Drepturi salariale (banesti). Decizia 367/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 367
Ședința publică din 8 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Apetroaie Eufrosina
JUDECĂTOR 2: Gheorghiu Nicolae
JUDECĂTOR 3: Pungă Titus
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâtul Ministerul Justiției, cu sediul în municipiul B,- sector 5, împotriva sentinței nr. 1462 din 23 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă - în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit reprezentantul pârâtul-recurent, reprezentanții pârâților-intimați Tribunalul Botoșani, Ministerul Economiei și Finanțelor B și reclamanții-intimați -, a, - -, -, a, -, -, și.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța constatând recursul în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Botoșani sub nr. 3673/40/24 septembrie 2007, reclamanții -, a, - -, -, a, -, -, și și pe pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Botoșani, Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, solicitând obligarea acestora în solidar la plata actualizată a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, în procent de 50% din salariul de bază brut lunar, prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată, pentru perioada 01.04.2004 - 1.02.2007.
În motivare, reclamanții au arătat că în perioada pentru care formulează pretențiile au avut - și au și în prezent - calitatea de personal auxiliar de specialitate în cadrul Judecătoriei Botoșani.
Or, potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 republicată, " pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Ulterior, nr.OUG 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, a fost abrogat art. 47 din Legea 50/1996.
Pentru personalul auxiliar de specialitate dispozițiile Legii 50/1996 au rămas în vigoare până la publicarea OG8/2007.
La data stabilirii acestui drept prin art. 47 din actul menționat legiuitorul a avut în vedere condițiile în care personalul din justiție își desfășoară activitatea caracterizate ca fiind de risc și suprasolicitare neuropsihică.
În opinia reclamanților aceste condiții nu s-au schimbat ci s-au acutizat astfel că se impune acordarea sporului de 50%.
Prin întâmpinare, Ministerul Justiției a cerut respingerea acțiunii, motivat de faptul că dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 au fost abrogate expres prin nr.OG 83/2000.
Această ordonanță a fost aprobată prin Legea nr. 334/2001 astfel că sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică nu a mai fost acordat nici unei categorii de personal salarizat prin Legea 50/1996.
Tribunalul Botoșani prin sentința civilă nr. 1462 din 23 noiembrie 2007 a dispus următoarele:
- a admis excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru drepturile aferente perioadei 1 aprilie 2004 - 31 iulie 2004 și pe cale de consecință a respins ca prescrise aceste drepturi;
- a admis în parte acțiunea în prezenții bănești formulate de reclamanții -, a, - -, -, a, -, -, și în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Botoșani și Ministerul Economiei și Finanțelor;
- a obligat pârâții Tribunalul Botoșani și Ministerul Justiției să plătească reclamanților drepturile salariale rezultate prin aplicarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% pentru perioada 1 august 2004 - 1.02.2007 în cuantum brut, respectiv - - 22873 lei, - 18035 lei, - 3733 lei, - 9916 lei, - 2601 lei, - 6998 lei, (( - 11581 lei, - 18224 lei, - 17162 lei, - 17036 lei, a a, - 17534 lei, - 17717 lei, - 2148 lei, - 16425 lei, - 9701 lei, - - 16716 lei, - 9743 lei, - 19499 lei, - 8604 lei, - 14814 lei, - 19184 lei, - 8902 lei, - 17197 lei, - 10091 lei, - 17400 lei, - 1982 lei, - 19184 lei, - 9576 lei, - 16501 lei, a - 2422 lei, - 16026 lei, - 8283 lei, - 15747 lei, - 17118 lei, - 16608 lei, - 3025 lei, - 2634 lei, - 5394 lei, () - 18246 lei, - 7840 lei, - - 19382 lei, - 9995 lei, - 413 lei, - 3459 lei;
- a obligat pârâții să plătească reclamanților actualizarea sumelor sus-menționate în raport cu indicii de inflație de la data scadenței până la data plății efective și a dobânzii legale aplicată de la data de 29.08.2007 până la data plății efective;
- a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor pentru lipsa calității procesual active.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță reținut că, potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 - republicată, s-a stabilit că pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
S-a mai reținut că, deși în cauză s-a invocat abrogarea textului art. 47 din Legea nr. 50/1996, prin art. 1 pct. 42 din nr.OG 83/2000 pentru modificarea și completarea legii menționate, această apărare nu a fost primită față de încălcarea normelor constituționale referitoare la delegarea legislativă dar și a dispozițiilor Legii nr. 125/2000 privind abilitarea Guvernului de emite ordonanțe.
În acest sens, instanța de fond a reținut că, potrivit art. 108 alin. 3 din Constituție "Ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și condițiile prevăzute de aceasta" și cum prin art. 1 lit. Q pct. 1 din Legea nr. 125/2000 Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele judecătorești, în mod nelegal, prin nr.OG 83/2000, s-a procedat la abrogarea unor dispoziții ale Legii nr. 50/1996, cu încălcarea dispozițiilor art. 56 - 62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, prin care s-a stabilit că modificarea, completarea și abrogarea constituie evenimente legislative distincte.
S-a argumentat că, deși prin legea de abilitare nu a fost prevăzută decât posibilitatea modificării și completării legii, prin ordonanța emisă s-a dispus și abrogarea nelegală a unor dispoziții ale legii, cu depășirea limitelor de competență stabilită în mod expres prin Legea nr. 125/2000.
S-a mai reținut că, atunci când legislativul a intenționat să acorde executivului abilitarea pentru abrogarea unor texte legale a prevăzut în mod expres această situație în cuprinsul legii de abilitare, fiind enunțat în acest sens textul art. 1 lit. Q pct. 3 din Legea nr. 125/2000, prin care Guvernul a fost abilitat să emită ordonanța pentru abrogarea art. 2 alin. 3 pct. B lit. d din Decretul nr. 247/1997.
Considerând că abrogarea dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost nelegală și constatând că subzistă rațiunea pentru acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, acțiunea a fost admisă în parte, cu respingerea capătului de cerere pentru plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul Ministerul Justiției, invocând motivele de recurs prevăzut de art. 304 pct. 4 și 9 din Codul d e procedură civilă.
Astfel, pârâtul Ministerul Justiției, prin motivele prezentate, a susținut că prin admiterea acțiunii în acordarea unor drepturi salariale în temeiul unor dispoziții neprevăzute de lege, instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești, precum și competența de a aplica dispozițiile legale.
În acest sens, a arătat că textul art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești se prevedea că, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar, acest text a fost abrogat prin nr.OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, aprobată prin Legea nr. 334/2001, fiind enunțate în acest sens dispozițiile art. 1 pct. 42 privind abrogarea art. 47.
S- mai susținut că prin nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001, s-a realizat practic un nou sistem de salarizare prin stabilirea unei indemnizații lunare pe funcții în raport de nivelul instanțelor, precum și vechimea în magistratură prevăzută de Legea nr. 92/1992, ca unică formă de remunerare a activității, același recurent invocând și faptul că, prin expunerea de motive la acest act normativ se prevedea abrogarea tuturor îndemnizațiilor și sporurilor de care beneficiază în prezent magistrații.
În consecință, urmarea adoptării acestui act normativ, drepturile salariale ale magistraților nu au fost diminuate, ci au fost majorate substanțial prin stabilirea indemnizațiilor raportat la valoarea de referință sectorială și aplicarea coeficientului de multiplicare.
Totodată s-a motivat că, abrogarea art. 47 din Legea 50/1996 s-a făcut cu respectarea dispozițiilor constituționale care permiteau intervenția în domeniul legii ordinare prin ordonanțe și cum nr.OG 83/2000 a fost aprobată prin lege, act de același nivel cu Legea nr. 50/1996, a considerat recurentul că au fost respectate atât prevederile constituționale cât și cele de tehnică legislativă.
Cât privește aplicarea art. 1 din Protocolul 1 la Convenție a arătat că, aceste dispoziții se aplică numai pentru drepturile actuale ale reclamantului dar, din moment ce nu se demonstrează existența acestora nu a fost adusă vreo atingere dreptului de proprietate.
Recursul întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 4 și 9. pr. civ. este nefondat, pentru următoarele considerente:
Verificând actele dosarului, se constată că reclamanții se încadrează în categoria personalului auxiliar de specialitate al organelor autorității judecătorești, că prin art. 47 din Legea nr. 50/1996 cu modificarea și completările ulterioare privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești s-a prevăzut că pentru risc și suprasolicitare neuropsihică atât magistrații cât și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
În mod similar, prin Legea nr. 56/1996 privind salarizarea judecătorilor Curții Supreme de Justiție ale magistraților asistenți și ale celorlalte categorii de personal, cu modificările și completările ulterioare, s-a stabilit prin art. 231că "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, judecătorii și magistrații asistenți beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar, aplicarea acestui spor fiind stabilită și pentru personalul de execuție de specialitate, conform Legii nr. 126/2000 de aprobare a nr.OG 55/1997.
În temeiul art. 107 alin. 3 din Constituția publicată în nr. 233/22.11.1991 (actualul art. 108 din Constituția revizuită, publicată în nr. 767/31.10.2003) "Ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și condițiile prevăzute de aceasta". Ori, prin Legea nr.125/14 iulie 2000, publicată în Monitorul Oficial nr. 331/17 iulie 2000, Guvernul a fost abilitat să emită anumite ordonanțe în unele domenii de activitate expres prevăzute în art. 1.
Astfel, în domeniul salarizării, conform celor expres specificate la art. 1 lit. Q pct. 1, s-a acordat abilitarea de modificare și completare a Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești - republicată, fără a se face referire la vreo abrogare. Abilitatea de abrogare a unor acte normative a fost acordată în mod expres doar atunci când legiuitorul și-a exprimat această opțiune (ex: art. 1 lit. Q pct. 3, care privește abrogarea art. 2 alin. 3 pct. B lit. d din Decretul nr. 247/1977 cu privire la încadrarea cadrelor militare permanente în grupele I, II sau III de muncă).
În temeiul legii de abilitare enunțată a fost emisă nr.OG 83 din 29 august 2000, publicată în nr. 425/1.09.2000 care, așa cum o definește și titlul, doar a modificat și completat Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției.
Din analiza Legii nr. 125/2000 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe, dar și a titlului nr.OG 83/2000 nu rezultă nici o investire pentru abrogarea unor dispoziții legale, fiind încălcate atât dispozițiile art. 108 din Constituție dar și textul lit. Q pct. 1 din Legea nr. 125/2000. Mai mult se constată că fără a fi abilitat de a modifica dispozițiile Legii nr. 56/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor Curții Supreme de Justiție, ale magistraților-asistenți și ale celorlalte categorii de personal la care, prin Legea nr. 125/2000 nu se face nici o referire, au fost abrogate nelegal unele dispoziții ale acestei legi, respectiv dispozițiile art. 2, 6, 12, 121, 13, 131, 231, deși în mod surprinzător prin Legea nr. 126 din 17 iulie 2000 fost aprobată nr.OG 55/1997 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 pentru salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor Curții Supreme de Justiție, ale magistraților asistenți și ale celorlalte categorii de personal, acordându-se același spor magistraților asistenți și personalului de execuție.
Pe de altă parte, la emiterea nr.OG 83/2000 privind modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, prin care s-a dispus și abrogarea unor dispoziții ale Legii nr. 50/1996 au fost încălcate nu numai dispozițiile legale din legea fundamentală și Legea de abilitare nr. 125/2000, dar și dispozițiile legale stabilite prin Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative obligatorii, conform art. 3, la elaborarea proiectelor de lege, la elaborarea și adoptarea ordonanțelor și hotărârilor Guvernului, precum și la elaborarea și adoptarea actelor normative ale celorlalte autorități cu astfel de atribuții, dar și a dispozițiilor art. 4 referitoare la ierarhia actelor normative, fără a se putea depăși limitele de competență instituite printr-un act normativ și nici nu se poate contraveni principiilor și dispozițiilor acestuia.
Este de menționat și faptul că, potrivit Legii nr. 24/2000, modificarea, completarea sau abrogarea sunt evenimente legislative care pot interveni după intrarea în vigoare a unui act normativ și sunt reglementate în mod distinct.
Este adevărat că, prin nr.OG 83/2000 s-a modificat Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, respectiv, art. 2, în sensul stabilirii dreptului magistraților de a beneficia pentru activitatea desfășurată de o indemnizație de încadrare lunară, stabilită pe funcții, în raport de nivelul instanțelor și parchetelor cu vechime în magistratură, atât această indemnizație, cât și salariile de bază pentru celelalte categorii de personal din organele autorității judecătorești, raportându-se la valoarea de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese sau numite din cadrul autorităților legislativă și executivă.
Nu poate fi primită însă susținerea că, prin stabilirea indemnizației lunare pe funcții, în raport de nivelul instanțelor și parchetelor și a vechimii în magistratură, aceasta ar fi fost unica formă de remunerare a activității și, drept consecință, că s-ar fi abrogat toate celelalte indemnizații sau sporuri pentru magistrați, întrucât, pe de o parte, nu există o asemenea prevedere în cuprinsul OG83/2000, dar nici în actele normative ulterioare din domeniul salarizării a magistraților, dar și a personalului auxiliar, cum ar fi nr.OUG 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, aprobată prin Legea nr. 347/2003, nr.OUG 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de persoane din sistemul justiției, aprobată prin Legea nr. 145/2007 referitoare la salarizarea magistraților, respectiv nr.OG 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și ale parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției.
Susținerea recurentei privind abrogarea tuturor sporurilor din Legea nr. 50/1996, ca măsură legislativă, interpretată în contextul modificării sistemului de salarizare, nu poate fi primită câtă vreme alte sporuri reglementate prin lege, cum ar fi sporul de stabilitate sau adaosul la indemnizația de încadrare, în raport cu vechimea efectivă în magistratură, sporul de toxicitate, de 15% din indemnizația de încadrare brută lunară, sporul de 30%, respectiv 40%, stabilit conform art. 11 alin. 1 din OUG177/2002 și art. 28 alin. 4 din nr.OUG 43/2002, modificată și completată prin Legea nr. 60/2004, prevăzut pentru perioada 11 aprilie 2002 - 1 aprilie 2006 pentru activitatea de combatere a infracțiunilor de corupție a fost acordat unor anumite categorii de magistrați, fiind constatată însă existența unei discriminări directe, conform Hotărârii nr. 185/2005 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, dar și a Deciziei nr. VI a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în compunerea Secțiilor Unite prin soluționarea recursului în interesul legii.
Concluzia ce se impune în cauză este aceea că, prin art. 1 pct. 42 din nr.OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 au fost încălcate atât normele legale de principiu referitoare la delegarea legislativă, dispozițiile Legii nr. 125/2000 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe dar și dispoziții de tehnică legislativă, așa cum au fost stabilite prin Legea nr. 24/2000. Ori încălcarea acestor norme nu poate fi acoperită prin Legea nr. 334/2001, din moment ce aceasta se referă doar la modificările și completările Legii nr. 50/1996.
În acest sens s-a pronunțat și instanța supremă care, admițând recursul în interesul legii, referitor la aplicarea dispozițiilor art. 33 din Legea nr. 50/1996, în raport cu prev. art. 1 pct. 32 din nr.OG 83/2000, art. 50 din nr.OUG 177/2002 și art. 6 din nr.OUG 160/2000 cu privire la acordarea sporului de vechime, a hotărât că acesta nu a fost abrogat, argumentând că "stabilirea indemnizației lunare, ca unică formă de remunerare, nu poate înlătura un drept cu caracter general dobândit prin vechimea în muncă, din moment ce valoarea procentuală la care se referă nu a fost înlăturată printr-o dispoziție expresă a legii, adoptată în forma impusă prin normele de tehnică legislativă stabilite prin Legea nr. 24/2000".
Înlăturarea acestui drept ar contraveni și dispozițiilor art. 49 (actualul art. 53 din Constituția revizuită) privind cazurile în care poate fi restrânsă acordarea unui drept, dar și prevederile art. 1 din Protocolul Adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Potrivit art. 53 din Constituția României se prevede că "Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai de lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale, prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori a unui sinistru deosebit de grav", legea fundamentală stabilind și anumite condiții în cazul restrângerii unor drepturi, în sensul că măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și să nu aducă atingere existenței dreptului sau a libertății.
Este de reținut și faptul că România a ratificat Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, cât și protocoalele adiționale prin Legea nr. 30/1994, iar conform art. 11, corelat cu art. 20 din Constituția României, atât Convenția, cât și jurisprudența Curții Europene fac parte din dreptul intern. Ori, prin eliminarea acordării unui spor stabilit prin lege, printr-un act normativ de nivel inferior unei legi organice, cu încălcarea normelor de tehnică legislativă, situație constatată printr-o decizie de speță a instanței supreme, respectiv decizia XXXVI/7.05.2007, publicată în nr. 715/23.10.2007, în condițiile în care, atât activitatea magistraților, cât și a personalului auxiliar, se desfășoară în condiții de risc, stres și suprasolicitare, sunt încălcate prevederile art. 1 din Protocolul Adițional nr. 1 la Convenție, așa încât eliminarea menționată nu este justificată în mod legal, obiectiv sau rezonabil, fiind contrară legislației interne și internaționale.
În cauză este de reținut și faptul că prin decizia nr. XXI din 10.03.2008 pronunțată în dosarul nr. 5/2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, în compunerea Secțiilor Unite, soluționând recursul în interesul legii declarat de procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a statuat, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 pentru salarizarea și alte drepturi ale personalului din cadrul autorității judecătorești, că "judecătorii, procurorii, magistrații asistenți și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculată la indemnizația brută lunară, respectiv salariul brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001", iar în temeiul art. 329 alin. 3. pr. civ. deciziile pronunțate de instanța supremă sunt obligatorii pentru instanțele de judecată.
Pentru considerentele arătate, cum sentința instanței de fond este legală și temeinică, iar instanța de fond nu a depășit atribuțiile puterii judecătorești și a interpretat corect dispozițiile legale, în baza art. 312 alin. 1. pr. civ. recursul va fi respins, ca nefondat, nefiind date nici motive de casare de ordine publică.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției, cu sediul în municipiul B,- sector 5, împotriva sentinței nr. 1462 din 23 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă - în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 8 aprilie 2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Dact.
Ex. 2/06.05.2008
Președinte:Apetroaie EufrosinaJudecători:Apetroaie Eufrosina, Gheorghiu Nicolae, Pungă Titus
