Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 385/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI
Dosar nr- ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr.385
Ședința publică din data de 25 februarie 2009
PREȘEDINTE: Adriana Florina Secrețeanu
JUDECĂTORI: Adriana Florina Secrețeanu, Simona Petruța Buzoianu
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SC SA, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.12 din 5.01.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, cu domiciliul ales la cabinet avocatură - - comuna, nr.424, județ
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta-pârâtă reprezentată de avocat din Baroul Prahova și intimata-reclamantă reprezentată de avocat - din același barou.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Avocat - având cuvântul depune la dosar întâmpinare și practică judiciară în materie reprezentată de decizia nr.519/2008 pronunțată de această instanță, un exemplar înmânându-l și apărătorului recurentei. În continuare arată că nu mai are cereri noi de formulat și solicită cuvântul pe fond.
Avocat având cuvântul arată, la rândul său, că nu mai are cereri noi de formulat, solicitând cuvântul pe fond.
Curtea ia act de declarația apărătorilor părților și, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru recurenta-pârâtă solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat. Precizează că în ceea ce privește cheltuielile de judecată, urmează să le solicite pe cale separată.
Avocat - având cuvântul pentru intimata-reclamantă solicită respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond, susținând, în esență, că în mod corect s-a reținut că termenul de prescripție este de 3 ani și nu de 6 luni. Pe fond, arată că prima instanță a pronunțat o soluție legală și temeinică. Cu cheltuieli de judecată.
Curtea
Deliberând asupra recursului de față, în baza lucrărilor dosarului retine următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Prahova sub nr- reclamanta a chemat în judecată pe pârâta SC SA B pentru a fi obligată la plata sumei de 927 lei reprezentând drepturi salariale suplimentare cuvenite și neacordate cu titlu de primă de C pentru anul 2005, sumă ce urmează a fi actualizată cu indicele inflației precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că a fost salariată a societății pârâte în perioada 1079-2006, raporturile de muncă încetând ca urmare a disponibilizării sale; că în această calitate nu a primit suplimentările salariale echivalente unui salariu de bază brut, cu prilejul sărbătorii de C în anul 2005, deși acestea erau prevăzute în art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă.
În dovedirea acestor susțineri, reclamanta a depus la dosar copia carnetului său de muncă (filele 4-10).
Societatea pârâtă SC SA Baf ormulat întâmpinare (filele 15-77) la care a atașat înscrisuri (filele 18-43) solicitând respingerea acțiunii în principal ca prescrise față de dispozițiile art.283 alin.1, lit.e din codul muncii iar în subsidiar ca neîntemeiate cu motivarea că drepturile suplimentare salariale cerute de reclamantă au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat începând cu anul 2003, fiind efectiv încasate de toți angajații, inclusiv de aceasta.
Prin sentința civilă nr12 pronunțată la 5 ianuarie 2009, Tribunalul Prahova, a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă, ca fiind neîntemeiată iar în fond a admis acțiunea și a obligat-o pe pârâtă la plata sumei brute de 927 lei reprezentând suplimentări salariale corespunzătoare primei de C 2005 și care va fi actualizate conform indicelui de inflație, de la data scadenței la plata efectivă.
Prin aceeași sentință, a fost respinsă ca nedovedită cererea de cheltuieli de judecată a reclamantei.
În privința excepției invocate, prima instanță a reținut că în cauză sunt incidente disp. art. 283 alin. 1 lit.c codul muncii, fiind vorba de drepturi salariale al căror termen de prescripție este de 3 ani și nu art. 283 alin.1 lit. e cum greșit a pretins pârâta.
Referitor la fondul acțiunii, tribunalul a reținut că potrivit art.168 alin.1,2 din contractul colectiv de muncă pentru anul 2003 primele de Paște și C au fost incluse în salariile angajaților însă ulterior aceste suplimentări salariale nu le-au mai fost efectiv plătite, așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului.
Drept consecință, prima instanță a admis acțiunea, reținând în sarcina pârâtei obligația de plată a sumei brute de 927 reprezentând primă de C pentru anul 2005-ce urmează a fi actualizată cu indicele de inflație.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs pârâta SC SA B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie (filele 4-6).
Recurenta a susținut că în mod greșit a fost soluționată excepția prescripției dreptului la acțiune, în cauză termenul în care reclamanta avea dreptul la acțiune fiind de 6 luni, iar nu de 3 ani-așa cum s-a argumentat de instanța de fond.
Sub un alt aspect, s-a susținut că din interpretarea dispozițiilor art.168 (1 și 2) din contractul colectiv de muncă pe anul 2003 rezultă că toate primele negociate cu salariații prin reprezentanții sindicali vor fi incluse în salariile de bază ale acestora, ceea ce s-a și întâmplat, reclamanta primindu-și drepturile salariale pe care le-a pretins din nou prin acțiunea sa.
S-a mai susținut că suma acordată de instanță a fost raportată la salariul mediu brut, iar nu la echivalentul salariului de bază mediu pe SN SA, astfel cum s-a stabilit prin art.168 din contractul colectiv de muncă.
Pentru aceste motive, s-a cerut admiterea recursului, casarea hotărârii și în principal respingerea acțiunii ca prescrise, iar în subsidiar, ca neîntemeiate ori modificarea acesteia în sensul acordării către reclamantă a drepturilor salariale raportate la nivelul unui salariu de bază mediu pe SN iar nu la cel al unui salariu mediu brut.
Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțate de prima instanță precum și obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.
Curtea, verificând sentința recurată, prin prisma criticilor aduse, a actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor legale incidente în cauză, dar si sub toate aspectele conform art.3041cod pr.civ. constată că recursul exercitat de pârâtă este nefondat, urmând a fi respins ca atare, pentru considerentele care succed:
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, se constată că în mod corect prima instanță a interpretat și aplicat dispozițiile art.283 alin.1, lit.c din codul muncii iar nu pe cele ale lit.e din același articol, evocate de pârâtă, deoarece este mai presus de orice îndoială că obiectul acțiunii promovate de reclamantă îl reprezintă plata unor drepturi salariale, termenul de exercitare a acțiunii fiind cel de 3 ani iar nu de 6 luni-aplicabil litigiilor relative la neexecutarea contractului colectiv de muncă sau a unor clauze ale acestuia.
Referitor la fondul cererii deduse judecății, Curtea reține că potrivit art.287 din codul muncii, sarcina probei revine în conflictele de muncă angajatorului, care avea obligația de a proba susținerile privind plata drepturilor suplimentare cu destinație de prime de C și respectiv de Paște, prin includerea lor în salariile de bază ale angajaților.
Din înscrisurile aflate în dosar rezultă că începând cu anul 2003, anual s-a negociat acordarea acestor drepturi, conform art.168 alin.1 din contractele colective de muncă, disputa juridică a părților nefiind legată de sintagma includerii lor în salariu ci a efectivității plății lor.
În acești termeni, în mod corect prima instanță a hotărât că nu există nicio dovadă a faptului că-incluse ori nu în salariul reclamantei-aceste drepturi i-au fost efectiv plătite, statele de plată nefiind depuse la dosar de către recurenta pârâtă, așa cum obligă prevederile art. 163 din codul muncii.
Sub acest aspect, criticile aduse sentinței nu sunt justificate si drept consecință nu pot fi primite, obligația plății respectivelor drepturi către reclamantă fiind legal si temeinic stabilită de instanța fondului.
În ceea ce privește critica legată de valoarea suplimentărilor cerute de reclamantă, Curtea reține că stabilind cuantumul sumelor, prima instanță a luat corect în calcul prevederile art. 168 alin.2 din contractele colective de muncă negociate si semnate de reprezentanții sindicatelor și patronat în conformitate cu care salariații au dreptul să primească prime de Paște si C echivalente cu un salariu de bază mediu pe SN.
În raport de adresele nr.2919/12.nov.2007 și nr.830/5 febr.2008 depuse în dosarul de fond la filele 40 și 42, tribunalul a stabilit corect că suma brută reprezentând prima de C 2005 este de 927 lei, ca echivalent al unui salariu mediu de bază brut pe unitate, așa încât nici sub acest aspect, recursul nu este fondat.
Prima instanță a hotărât legal și temeinic asupra cererii reclamantei sub toate aspectele, inclusiv în privința solicitării actualizării sumei cuvenite, în raport de indicele de inflație, de la data scadenței la plata efectivă a sumei cuvenite reclamantei.
Pentru considerentele care preced, Curtea va respinge recursul exercitat de pârâtă, ca nefondat în temeiul art.312 cod pr.civ., menținând în totalitate sentința recurată ca legală și temeinică.
Constatând că intimata-reclamantă a solicitat cheltuieli de judecată, al căror cuantum însumând 1000 lei a fost dovedit cu înscrisul reprezentând plata onorariului apărătorului ales, în temeiul art.274 cod pr.civ. Curtea va obliga recurenta-pârâtă la plata acestei sume către intimata-reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC SA, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.12 din 5.01.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, cu domiciliul ales la cabinet avocatură - - comuna, nr.424, județ
Obligă recurenta-pârâtă la plata 1000 lei cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 25 februarie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Adriana Florina Secrețeanu, Simona Petruța Buzoianu
--- - --- - -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
2 ex.
2009-03-11
Trib.P nr-
-
Președinte:Adriana Florina SecrețeanuJudecători:Adriana Florina Secrețeanu, Simona Petruța Buzoianu
