Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 424/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILA Nr. 424/
Ședința publică din 22 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Grigorescu
JUDECĂTOR 2: Anca Pîrvulescu
JUDECĂTOR 3: Cristina Ștefăniță
Grefier - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta SC SRL B, împotriva sentinței civile nr.285/1.02.2008, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 16 aprilie 2008, când partea prezentă a pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta, iar instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 22 aprilie 2008.
CURTEA,
Asupra recursului de față,
Constată că, prin sentința civilă nr.285/2008, Tribunalul Brașova dispus următoarele:
A admis în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta SC SRL.
A obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 6641 lei reprezentând drepturi salariale.
A respins restul pretențiilor formulate de reclamant.
A respins cererea reconvențională formulată de pârâtă.
A respins cererea pârâtei privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele:
Reclamantul a fost angajat în cadrul societății parate, pe durată nedeterminată, cu un salariu de baza lunar de 330 lei, începând cu data de 01.05.2006, astfel cum rezultă din contractul individual de muncă depus la dosar iar la data de 01.08.2007 raporturile de munca au încetat la cererea reclamantului.
În speță, parata nu a făcut dovada plății salariului aferent perioadei in care paratul a fost angajatul sau, deși aceasta sarcina ii revenea potrivit art.287 Codul Muncii, aceasta nefurnizând instanței nici un fel de document justificativ care sa ateste plata drepturilor salariale către reclamant.
Statele de plata depuse la dosar de reclamanta nu pot face dovada plătii cat timp nu poarta semnătura paratului iar declarația la care face referire reclamant, de asemenea nu poate fi avuta in vedere de instanța întrucât este nesemnata si nu a fost însușita de reclamant prin răspunsul la interogatoriu.
In ceea ce priveste petitul privind obligarea paratei la plata contravalorii concediului de odihna neefectuat instanta l-a admis intrucat parata nu a facut dovada ca reclamantul a efecuat in cursul anului concediul legal de odihna iar potrivit art.141 alin.4 Codul Muncii, in cazul incetarii contractului individual de munca este permisa compensarea in bani a concediului de odihna neefectuat.
In ceea ce priveste solicitarea reclamantului privind obligarea paratei la plata contributiilor aflate in sarcina sa, instanta a apreciat ca este nefondata si a fost respinsa in conditiile in care parata a facut dovada printr-un certificat de atestare fiscala
În speță reclamantul nu a făcut dovada solicitării angajatorului compensarea muncii suplimentare prin ore libere plătite și nici nu a dovedit împrejurarea că a pretins spor la salariu în ipoteza imposibilității angajatorului de a compensa munca suplimentară prin ore libere în termenul stipulat de art.119 alin.1 Codul Muncii, cererea de plată a muncii suplimentare fiind adresată direct instanței de judecată.
Câtă vreme reclamantul nu a procedat conform dispozițiilor prevăzute de aer.119 Codul Muncii, acțiunea formulată de acesta prin care se solicită obligarea pârâtei la plata contravalorii orelor suplimentare este neîntemeiată, instanța respingând-o, ca atare.
In ceea ce privește daunele interese solicitate, potrivit art. 269 Codul Muncii astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 237 din 12.07.2007 angajatorul este obligat, in temeiul normelor si principiilor răspunderii civile contractuale, sa îl despăgubească pe salariat in situația in care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului in timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau in legătura cu serviciul.
In ceea ce priveste cererea reconventionala formulata de parata instanta a apreciat ca aceasta este nefondata.
Parata reclamanta reconventionala pretinde ca reclamantul parat reconventional pe toata perioada in care a fost angajatul sau, nu a predat la casieria societatii sumele de bani incasate zilnic conform ceasului fiscal desi aceasta obligatie ii revenea.
Din adresele emise de organele fiscale de control rezulta ca reclamanta reconventionala a inregistrat in contabilitate venturile incasate din efecuarea activitatii de taximetrie in perioada 05.2006-08.2007 iar pe de alta parte nu exista la dosar nici o cerere din partea reclamantei reconvenționale, anterioara prezentei cereri prin care sa solicite restituirea sumelor de bani respective.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta SC SRL B în termen, motivat.
Sentința este criticată pentru considerentul că instanța a ignorat apărările pârâtei care priveau aspecte relevante cu privire la plata drepturilor salariale către reclamant.
Reclamantul a dat o declarație prin care recunoaște că i s-au plătit toate drepturile salariale.
Instanța de fond a ignorat susținerile pârâtei cu privire la neîndeplinirea obligației reclamantului de predare la casieria recurentei a sumelor de bani încasate conform ceasului fiscal al taxiului.
Intimatul a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului și arătând că declarația invocată de recurentă nu poate produce efecte juridice deoarece nu este semnată de intimatul reclamant.
Analizând recursul formulat, instanța constată că este întemeiat în parte.
Astfel, critica cu privire la greșita analiză a pretențiilor reclamantului constând în plata drepturilor salariale restante pe perioada mai 2006-1.08.2007, este întemeiată.
Într-adevăr, instanța de fond a invocat ca și raționament juridic pentru admiterea pretențiilor reclamantului dispozițiile art.163 alin.1 Codul Muncii, însă nu a ținut cont la aplicarea acestora și de probatoriul administrat.
Chiar dacă statele de plată pentru întreaga perioadă pentru care reclamantul pretinde plata salariului mai 2006-1.08.2007, nu sunt semnate, nu pot fi ignorate înscrisurile depuse în probațiune care oferă certitudinea că reclamantul și-a încasat drepturile salariale. Astfel, chiar în întâmpinarea formulată în recurs acesta recunoaște că a scris personal declarația - 19 dosar fond din 28.07.2007 din care rezultă că a primit toate drepturile salariale ce revin din contractul de muncă ce a încetat cu data de 1.08.2007, dată la care ambele părți au convenit asupra încetării contractului de muncă prin acordul părților conform cererii 5026/25.09.2007 scrise, datate și semnate de reclamant.
Așadar, ambele părți au fost de acord cu încetarea contractului de muncă începând cu 1.08.2007, iar "declarația" dată de reclamant în 28.07.2007 chiar dacă nu este semnată de acesta confirmă cele mai sus expuse și totodată prezintă și un aspect nou, respectiv faptul că nu mai există pretenții bănești, salariale între părți.
Acest înscris trebuie coroborat cu adeverința de salariu 69 dosar, din 19.09.2006 emisă de recurentă pentru contestator în scopul prezentării la BCR, adeverință care confirmă acordarea salariilor către contestator pe ultimele trei luni respectiv iunie, iulie, august 2006.
În consecință nu se poate accepta susținerea reclamantului că deși a derulat un contract de muncă pe o perioadă mai mare de 1 an, nu și-a primit salariul, însă a stat în pasivitate, fără să întreprindă vreo măsură în acest sens.
Pentru aceste motive instanța de recurs va admite recursul și va modifica sentința în sensul respingerii pretențiilor reclamantului având ca obiect plata drepturilor salariale, conform precizării reclamantului din 13.11.2007, reprezentând suma de 2960 lei pentru 1.05.2006 - 31.12.2006 și 3272 lei pentru 1.01.2007 - 1.08.2007.
Cu privire la restul motivelor de recurs instanța constată că sunt nefondate, probatoriul administrat confirmând înregistrarea în casieria recurentei a încasărilor zilnice de către reclamant.
În consecință, în baza art.304 pct.9 și 3041Cod procedură civilă raportat la 312 alin.1 Cod procedură civilă instanța va dispune conform prezentului dispozitiv.
În baza art.276 Cod procedură civilă cheltuielile reclamantului pentru judecarea în fond a cauzei vor fi acordate proporțional cu pretențiile reclamantului rămase admise în urma modificării sentinței Tribunalului Brașov.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite în parte recursul formulat de recurentul pârât SC SRL împotriva sentinței civile 285/2008 a Tribunalului Brașov pe care o modifică în parte în sensul că:
Respinge pretențiile reclamantului G formulate în contradictoriu cu pârâta SC SRL B având ca obiect plata sumei de 6232 lei cu titlu de drepturi salariale pentru perioada 1.05.2006 - 1.08.2007.
Menține restul dispozițiilor sentinței cu privire la admiterea în parte a acțiunii reclamantului și obligarea pârâtei la plata către reclamant a sumei de 409 lei cu titlu de contravaloare concediu de odihnă neefectuat.
Menține restul dispozițiilor din sentință cu privire la soluționarea cererii reconvenționale, cu privire la respingerea restului pretențiilor reclamantului.
Obligă intimatul reclamant să plătească recurentei pârâte SC SRL suma de 150 lei, cheltuieli de judecată la fond.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 22 aprilie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red: AP/22.05.2008
Dact: MD/26.05.2008 - 3 ex.
Jud.fond:/
Președinte:Nicoleta GrigorescuJudecători:Nicoleta Grigorescu, Anca Pîrvulescu, Cristina Ștefăniță
