Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 417/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie,de conflicte de muncă și asigurări sociale
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 417
Ședința publică de la 09 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Camelia Juravschi
JUDECĂTOR 2: Alina Stoian
JUDECĂTOR 3: Ligia Vâlcu
Grefier - -
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV și chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B, împotriva sentinței civile nr. 125 din 13 noiembrie 2008, pronunțată de Curtea de APEL BRAȘOV în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care;
Instanța constată cauza ca fiind în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra recursurilor.
CURTEA
Constată că prin sentința civilă nr. 125/2008, Curtea de APEL BRAȘOVa respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor autorității de lucru judecat și prescripției dreptului material la acțiune, invocate de pârâți.
A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
A admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV, Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și Ministerul Finanțelor Publice și, în consecință:
A obligat pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV să calculeze și să plătească reclamantei diferențele de drepturi de natură salarială, echivalente cu sporul de 50% din indemnizația de încadrare brută lunară pe perioada 12.11.2004 - 26.09.2005.
A obligat pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV să plătească reclamantei sumele ce rezultă din reactualizarea diferențelor de drepturi de natură salarială menționate anterior reactualizate conform indicelui de inflație până la data plății efective.
A obligat pârâții să facă cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă al reclamantei.
A respins restul pretențiilor reclamantei.
A respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, instanța constată că potrivit art. 15 din HG 83/2005, instanțele judecătorești și parchetele de pe lângă acestea sunt instituții publice, finanțate de la bugetul de stat.
De asemenea, art. 118 din Legea 304/2004 privind organizarea judiciară, stipulează că activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat. Având în vedere și dispozițiile Legii 500/2002, instanța reține că rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete.
Excepția prescripției dreptului material la acțiune va fi respinsă în conformitate cu dispozițiile art. 1,3 și ale art. 16 al. 1 din Decret 167/1958, în cauză operând o întrerupere a cursului prescripției prin formularea de către reclamantă a cererii de chemare în judecată, care a fost admisă prin sentința civilă nr. 10/10.01.2008, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosar -.
Excepția lipsei calității procesuale active a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, va fi admisă în raport de dispozițiile OG137/2000, în condițiile în care între acesta și reclamantă nu există raporturi juridice.
Excepția autorității de lucru judecat va fi de asemenea respinsă, în cauză nefiind întrunite condițiile cumulative impuse de art 1201 Cod civil, neexistând identitate de cauză, în cea de a doua cerere de chemare în judecată, întemeiată pe discriminare, în înțelesul OG137/2000.
Prin sentința 10/10.01.2008, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosar nr. -, a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată, formulată de reclamanta din prezentul dosar și au fost obligați pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV să calculeze și să plătească reclamantei diferențele de drepturi de natură salarială, echivalente cu sporul de 50% din indemnizația de încadrare brută lunară pe perioada 12.11.2004 - 26.09.2005.
Prin decizia civilă nr. 212/27.02.2008, pronunțată de Curtea de APEL BRAȘOV în dosar -, au fost admise recursurile declarate de pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Public și respinsă în tot cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă.
Ulterior pronunțării acestei decizii a fost pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție decizia 21/10.03.2008, un recurs în interesul legii, prin care se stabilește că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG83/2000, aprobată prin Legea 334/2001.
În conformitate cu dispozițiile art. 329 al. 3 teza finală din Cod procedură civilă, dezlegarea dată problemelor de drept judecate în cadrul unui recurs în interesul legii " este obligatorie pentru instanțe".
Având în vedere hotărârea pronunțată la data de 6.12.2007 de CEDO în cauza "Beian împotriva României" și necesitatea asigurării coerenței și uniformizării practicii judiciare în ce privește aplicarea dispozițiilor art. 47 din Legea 50/1996, Curtea va admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă.
Actualizarea sumei acordate conform indicelui de inflație și a dobânzii legale va fi acordată de către instanță în baza dispozițiilor art. 1082 și 1073 Cod civil, deoarece prin neplata diferențelor de drepturi de natură salarială s-a creat părții reclamante un prejudiciu constând în diferența de valoare ca urmare a inflației, precum și în lipsa de folosință a banilor.
Cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție va fi respinsă în raport de obiectul acesteia. respectiv " Ministerul Economiei și Finanțelor să ia act de obligativitatea adoptării unui proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public pe anul 2008, care să includă alocarea sumelor ce reprezintă pretențiile reclamantei".
Modul de formulare al obiectului cererii nu permite încadrarea acțiunii de față în cele reglementate de procedura civilă, clasificate atât în funcție de scopul material urmărit de reclamant cât și în funcție de natura dreptului ce se valorifică prin acțiune.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV și Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Direcția Generală a Finanțelor Publice B ca reprezentant al Ministerului Economiei și Finanțelor critică respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a MEF, precum și respingerea excepției prescripției dreptului material la acțiune a autorității de lucru judecat, iar pe fondul cauzei solicită respingerea acțiuni ca neîntemeiată.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție invocă nelegalitatea hotărârii pentru greșita respingere a excepției autorității lucrului judecat, pentru admiterea acțiunii și pentru perioada ulterioară datei e 3 februarie 2007, pentru modul de actualizare a sumelor și pentru obligarea completării carnetelor de muncă.
Examinând sentința atacată în raport de criticile formulate instanța apreciază că recursurile sunt nefondate și în consecință vor fi respinse în baza dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă pentru următoarele considerente:
Criticile din recurs, care vizează fondul cauzei sunt nefondate, astfel că prima instanță în mod corecta a admis acțiunea.
Potrivit dispozițiilor deciziei nr. 21, pronunțată de ÎCCJ în data de 10.03.2008, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG 83/2000 aprobată prin legea 334/2001.
În conformitate cu disp. art. 329 al 4 teza finală, dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe.
Excepția autorității lucrului judecat a fost corect respinsă întrucât nu sunt întrunite dispozițiile art. 1201 Cod civil, neexistând identitate de cauză între cele două petiții.
Criticile recurentului MP cu privire la acordarea simultană atât a actualizărilor cât și a dobânzii legale pentru același debit, nu pot fi primite.
Practica și doctrina au permis cumulul de dobânzi legale cu despăgubirile.
Se susține că în această situație există două daune distincte, având cauze diferite: una are ca temei juridic art.1088 alin.1 Cod civil, cealaltă art.998 Cod civil.
Astfel, pe lângă dobânda legală ca daună moratorie, creditorul poate pretinde și alte daune ce au caracter compensatorii și care sunt menite să acopere prejudiciul cauzat prin erodarea creanțeidatorată inflației, după ce a ajuns la scadență. Valoarea acestui din urmă prejudiciu ar consta în diferența dintre valoarea nominală a creanței și valoarea sa reală la data executării. Actualizarea în funcție de rata inflației este fundamentată pe natura și scopurile diferite ale celor două instituții; dobânda este prețul lipsei de folosință, iar actualizarea cu rata inflației urmărește păstrarea valorii reale a obligației bănești.
Un alt motiv de recurs vizează greșita soluționare a cererii de chemare în garanție formulată de față de MEF. Se arată că MEF trebuia obligat să procedeze la elaborarea unui proiect de rectificare a bugetului pe anul 2007, în care să includă sumele necesare plății drepturilor bănești solicitate.
În mod greșit instanța de fond a reținut că în litigiile de muncă cererea de chemare în garanție nu poate fi primită.
Critica este nefondată.
Instanța de fond nu a respins ca inadmisibilă cererea de chemare în garanție raportat la natura litigiului. Din contră a reținut că rolul MEF este acela de a elabora proiectul bugetului anual însă raportat strict la modul de formulare a cererii de chemare în garanție din conținutul căruia nu rezultă expres pretențiile MP în contradictoriu cu MEF, instanța de fond nu putea decât să aplice dispozițiile art.60-63 Cod procedură civilă în baza cărora MEF ar fi fost obligat să plătească reclamantei contravaloarea sporului de 50% pretins ceea ce ar fi fost în contradicție cu natura raportului juridic obligațional dedus judecății.
Între Ministerul Economiei și Finanțelor și reclamantă - în calitate de grefier neexistând un raport juridic direct deoarece între aceste părți nu există raporturi juridice de muncă atipice.
Așa cum s-a arătat MEF răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza propunerilor ordonatorilor de credite și ar fi putut fi obligat doar la alocarea unor fonduri în scopul asigurării plății drepturilor pretinse, nu la plata efectivă a acestora către reclamantă, tocmai această cerere a fost soluționată la fond în acest sens, drept pentru care, critica din recurs nu poate fi primită.
Cu privire la critica recurentului care vizează acordarea și pe viitor a sporului de 50%, Curtea reține următoarele:
În accepțiunea deciziei de recurs în interesul legii nr. 21/10.03.2008 care constată că " magistrații [----], personalul auxiliar din cadrul instanțelor și parchetelor de pe lângă acestea au dreptul la sporul de 50% calculat la indemnizația brută lunară și după intrarea în vigoare a OG 83/2000 aprobată prin Legea 334/2001", ținând cont și de caracterul raportului obligațional dintre părți care echivalează cu un raport juridic de muncă atipic ce intră sub incidența art. 291 Cod procedură civilă și 110 alin. 2 Cod procedură civilă, urmează a reține că, în baza dispozițiilor legale mai sus invocate, pretențiile reprezintă prestații periodice cu executare succesivă, deci se va acorda acest spor și după data cererii de chemare în judecată.
mențiuni în carnetul de muncă au fost dispuse ca un accesoriu al principalului în temeiul legii speciale.
Pentru toate aceste considerente, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă instanța va respinge recursurile.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B împotriva sentinței civile nr. 125/2008 a Curții de APEL BRAȘOV.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi 9 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. LV.- 24.04.09
Dact. - 6.05.09
2 ex.
Președinte:Camelia JuravschiJudecători:Camelia Juravschi, Alina Stoian, Ligia Vâlcu
