Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 381/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 381/CM
Ședința publică din data de 23 iunie 2009
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Răzvan Anghel
JUDECĂTORI: Răzvan Anghel, Maria Apostol Jelena Zalman
- -
Grefier - - -
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurentul pârât MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B,-, sector 5 prin FP. T, cu sediul în- Bis, județul T, împotriva sentinței civile nr. 764/2.04.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, cu domiciliul procesual ales în T,-, județul T și intimații pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în-, sector 5, CURTEA DE APEL CONSTANȚA, cu sediul în-, județul C și TRIBUNALUL TULCEA, cu sediul în-, județul T, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că hotărârea recurată a fost comunicată la data de 26.06.2008, recursul fiind declarat la data de 8.07.2008 și motivat și că părțile au solicitat judecata cauzei și în lipsă, conform art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
Instanța constată că prin întâmpinarea depusă la fondul cauzei Ministerul Economiei și Finanțelor B și-a ales sediul procesual la. T, iar hotărârea recurată a fost comunicată în mod nelegal la sediul din
Instanța rămâne în pronunțare asupra cauzei.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea adresată acestei Tribunalului Tulcea și înregistrată sub nr-, reclamanta, a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Constanța, Tribunalul Tulcea și Ministerul Economiei și Finanțelor, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați pârâții în
solidar, la plata sporului de stres prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, de 50% din îndemnizația brută de încadrare, începând cu data de 1 aprilie 2004 și până la data de 1 februarie 2007, sume ce urmează să fie actualizate cu indicele de inflație, începând cu data nașterii drepturilor și până la data executării hotărârii judecătorești și efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă.
A mai solicitat reclamanta să fie obligat Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății sumelor neîncasate.
În motivarea cererii, s-a arătat că potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 republicată, "Pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
S-a precizat că pentru personalul auxiliar de specialitate au rămas în vigoare dispozițiile Legii nr. 50/1996, aceste dispoziții fiind abrogate de abia la intrarea în vigoare a nr.OG 8/2007, ordonanță ce reglementează salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor și parchetelor.
În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 și nr.OG 8/2007.
Pârâtul Ministerul Justiției a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a arătat că într-adevăr art. 47 din Legea nr. 50 din 21 iunie 1996 republicată, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, a prevăzut:
"Pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Cu toate acestea, prin nr.OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, publicată în Monitorul Oficial Partea I nr. 425 din 1 septembrie 2000, intrată în vigoare la 1 octombrie 2000 s-a dispus la punctul 42 că, art. 47 se abrogă.
S-a reținut că adoptarea nr.OG 83/2000 a avut printre obiective modificarea sistemului de salarizare a personalului din organele autorității judecătorești, prin aducerea acestuia în acord cu sistemul prevăzut în Legea nr. 154/1998, privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a îndemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică.
A precizat pârâtul Ministerul Justiției că, nr.OG 83/2000, față de reglementările Legii nr. 50/1996, cu modificările și completările ulterioare, a mărit în mod substanțial atât valoarea de referință sectorială pentru stabilirea îndemnizațiilor magistraților din cadrul instanțelor judecătorești și parchetelor, cât și coeficientul de multiplicare. Ori, finalitatea modificării legislației, nu a fost în niciun caz diminuarea drepturilor salariale ci dimpotrivă, creșterea acestora, însă în cadrul unui nou sistem de salarizare bazat pe principii noi, prin includerea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică și a unor sporuri în îndemnizația unică de care beneficiau reclamanții la acel moment.
La data de 2 noiembrie 2007, Ministerul Economiei și Finanțelor prin Tad epus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a arătat că, elaborarea bugetului oricărei autorități sau instituții publice inclusiv a bugetului
general consolidat reprezintă un complex de activități proprii sau în colaborare care în final sunt supuse cenzurii Parlamentului.
S-a mai arătat că, în ceea ce privește bugetul Ministerului Justiției unde va trebui să se regăsească suma ce face obiectul cererii de chemare în judecată, proiectul acestuia a fost elaborat pentru anul 2007 și urmează a fi elaborat pentru anul următor de ordonatorul principal de credite în concret ministrul internelor și reformei administrative.
Pârâtul Tribunalul Tulceaa depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a menționat că, în mod incorect se precizează că în Legea nr. 50/1996, republicată, articolul nr. 47 prevede acordarea sporului de 50% pentru risc și solicitare neuropsihică. În realitate, în Legea nr. 50/1996, republicată, articolul 47 apare ca abrogat.
S-a precizat că, abrogarea acestui articol s-a făcut prin nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001, când sistemul de salarizare a personalului auxiliar de specialitate a fost reașezat pe alte principii, incluzând diverse sporuri acordate anterior.
La data de 20 februarie 2008, pârâtul Tribunalul Tulcea, prin cererea depusă la dosarul cauzei, a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioadele anterioare datei de 28 septembrie 2004.
Prin sentința civilă nr. 764 din 2 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Tulceaa fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantă.
Au fost obligați pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Constanța, și Tribunalul Tulcea, în solidar, să-i plătească reclamantei suma netă de 12.393 lei pentru perioada 28 septembrie 2004 - februarie 2007 reprezentând sporul de 50% prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, sumă ce urmează a fi actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
A fost obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce suma necesară efectuării plății la care au fost obligați pârâții prin prezenta hotărâre.
A fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune și respinsă cererea de chemare în judecată referitor la pretențiile pentru perioada 1 aprilie 2004 - 27 septembrie 2004, ca fiind prescrisă.
A fost obligat pârâtul Tribunalul Tulcea să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantei.
Au fost obligați pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Constanța și Tribunalul Tulcea, în solidar, să-i plătească reclamantei suma de 150 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele considerente:
Potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații și personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Este adevărat că prin art. I pct. 42 din nr.OG 83/2000 s-au abrogat dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 mai sus expuse, însă procedându-se astfel, au fost încălcate atât normele constituționale de principiu referitoare la
delegarea legislativă cât și dispozițiile Legii nr. 125/2000 privind abilitarea guvernului de a emite ordonanțe.
Astfel, potrivit art. 108 alin. 3 din Constituție, ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și condițiile prevăzute de aceasta.
Ori, prin art. 1 pct. 1 din Legea nr. 125/2000 Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar în ceea ce privește modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, însă, cu toate acestea, prin nr.OG 83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii nr. 50/1996.
S-au încălcat astfel dispozițiile art. 56-62 din Legea nr. 24/2000 privind Normele de tehnică legislativă, potrivit cu care modificarea, completarea și abrogarea constituie evenimente legislative distincte.
În altă ordine de idei s-a reținut că potrivit art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
Sporul de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică, solicitat de reclamantă, fiind un drept de creanță, este un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la.
Potrivit dispozițiilor art. 35 din Legea nr. 500/2002, Ministerul Economiei și Finanțelor, pe baza proiectelor de buget ale ordonatorilor principali de credite și a bugetului propriu întocmește proiectele legilor bugetare și proiectul bugetelor pe care le depune la guvern până la data de 30 septembrie a fiecărui an.
În același timp, potrivit art. 15 din nr.HG 93/2000, toate instituțiile publice din sistemul jurisdicțional românesc sunt finanțate de la bugetul de stat, aceeași condiție și posibilitate de finanțare fiind cuprinsă și în art. 118 din Legea nr. 304/2004.
Referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune, aceasta a fost admisă și în temeiul dispozițiilor art. 1 și 3 din Decretul nr. 167/1958 și a fost respinsă cererea referitoare la pretențiile din perioada 1 aprilie 2004 - 28 septembrie 2004.
Totodată, a fost obligat pârâtul Tribunalul Tulcea să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantei.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin mandatar Direcția Generală a Finanțelor Publice
În motivarea recursului au fost formulate, în esență, următoarele critici:
Instanța de fond în mod greșit a interpretat dispozițiile art. 35 din Legea nr. 500/2002, privind Finanțele publice, apreciind că Ministerul Economiei și Finanțelor poate decide asupra cuantumului cheltuielilor bugetare ale Ministerului Justiției alocând astfel prin propria decizie sumele ce au făcut obiectul cererii de chemare în judecată.
Critica sentinței se fondează pe dispozițiile Legii nr. 500/2002, în principal ale celor cuprinse în art. 16, 19, 20, 28, 34 și 35.
Conform dispozițiilor din actul normativ citat, elaborarea bugetului oricărei autorități sau instituții publice, inclusiv a bugetului general consolidat, reprezintă un complex de activități proprii sau în colaborare, care în final sunt supuse cenzurii Parlamentului.
Ministerul Economiei și Finanțelor este depozitarul informației generale asupra veniturilor țării și în baza acestei informații discută cu Ministerul Justiției conform cadrului legal instituit, decizia finală asupra cuantumului cheltuielii bugetare aparținând Guvernului și în ultimă instanță Parlamentului.
Analizând sentința recurată din prisma criticilor formulate, Curtea a respins recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 118 din Legea nr. 304/2004, privind organizarea judiciară, activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
Potrivit art. 3 alin. 1 din nr.HG 386/2007, privind organizarea și funcționarea Ministerul Economiei și Finanțelor, acesta are printre alte atribuții și aceea de a deschide creditele necesare pentru cheltuielile fiecărui ordonator principal de credite din cadrul fiecărui exercițiu financiar.
Prin urmare, în exercitarea acestor atribuții, Ministerul Economiei și Finanțelor poate fi obligat să ia măsurile pentru asigurarea fondurilor necesare executării obligației stabilite în sarcina unor instituții publice prin hotărâri judecătorești.
Pe de altă parte, în conformitate cu art. 2 din nr.OG 22/2002, modificată prin Legea nr. 110/2007, ordonatorii principali de credite bugetare au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare în condițiile legii pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
Această obligație ar fi lipsită de orice efect dacă Ministerul Economiei și Finanțelor nu ar include în proiectul bugetului de stat sumele necesare și nu ar deschide creditele necesare.
În plus, se impune obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare pentru plata drepturilor pretinse de reclamantă pentru a asigura caracterul efectiv al dreptului a cărei realizare se urmărește prin acțiunea în justiție, având în vedere jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, care consacră caracterul efectiv al drepturilor garantate de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și care stabilește că asigurarea executării hotărârilor judecătorești constituie nu numai o condiție a respectării art. 1 din Primul Protocol la Convenție dar și o parte a dreptului de acces la o instanță, garantat de art. 6 din Convenție.
Pentru considerentele arătate mai sus, potrivit art. 312 Cod procedură civilă, Curtea a respins recursul ca nefondat și a menținut sentința recurată ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul civil declarat de pârâtulMINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B,-, sector 5prin FP., cu sediul în- Bis, județul T, împotriva sentinței civile nr. 764/2.04.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, cu domiciliul procesual ales în T,-, județul T și intimații pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în-, sector 5, CURTEA DE APEL CONSTANȚA, cu sediul în-, județul C și TRIBUNALUL TULCEA, cu sediul în-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23 iunie 2009.
Pt. Președinte, JUDECĂTORI: Răzvan Anghel, Maria Apostol Jelena Zalman
aflat în concediu legal de odihnă
potrivit dispozițiilor art. 261 alin. 2
Cod procedură civilă, semnează
Președintele instanței,
Pt. Grefier,
- -
aflată în concediu legal de odihnă
potrivit dispozițiilor art. 261 alin. 2
Cod procedură civilă, semnează
Grefier șef secție,
Jud. fond -, Șt.
Red. dec. jud. /10.07.2009
gref.
2 ex./15.07.2009
Președinte:Răzvan AnghelJudecători:Răzvan Anghel, Maria Apostol Jelena Zalman
