Pretentii civile. Speta. Decizia 362/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.362
Ședința publică din 8 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Apetroaie Eufrosina
JUDECĂTOR 2: Gheorghiu Nicolae
JUDECĂTOR 3: Pungă Titus
Grefier - -
Pe rol judecarea recursurilor declarate de reclamanții, și de pârâții Ministerului Economiei și Finanțelor - prin S, cu sediul în municipiul S,- și de Ministerul Justiției B, cu sediul în municipiul B,-, sector, împotriva sentinței nr. 220 din 24 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă - în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit reclamanții-recurenți și reprezentanții pârâților-recurenți.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța a invocat din oficiu, excepția de nemotivare a recursului declarat de reclamanții-recurenți în termenul prevăzut de lege și constatând recursul pârâților-recurenți în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava la data de 19.12.2007 reclamantele, și au chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Justiției, Tribunalul Suceava și Curtea de APEL SUCEAVA pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța aceștia să fie obligați la plata diferențelor salariale rezultate din aplicarea majorărilor salariale de 5% începând cu 01.01.2007 în raport de luna decembrie 2006, de 2% începând cu 1 aprilie 2007 în raport de luna martie 2007 și de 11% începând cu 1 octombrie 2007 în raport cu luna septembrie 2007, majorări egale cu cele acordate conform dispozițiilor art. 1, 2, 3 și 4 din OG 10/2007 tuturor salariaților contractuali ai statului și repararea în acest fapt a prejudiciului cauzat ca urmare a discriminării, obligarea la plata dobânzii legale a sumelor datorate începând cu data scadenței și până la efectuarea plății, efectuarea mențiunilor privitoare la majorările salariale în carnetele de muncă, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamantele au arătat că prin art. 1 - 4 ale OG10/2007 au fost majorate salariile tuturor angajaților statului (demnitari, funcționari publici, salariați contractuali, inclusiv judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție). Prin OG nr. 16/2007 Guvernul a dispus majorarea drepturilor bănești cu începere de la 01.01.2007 personalului, iar prin OG 27/2007 au fost majorate și salariile controlorilor financiari din cadrul Curții de Conturi a României.
Au mai arătat reclamanții că, în condițiile în care Statul Român și ceilalți pârâți refuză să le recunoască aceleași majorări salariale ca și celorlalți angajați ai săi se încalcă dispozițiile art. 1 alin. 2 lit. "e" pct. 1 din OG 137/2000 precum și ale Protocolului 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Tribunalul Suceava prin sentința nr. 220 din 24 ianuarie 2008 a dispus următoarele:
- a admis acțiunea formulată de reclamantele, și în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Justiției, Tribunalul Suceava și Curtea de APEL SUCEAV A;
- a obligat pârâții să plătească reclamanților diferențele salariale rezultate din aplicarea majorărilor de 5% începând cu 01.01.2007 în raport cu luna decembrie 2006, de 2 % începând cu 01.02.2007 în raport de luna martie 2007 și de 11% începând cu 01.10.2007 în raport de luna septembrie 2007, actualizate în raport cu rata inflației la data plății;
- a obligat pârâtul Tribunalul Suceava să facă cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă ale reclamanților.
Instanța de fond a arătat că potrivit OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.
În conformitate cu dispozițiile art. 1 din același act normativ, "Exercitarea drepturilor enunțate în cuprinsul prezentului articol privește persoane aflate în situații comparabile".
Ordonanța Guvernului nr. 10/2007 în art. 1 a stabilit majorarea în trei etape a salariilor de bază, personalului bugetar salarizat potrivit OG 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor II și III din Legea 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază din sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică după cum urmează: cu 5% începând cu data de 1 ianuarie 2007 față de nivelul din luna decembrie 2006; cu 2% începând cu data de 1 aprilie 2007, față de nivelul din luna martie 2007; cu 11% începând cu data de 1 octombrie 2007, față de nivelul din luna septembrie 2007.
În conformitate cu dispozițiile art. 1 din OG 16/2007: "În anul 2007, valoarea de referință sectorială prevăzută în anexele 1 și 2 din Legea 495/2004 privind salarizarea și alte drepturi bănești ale personalului din administrația centrală a Ministerului Afacerilor Externe și de la misiunile diplomatice, oficiile consulare și institutele culturale românești din străinătate - se majorează în 3 etape, după cum urmează:
a) cu 2,5% începând cu 1 ianuarie 2007, față de nivelul din luna decembrie 2006;
b) cu 2,5% începând cu data de 1 aprilie 2007, față de nivelul din luna martie 2007;
c) cu 8% începând cu data de 1 octombrie 2007, față de nivelul din luna septembrie 2007."
S-a mai reținut că și prin OG 27/2007 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 la Curtea de Conturi a României se prevede, de asemenea majorarea în aceleași trei etape cu procente de 2%, 5%, respectiv 11% a coeficienților de multiplicare prevăzuți pentru controlorul financiar.
Împotriva sentinței sus-menționate au declarat recurs atât reclamanții cât și pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor - și Ministerul Justiției, invocând dispozițiile art. 304 pct. 4 și 9 din Codul d e procedură civilă.
Reclamanții au declarat recurs împotriva sentinței, arătând că vor dispune motivele până la primul termen.
Pârâtul Ministerul Justiției în susținerea motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 4 din Codul d e procedură civilă, privind depășirea de către instanță a atribuțiilor puterii judecătorești, a arătat că reclamanții sunt salarizați în temeiul unei legi speciale așa încât nu sunt îndreptățiți să beneficieze de alte drepturi decât cele prevăzute în mod expres de lege.
S-a susținut că instituirea unor drepturi în beneficiul unei categorii profesionale salarizate din bugetul de stat sau nereglementate pentru alte categorii profesionale reprezintă o problemă de legiferare și, drept consecință, acordarea unor drepturi neprevăzute de lege ar reprezenta depășire a limitelor puterii judecătorești.
Au fost enunțate dispozițiile art. 3 din Legea nr. 327/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din serviciile de probațiune, conform căruia salariul de bază se stabilește pe baza valorii de referință sectorială din cadrul autorității judecătorești și a coeficienților de multiplicare pe grade profesionale, în funcție de competență, pregătire și vechime în specialitate iar atunci când legiuitorul a dorit să acorde alte drepturi a urgentat această situație în mod excepțional. În acest sens, a susținut că, potrivit art. 1 din OG13/2008 privind creșterile salariale aplicabile judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal pentru anul 2008, valoarea de referință sectorială prevăzută în OUG nr. 28/2006 modificată și completată prin Legea nr. 45/2007 se majorează cu 2% față de nivelul lunii decembrie 2007, începând cu data de 1.04.2008, dispoziție aplicabilă și personalului de probațiuni salarizat conform Legii 327/2006.
S-a mai susținut că prima instanță nu a motivat care sunt considerentele pentru care nu sunt aplicabile alte acte normative în baza cărora s-au acordat indexări, arătând că au fost aplicate greșit dispozițiile nr.OG 137/2007 întrucât reclamanții nu se găsesc în situații comparabile, iar nereglementarea anumitor drepturi pentru anumite categorii de persoane pentru care salarizarea a fost stabilită prin lege specială înseamnă o încălcare a libertăților fundamentale și a drepturilor recunoscute de lege, neputând fi încadrate în cazurile de discriminare.
S-a mai susținut că există și alte organe competente a analiza cazurile de discriminare instituite prin diferite dispoziții legale, fiind evocate deciziile pronunțate de Curtea Constituțională.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin S prin recursul formulat a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că nu are calitatea de ordonator principal de credite, calitate ce aparține Ministerului Justiției și Curții de APEL SUCEAVA.
Totodată a susținut faptul că raportul juridic dedus judecății este unul tipic de dreptul muncii în conținutul căruia intră drepturi și obligații ce se derulează între angajator și angajat iar pe fondul cauzei a susținut că nu sunt date condițiile prevăzute de lege pentru existența discriminării întrucât persoanele nu se află în situații comparabile.
Recursul reclamanților urmează a fi anulat ca nemotivat întrucât potrivit art. 303 Cod procedură civilă, recursul se motivează prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, sancțiunea nerespectării acestor dispoziții fiind prevăzute prin art. 306 Cod procedură civilă, respectiv anularea cererii.
Cât privește recursul pârâtului Ministerul Justiției, acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Referitor la motivul de recurs întemeiat pe dispoz. art. 304 pct. 4. pr. civ. se constată că în cauză nu pot fi reținute susținerile privind depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, întrucât instanța de fond a analizat acțiunea reclamanților în raport de prevederile art. 1 și 2, dar și art. 21 din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare, republicată în temeiul Legii nr. 324/2006, precum și a dispoz. art. 5 și 6 din Codul muncii, care stabilește dreptul la plată egală pentru muncă egală în favoarea salariaților.
Ori, în cauză instanța de fond a reținut în mod corect că prin nr.OG 10/2007 s-a prevăzut că președintele, vicepreședintele, președintele de secție, precum și judecătorii de la Înalta Curte de Casație și Justiție, procurorul general, prim-adjunctul procurorului general, adjunctul procurorului general, președintele și judecătorii Curții Constituționale beneficiază de majorarea în 3 etape a salariilor de bază, după cum urmează: 5% începând cu data de 1 ianuarie 2007 față de nivelul din luna decembrie 2006; 2% începând cu data de 1 aprilie 2007, față de nivelul din luna martie 2007; 11% începând cu data de 1 octombrie 2007, față de luna septembrie 2007.
De la aplicarea acestor prevederi au fost excluși ceilalți magistrați dar și personalul din cadrul instanței și personalul de probațiune.
Actele întemeiate aparent pe alte criterii produc, în cele din urmă, efectele unei discriminări directe, potrivit art. 5 alin. 4 din Codul muncii.
În fine, art. 14 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, cu referire la art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, s-a prevăzut, între altele, că exercitarea drepturilor (și libertăților) recunoscute trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire bazată pe orice altă situație, lipsită de vreun criteriu obiectiv și rațional și care produce efectele unei discriminări (ratificată prin Legea nr. 30/1994, publicată în Of. partea I nr. 135 din 31 mai 1994).
În prezența unei atare neconcordanțe, potrivit art. 20 alin. 2 din Constituție, are prioritate reglementarea menționată, după cum, în mod corect, relevă reclamanții în acțiunea promovată.
Deși se invocă dispozițiile Legii nr. 327/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din serviciile de probațiune se constată că prin textul art. 12 din această lege se precizează că pe lângă drepturile prevăzute de această lege, personalul din serviciile de probațiune beneficiază și de alte drepturi prevăzute în legislația din domeniul muncii și asigurărilor sociale.
Ori legislația muncii prevede dreptul salariaților de a beneficia chiar și ca măsuri reparatorii, de drepturile salariale, indexările majorate și reactualizate în funcție de rata inflației, prin art. 78 din Codul muncii.
Referitor la recursul Ministerului Economiei și Finanțelor prin S se constată că potrivit dispozițiilor art. 131 alin. 1 din Legea nr. 304/2004 republicată, instanțele și parchetele sunt finanțate de la bugetul de stat iar potrivit art. 9 și 19 din Legea 500/2000, Ministerul Economiei și Finanțelor are obligația de a vira fondurile necesare pentru plata drepturilor salariale.
Totodată, potrivit art. 1din nr.OG 22/2002 aprobată prin Legea nr. 288/2002 executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetul acestora, cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația respectivă de plată.
Față de cele reținute, constatând că hotărârea instanței de fond este corectă, nefiind date motive de casare, de ordine publică, în temeiul art. 312 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, recursurile Ministerului Justiției și
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Anulează ca nemotivat recursul declarat de reclamanții reclamanții, împotriva sentinței nr. 220 din 24 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă - în dosarul nr-.
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții Ministerului Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor - prin
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 8 aprilie 2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud. fond
Tehnored.
06.05.2008
Președinte:Apetroaie EufrosinaJudecători:Apetroaie Eufrosina, Gheorghiu Nicolae, Pungă Titus
