salarizare a categoriei socio-profesionale respective, legea timbrajului cuprinzând și personalul auxiliar și conex, în categoria celor îndreptățiți la alocarea de stimulente financiare, nu numai pe judecători sau celelalte categorii profesionale.
Au fost enunțate dispozițiile art. 5 și 6 din Codul muncii privind egalitatea de tratament față de toți salariații și angajatorii, precum și cele înserate în Carta Națiunilor Unite, Convenția Europeană pentru Drepturile Omului, Convențiile, ale Convenției nr. 111/1958 precum și a Protocolului adițional nr. 12 la CEDO, cu trimitere la dispozițiile art. 11, 16, 20 și 53 din Constituția României și jurisprudența CEDO și Directiva nr. 2000/78/CE, Declarația Universală a Drepturilor Omului, nr.OG 137/2000.
Recursul nemotivat în drept, dar care poate fi încadrat în dispozițiile art. 304 pct. Cod procedură civilă, este nefondat, pentru următoarele considerente:
Din analiza acțiunii reclamanților, ce se încadrează în categoria profesională a personalului auxiliar conex de specialitate și personalul conex din cadrul instanțelor, respectiv a Judecătoriei Vatra Dornei se constată că obiectul acțiunii îl constituie plata sumei de 1700 lei, cu titlu de despăgubiri, reprezentând sumele ce au fost acordate cu titlu de stimulente judecătorilor, la finele anului 2005.
În susținerea acțiunii a fost invocată Hotărârea nr. 15 din 23.01.2006 prin care Consiliul Național pentru Combaterea Discriminări, a stabilit ca fiind discriminatorie acordarea de stimulente salariale magistraților prin impunerea criteriului de vechime de 0-3 ani și a considerat ca faptele prezentate constituie acte de discriminare conform dispozițiilor art. 2 alin. 1 și 2, art. 6 lit. c, art. 8 alin. 3 și art. 19 alin. 4 din nr.OG 137/2000.
Ca temei legal au fost invocate dispozițiile enunțate din nr.OG 137/2000 precum și dispozițiile art. 21 din această reglementare.
Ori din analiza Hotărârii nr. 15 din 23.01.206 a CNCD rezultă că situația analizată de către CNCD nu a vizat categoria profesională a personalului auxiliar de specialitate care este format potrivit art. 3 din Legea nr. 567/1994 modificat prin Legea nr. 17/2000 privind Statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești de pe lângă acestea din grefieri, grefieri statistician, grefier documentarist, grefieri arhivari, grefieri registrator și grefieri informaticieni ci categoria profesională a judecătorilor pentru care Ministerul Justiției prin Ordinul nr. 1921/C/ din 15.12.2005 a hotărât ca la acordarea stimulentelor financiare să fie avut în vedere drept criteriu de acordare vechimea în funcție cuprinsă între 0-3 ani, deși acest criteriu nu a fost prevăzut în nici unul din actele normative ce au stat la baza acordării stimulentelor materiale pentru magistrați, judecători și procurori contravenind astfel dispozițiilor art. 21 alin. 3 din OUG nr. 177/2002 privind salarizarea magistraților cât și celorlalte criterii prevăzute în cuprinsul Ordinului Ministerului Justiției nr. 2404/C/ din 23.08.2004.
Astfel, Colegiul Director al CNCD a reținut prin considerentele Hotărârii nr. 15/2006 că acordarea stimulentelor salariale pentru judecători potrivit criteriului de vechime de 0-3 ani reprezintă o discriminare indirectă potrivit art. 2 alin. 2 din OG nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare întrucât acest criteriu aparent neutru îi dezavantajează pe judecătorii cu o vechime mai mare de 3 ani care îndeplinesc criteriile obiective prevăzute de lege pentru a beneficia de acordarea stimulentelor salariale și nu reprezintă o metodă adecvantă și necesară.
Pentru ca o anumită situație sau fapte să fie considerate discriminatorie trebuia îndeplinite în mod cumulativ mai multe condiții, respectiv existența vreunui tratament diferențiat, manifestat prin deosebiri, excludere, restrictive sau preferințe în cazul unor persoane aflate în situații comparabile, existența unui criteriu de discriminare conform dispozițiilor art. 2 din OG137/2000, tratamentul diferențiat să aibă drept scop restrângerea ori înlăturarea recunoașterea folosinței sau exercitării unui drept nenăscut de lege, iar acest tratament să nu aibă un scop legitim sau să fie justificat obiectiv ori metodele adoptate să nu fie adecvate și necesare.
Ori aceste condiții, în cazul în speță, nu au fost îndeplinite în mod cumulativ întrucât persoanele nu se află în situații comparabile, situație corect reținută de instanța de fond.
Față de cele reținute cum nici celelalte motive ale recurenților nu sunt justificate, nefiind date motive de nelegalitate ale sentinței și nici motive de casare de ordine publică în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă recursul va fi respins ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții, împotriva sentinței nr. 225 din 24 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă - în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 8 aprilie 2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud, fond /
Dact.
06.05.2008
Președinte:Apetroaie EufrosinaJudecători:Apetroaie Eufrosina, Gheorghiu Nicolae, Pungă Titus
