Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 398/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,
DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 398/
Ședința publică din 7 aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Roxana Maria Trif
JUDECĂTOR 2: Dorina Rizea
JUDECĂTOR 3: Mihail
Grefier șef secție
Pentru astăzi a fost amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PRIN DGFP B în contradictoriu cu intimata reclamantă și cu intimații pârâți PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BRAȘOV - și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BRAȘOV, având ca obiect: "drepturi bănești", împotriva sentinței civile nr. 90 din 08.10.2008 pronunțată de Curtea de APEL BRAȘOV în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în cadrul ședinței de judecată din 31 martie 2009, când instanța a rămas în pronunțare având în vedere actele și lucrările dosarului, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, încheierea respectivă făcând parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, în vederea deliberării și pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la 07.04.2009.
CURTEA
Asupra recursurilor de față;
Constată că prin acțiunea înregistrată la data de 19.05.2008 reclamanta.a chemat in judecata pe pârâții TRIBUNALUL BRAȘOV, Curtea de APEL BRAȘOV, Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor solicitând obligarea acestora la plata diferențelor de drepturi salariale echivalente cu sporul de 50% din salariul de bază brut lunar începând cu 1.01.2005 și în continuare pe viitor, drepturi actualizate cu indicele de inflație și cu dobânda legala până la data achitării.
De asemenea se solicită obligarea la efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetul de munca al fiecărui reclamant și obligarea MEF la fondurilor necesare plății drepturilor solicitate.
În motivarea acțiunii se arată că reclamanta funcționează ca grefier informatician în cadrul parchetului de pe lângă TRIBUNALUL BRAȘOV din data de 1.01.2005, conform sentinței civile nr. 1205/9.11.2007 a Tribunalului Brașov rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 242/M/2008 a Curții de APEL BRAȘOV.
Potrivit dispozițiilor art. 47din Legea 50/1996 republicată, "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar"
Ulterior, prin art. 50 din OUG177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, printre altele a fost abrogat și art. 47 din legea nr. 50/1996, abrogare ce a fost înlăturată prin art. 41 din OUG27/2006 prin faptul că acest ultim act normativ a abrogat în totalitate OUG177/2002.
În aceste condiții, prin motivele acțiunii se arată că dreptul prevăzut de art. 47 din Legea 50/1996 este și a rămas în vigoare de la apariția actului normativ care-l reglementează alături de celelalte sporuri prevăzute de Legea nr. 45/2007 și, pe cale de consecință el trebuia acordat în continuare magistraților și personalului auxiliar, lucru ce nu s-a întâmplat.
Acțiunea reclamantei a fost inițial înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov sub nr-, dar prin încheierea din 22.07.2008, având în vedere dispozițiile titlului I raportat la titlul II al OG.nr. 75/2008, cauza a fost scoasă de pe rol și trimisă spre competentă soluționare Curții de APEL BRAȘOV.
Prin sentința civilă nr. 90/F/2008 a Curții de APEL BRAȘOV, a fost respinsă excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru pretențiile aferente perioadei 1.01.2005 - 19.05.2005 precum și excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor. A fost admisă acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BRAȘOV și Ministerul Economiei și Finanțelor, și în consecință au fost obligați pârâții 1,2,3 să plătească reclamantei drepturile salariale echivalente sporului de 50% din indemnizația brută lunară de încadrare începând cu data de 1.01.2005 și până în prezent precum și pe viitor, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală la data efectuării plății.A obligat Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă al reclamantei.A admis cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor formulată de MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și în consecință a obligat Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare efectuării plăților.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanta are calitatea de grefier informatician în cadrul parchetului de pe lângă TRIBUNALUL BRAȘOV din data de 1.01.2005, astfel cum rezultă din sentința civilă nr. 1205/2007 a Tribunalului Brașov menținută prin decizia civilă nr. 242/2008 a Curții de APEL BRAȘOV.
Referitor la excepția prescripției parțiale a dreptului material la acțiune pentru pretențiile mai vechi de 3 ani înainte de data introducerii acțiunii, curtea reține că aceasta este nefondată deoarece reclamanta a făcut dovada unei cauze de întrerupere a cursului prescripției, conform art. 16 lit. b din D nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă. Potrivit acestui text de lege, prescripția se întrerupe prin introducerea unei acțiuni ori, în speță, reclamantei i-a fost recunoscută încadrarea ca grefier informatician abia în urma unei acțiuni în justiție ce a fost admisă prin sentința civilă nr. 1205/2007 a Tribunalului Brașov, menținută prin decizia civilă nr. 242/R/M a Curții de APEL BRAȘOV. Potrivit acestei hotărâri pârâții, aceiași ca cei din prezenta acțiune au fost obligați să-i recunoască încadrarea pe funcția de grefier informatician începând cu data de 01.01.2005. Prin urmare abia de la data rămânerii definitive și irevocabile a acestei hotărâri (12.03.2008) s-a născut dreptul reclamantei de a solicita pretențiile salariale cuvenite în baza acestei calități.
Față de aceste considerente, excepția prescripției a fost respinsă.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor trebuie menționat faptul că prin cerere s-a solicitat doar obligarea acestuia la virarea fondurilor necesare efectuării plăților, astfel încât este lipsită de relevanță apărarea potrivit căreia între reclamanți și prezenta pârâtă nu sunt raporturi de muncă, iar conform atribuțiilor stabilite prin lege, acesta are numai abilitatea de a face propuneri pentru formarea bugetului de stat. Tocmai în temeiul acestei atribuții această instituție are obligația de a vira fondurile necesare efectuării plăților, fonduri, pe care urmează să le aibă în vedere cu ocazia elaborării proiectelor de buget, sau în cadrul rectificărilor bugetare. Pentru aceste considerente instanța a admis cererea de chemare în garanție și a respins excepția inadmisibilității acestei cereri.
În ceea ce privește fondul cauzei instanța a apreciat că pretențiile solicitate prin acțiune sunt întemeiate pentru următoarele considerente:
Prin dispozițiile deciziei nr. 21, pronunțată de ÎCCJ în cadrul recursului în interesul legii la data de 10.03.2008, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG 83/2000 aprobată prin legea 334/2001.
În conformitate cu dispozițiile art. 329 al 3 teza finală din Codul d e Procedură Civilă dezlegarea dată problemelor de drept judecate în cadrul unui recurs în interesul legii "este obligatorie pentru instanțe". Ori,problema de drept ce stă la baza pretențiilor din acțiune a fost dezlegată în sensul celor arătate mai sus prin decizia nr. 21/2008 a,astfel încât acțiunea a fost admisă potrivit dispozitivului prezentei.
Referitor la plata drepturilor salariale solicitate prin acțiunea dedusă judecății și " pentru viitor", curtea a reținut că aceasta cerere este întemeiata deoarece drepturile salariale constituie prin excelență " prestări periodice" în înțelesul art. 110 alin. 2 Cod procedură civilă, astfel încât pot fi solicitate și acordate "înainte de termen".
Excepțiile prevăzute de art. 110 Cod procedură civilă, fără a crea un dezavantaj debitorului deoarece acesta nu pierde termenul executării obligației sale, creează un avantaj procesual creditorului care se găsește deja pregătit pentru data împlinirii fiecărui termen al prescripției periodice cu o hotărâre pe care o va putea pune în executare dacă debitorul nu-și îndeplinește de bună voie obligațiile ce-i revin, prevenindu-se astfel o serie inutilă de procese distincte pentru fiecare " " scadentă., această excepție procesuală are menirea de a preîntâmpina păgubirea creditorului prin așteptarea îndeplinirii fiecărui termen al prestației periodice iar hotărârea obținută poate fi executată doar în perioada în care temeiul pretențiilor ( contractul sau legea ) este în vigoare iar debitorul este ținut de acesta
Actualizarea sumelor acordate conform indicelui de inflație și a dobânzii legale va fi acordată de către instanță în baza dispozițiilor art. 1082 și art. 1073 cod civil deoarece prin neplata diferențelor de drepturi de natură salarială s-a creat părții reclamante un prejudiciu constând în diferența de valoare ca urmare a inflației precum și în lipsa de folosință a banilor.
Actualizarea debitului si plata dobânzii legale constituie doua drepturi distincte care se cuvin de la data nașterii dreptului principal iar restricția prevăzuta de art. 1088 Cod Civil nu se aplica obligațiilor rezultând din fapte juridice si din lege, cum este cazul in speța.
Cererea de obligarea la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă al fiecărui reclamant a fost admisă în baza dispozițiilor art. 1 - 8 din Decretul nr. 92/1976 privind carnetul de muncă.
De asemenea a fost admisă cererea de chemare în garanție, iar Ministerul Economiei și Finanțelor a fost obligat să vireze fondurile necesare achitării drepturilor solicitate
În acest sens curtea a reținut că potrivit HG nr. 736/2003 privind organizarea și funcționarea Ministerului Justiției, instanțele sunt instituții publice finanțate integral de la bugetul de stat, iar potrivit art. 131 pct. 1 din Legea 303/2004 activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat. Prin art. 19 din Legea 500/2002 - privind finanțele publice - se prevede că Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează activitatea de pregătire a proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, astfel încât este necesar ca hotărârea să fie opozabilă acestei instituții care asigură fondurile necesare salarizării puterii judecătorești.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs Ministerul Economiei și Finanțelor și MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție
Recursurile au fost înregistrate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție B sub nr-, cu termen de judecată la 30.04.2009, iar urmare declarării neconstituționale a dispozițiilor art. I și II din nr.OUG 75/2008 prin decizia nr. 104/20.01.2009 a Curții Constituționale, decizie care potrivit art. 31 alin. 1 din Legea nr. 47/1992, republicată, este definitivă și obligatorie. În raport de dispozițiile art. 3 punctul 3 și art. 158 alin. 3 Cod procedură civilă, recursurile au fost trimise spre competentă soluționare Curții de APEL BRAȘOV.
În ceea ce privește recursul declarat de recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor, prin reprezentant legal Direcția Generală a Finanțelor Publice, sentința este criticată pentru faptul că în mod greșit a fost admisă cererea de chemare în garanție, întrucât între Ministerul Economiei și Finanțelor și MINISTERUL PUBLIC nu există nici o obligație de garanție, iar simplul fapt că ordonatorul principal de credite nu a acordat în mod nejustificat indemnizațiile cuvenite de drept reclamantei, nu îi conferă nici o garanție egală din partea Ministerul Economiei și Finanțelor pentru eventualele sume ce ar trebui să le plătească într-un raport de muncă izvorând din contractul de muncă.
Se mai arată în continuarea motivelor de recurs că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, invocată prin întâmpinare.
În ceea ce privește fondul cauzei se mai arată că sumele solicitate nu pot fi acordate pentru că norma de finanțare a resurselor bugetare și a repartizării acestora pe destinații este înscrisă în legea bugetului, și potrivit acesteia nici o cheltuială nu poate fi angajată, ordonată și plătită dacă nu există o bază legală pentru aceasta. Apreciază că aplicarea dobânzii legale și actualizarea cu indicele de inflație pentru sumele constând în spor de 50% nu se justifică.
Referitor la recursul declarat de MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, sentința este criticată pentru faptul că instanța de fond în mod greșit a respins excepția prescripției parțiale a dreptului material la acțiune, față de data formulării acțiunii și în temeiul dispozițiilor art. 137 Cod procedură civilă, pentru perioada 01.05.2005 - 19.05.2005.
În continuare, se arată că față de dispozițiile Deciziei nr. 21/10.03.2008 pronunțată de ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție B în recursul în interesul legii promovat de Procurorul General și în conformitate cu dispozițiile art. 329 pct. 3 Cod procedură civilă, solicită a nu se face aplicarea dispozițiilor deciziei amintite pentru perioada ianuarie 2005 - 03 februarie 2007.
Cu privire la fondul cauzei se apreciază că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii întrucât prin art. 30 alin.1 lit. a din nr.OG 8/2007 s-a abrogat Legea nr. 50/1996, acțiunea reclamantei fiind inadmisibilă pentru perioada ulterioară datei de 03.02.2007.
De asemenea instanța de fond a dispus în mod nelegal plata drepturilor bănești solicitate, actualizate cu rata inflației, în situația în care MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție B, nu poate să înscrie în bugetul propriu nicio plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială. Iar având în vedere inaplicabilitatea dispozițiilor art. 3 alin. 3 din nr.OG 9/2000, prin pronunțarea hotărârii de către instanța de fond în sensul acordării atât a indicelui de inflație cât și a dobânzilor legale, s-a realizat o îmbogățire fără justă cauză a reclamantei. Se mai solicită respingerea ca nefondată a obligației de operare a mențiunilor corespunzătoare recunoașterii drepturilor câștigate prin sentință în carnetul de muncă, având în vedere dispozițiile art. 11 alin. 2 din Decretul nr. 92/1976.
Examinând sentința atacată în raport de criticile formulate instanța apreciază că recursurile sunt nefondate și în consecință vor fi respinse în baza disp. art. 312 Cod procedură civilă pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește recursul declarat de recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor, referitor la critica privind excepția lipsei calității procesual pasive a acestuia, trebuie menționat faptul că din dispozitivul sentinței de fond, rezultă că acest recurent a fost obligat numai să vireze fondurile necesare efectuării plăților, astfel încât este lipsită de relevanță apărarea potrivit căreia între reclamantă și prezenta recurentă nu sunt raporturi de muncă, iar conform atribuțiilor stabilite prin lege, acesta are numai abilitatea de a face propuneri pentru formarea bugetului de stat. Tocmai în temeiul acestei atribuții, instanța de fond a procedat la obligarea de a vira fondurile necesare efectuării plăților, fonduri, pe care urmează să le aibă în vedere cu ocazia elaborării proiectelor de buget, sau în cadrul rectificărilor bugetare, considerent pentru care a fost admisă legal și cererea de chemare în garanție.
Mai mult prin încheierea din 17 septembrie 2008, instanța de fond a reținut că în urma deliberării a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a acestui pârât, invocată prin întâmpinare.
Pentru aceste considerente instanța apreciază că recursul nu este întemeiat și în consecință va fi respins.
Referitor la respingerea excepției prescripției dreptului material la acțiune, pentru perioada ianuarie 2005 - 19 mai 2005 curtea reține că, în speță sunt incidente prevederile art.16 lit.b din Decretul nr.167/1958,reclamanta făcând dovada unei cauze de întrerupere a prescripției prin promovarea anterioară a unei acțiuni în justiție soluționată prin sentința civilă nr.1205/2007a Tribunalului Brașov și menținută prin decizia civilă nr.242/R/ 2008 Curții de APEL BRAȘOV.
Criticile referitoare la actualizarea sumelor cu rata inflației și dobânda legală sunt nefondate, datorită naturii și scopurilor diferite ale celor două instituții: dobânda legală este prețul lipsei de folosință iar prin actualizarea cu rata inflației se urmărește păstrarea valorii reale a obligației bănești.
De asemenea, critica referitoare la înscrierea în carnetul de muncă a drepturilor bănești, obținute prin hotărârea recurată, este înlăturată pe considerentul că, orice modificare intervenită cu privire la drepturile salariale se înscrie în carnetul de muncă conform decretului nr.92/1976.
În ceea ce privește restul criticilor din ambele recursuri, care vizează fondul cauzei, instanța apreciază că acestea sunt nefondate, astfel că pretențiile reclamantei sunt întemeiat, iar prima instanță în mod corecta a admis acțiunea.
Potrivit dispozițiilor deciziei nr. 21, pronunțată de ÎCCJ în data de 10.03.2008, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG 83/2000 aprobată prin legea 334/2001.
În conformitate cu disp. art. 329 al 4 teza finală, conform cu care dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe, se va aprecia, că în mod corect pretențiile reclamanților au fost admise, astfel că restul criticilor din recursuri sunt nefondate, urmând în consecință să fie respinse.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de pârâtele MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și Direcția Generală a Finanțelor Publice B în calitate de reprezentantă în teritoriu pentru Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva sentinței civile nr. 90/F/2008 pronunțată de Curtea de APEL BRAȘOV, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 07.04.2009.2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier șef sectie, |
Red. -/21.04.2009
Dact. /30.04.2009
Jud. fond: -
Președinte:Roxana Maria TrifJudecători:Roxana Maria Trif, Dorina Rizea, Mihail
