Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 438/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 438/R-CM
Ședința publică din 27 Mai 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Paulina Ghimișliu JUDECĂTOR 2: Laura Ioniță
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Simona
Judecător - -
Grefier
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE SI JUSTIȚIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL PITEȘTI și de pârâtul-chemat în garanție MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANȚELOR prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului, împotriva sentinței civile nr.312 din 07 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit recurenții-pârâți, recurentul-pârât-chemat în garanție, intimații-reclamanți, intimații-intervenienți în nume propriu și intimații-pârâți Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Având în vedere că s-a solicitat judecarea în lipsă, curtea constată recursurile în stare de judecată și trece la soluționarea lor.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față, constată că rin p. acțiunea înregistrată la data de 02.10.2007, pe rolul Tribunalului Vâlcea, reclamanții, au chemat în judecată pe pârâții MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligați la recunoașterea și la plata drepturilor bănești reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul de bază brut lunar, începând cu data de 1 octombrie 2004 și în continuare, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, precum și la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă. A fost chemat în judecată prin aceeași cerere pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor pentru a fi obligat să aloce fondurile necesare plății sumelor neîncasate.
Totodată, reclamanții au solicitat citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
În motivarea acțiunii, se arată că potrivit dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea personalului din organele autorității judecătorești, personal din care fac parte în calitate de procurori și grefieri la Parchetul de pe lângă Judecătoria Râmnicu Vâlcea, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar. Acest text de lege a fost abrogat expres prin art. I pct.42 din nr.OG83/2000, pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996.
Reclamanții consideră că abrogarea este neconstituțională și discriminatorie, întrucât dreptul la sporul în discuție le-a fost acordat printr-o lege organică, așa cum se dispune prin art.72 pct.3 lit. h și i din Constituția României în forma aflată în vigoare la vremea respectivă, iar nr.OG83/2000 este o ordonanță ordinară emisă cu încălcarea art.114 alin.1 din Constituție.
Sub acest aspect s-a încălcat și principiul ierarhiei actelor juridice consacrat în art.56 pct. 2 din Legea nr.24/2000, precum și în Constituția revizuită, deoarece ordonanța menționată a reglementat într-un domeniu care poate fi reglementat printr-un act normativ de nivel superior.
Reclamanții apreciază că neplata sporului solicitat este și discriminatorie, întrucât este acordat unei largi categorii socio-profesionale.
Prin art.25-27 din Legea nr.138/1999 este reglementată acordarea unor sporuri pentru activități cu un grad ridicat de risc ori pentru activități care solicită o încordare psihică foarte ridicată, sporuri cuprinse între 16% - 50% calculate la salariu sau la solda de bază pentru personalul militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică, siguranță națională și personalul civil din aceste instituții.
Pentru funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor există o dispoziție asemănătoare în art. 21-23 din nr.OG 64/2006.
Drepturi identice sunt prevăzute pentru polițiști prin art. 23-24 din nr.OG 38/2003.
Personalul didactic beneficiază la fiecare tranșă de vechime în învățământ de un spor de 3% din salariul de bază pentru solicitare neuropsihică așa cum rezultă din dispozițiile art. 50 alin. 13 din Legea nr. 128/1997.
Magistrații și personalul auxiliar de specialitate se află în situații comparabile cu categoriile socio-profesionale enumerate, care beneficiază de sporul în discuție, toți fiind salarizați de la bugetul de stat, sporul fiind destinat să servească compensării riscului profesiei și efortului psihic pe care îl presupune exercitarea atribuțiilor.
În drept, acțiunea este întemeiată pe art.2 alin.1 din nr.OG137/2000 republicată, art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art.26 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice, art.55 din Codul muncii.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a invocat prin întâmpinare excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că nu este nici ordonatorul principal de credite, nici angajatorul reclamanților pentru a putea fi obligat la plata drepturilor salariale către aceștia.
Instanța nu poate pronunța o hotărâre prin care să se constate că dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996, abrogate prin nr.OG 83/2000, sunt în vigoare. Procedând altfel ar depăși atribuțiile puterii judecătorești.
Față de abrogarea textului de lege invocat de reclamanți, acțiunea este, în opinia pârâtului, neîntemeiată. Potrivit art. 2 din nr.OG 83/2000 plata drepturilor salariale reglementate de această ordonanță se face în limita bugetelor aprobate ordonatorilor principali de credite.
Apărările formulate de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție prin întâmpinare au fost următoarele:
Prin sintagma "potrivit dreptului comun", art. 27 alin. 1 din nr.OG 137/2000 stabilește în competența judecătoriei soluționarea cererilor întemeiate pe dispozițiile acestui act normativ.
Pe de altă parte, instanțele judecătorești nu sunt abilitate să adopte legi astfel că nu se poate da curs cererii de a se recunoaște dreptul la sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică decât cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești. Art. 47 din Legea nr. 50/1996, care a prevăzut dreptul la sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică a fost abrogat prin art. 1 pct. 42 din nr.OG 83/2000. În conformitate cu prevederile art. 62 alin. 3 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, abrogarea unei dispoziții sau a unui act normativ are caracter definitiv. Nu este admis ca prin abrogarea unui act de abrogare anterior să se repună în vigoare actul normativ inițial.
A susține că nr.OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești nu produce efecte juridice înseamnă a lipsi personalul în discuție și de majorarea salarială semnificativă stabilită prin acest act normativ.
Pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice pentru ca, în cazul în care se va admite cererea reclamanților, să se dispună prin aceeași hotărâre să ia act de obligativitatea adoptării unui proiect de rectificare a bugetului său pe anul 2008, care să includă și sumele acordate.
Se arată, în motivarea cererii, că instanțele judecătorești și parchetele de pe lângă acestea sunt instituții publice finanțate de la bugetul de stat, așa cum rezultă din prevederile nr.HG 736/2003 și ale art. 131 pct. (1) din Legea nr. 304/2004 republicată.
Potrivit dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Finanțelor Publice răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, precum și de proiectele de rectificare a acestor bugete.
În situația în care va fi admisă acțiunea, MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție va fi obligat să procedeze la elaborarea unui proiect de rectificare a bugetului pe anul 2008, în care să includă sumele necesare plății drepturilor bănești solicitate.
În drept, cererea este întemeiată pe disp. art. 60-63 pr.civ.
La data de 10.01.2008 au formulat cerere de intervenție în interes propriu - și, procurori la Parchetul de pe lângă Judecătoria Râmnicu Vâlcea, respectiv la Parchetul de pe lângă Judecătoria Drăgășani, prin care au formulat aceleași pretenții, invocând un drept propriu similar cu cel al reclamanților.
Față de noua cerere Pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a formulat note scrise solicitând admiterea în principiu a acesteia, cu menținerea apărărilor formulate inițial privitor la fondul cauzei.
Prin sentința civilă nr.312/07.04.2008, Tribunalul Vâlceaa respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, precum și excepția depășirii atribuțiilor judecătorești.
A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, prin urmare a respins acțiunea ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
A respins excepția inadmisibilității acțiunii, precum și excepția necompetenței materiale a instanței.
A admis în parte acțiunea și cererea de intervenție principală și a obligat pe pârâții Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI și Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea să plătească acestora drepturile salariale reprezentând spor de risc și de solicitare neuropsihică în procent de 50% calculat la indemnizația brută lunară, indemnizație așa cum a fost modificată prin includerea altor sporuri, drept cuvenit începând cu data de 1 octombrie 2004 și în continuare, ce se vor actualiza cu indicele de inflație la data plății efective.
Au obligat aceiași pârâți să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamanților.
Totodată a admis cererea de chemare în garanție și a obligat pârâtul-chemat în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare achitării acestor drepturi.
În adoptarea acestei soluții, tribunalul a reținut în fapt și în drept următoarele:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, a constatat că potrivit dispozițiilor art.1 din nr.OUG22/2002 aprobată prin Legea nr.188/2002, executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice în baza titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Conform art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare, astfel că față de cererea având ca obiect alocarea fondurilor necesare sumelor ce urmează a fi plătite reclamanților, acesta are calitate procesuală pasivă.
Referitor la excepția inadmisibilității invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, tribunalul a constatat că aceasta nu este întemeiată, întrucât în cauza dedusă judecății instanța nu pătrunde în sfera de autoritate și de competență a legiuitorului, ci verifică temeinicia sau netemeinicia pretențiilor deduse judecății. Aceeași soluție juridică a fost pronunțată și față de excepția inadmisibilității promovării prezentei acțiuni față de statuările Înaltei Curți de Casație și Justiție prin Decizia în interesul legii nr.21/10 martie 2008.
S-a reținut că instanța este competentă material să soluționeze cauza deoarece, conform art.21 alin.1 din nr.OG137/2000, în calitatea reclamanților de persoane discriminate, aceștia au dreptul să pretindă despăgubiri proporțional cu prejudiciul suferit, potrivit dreptului comun. Având în vedere că faptele de discriminare directă sunt săvârșite de instituțiile la care sunt încadrate în muncă, în cadrul raporturilor de muncă, despăgubirile trebuie solicitate potrivit dreptului comun al muncii. În acest sens s-a pronunțat în mod unanim doctrina juridică și practica judiciară.
În acest sens sunt și dispozițiile imperative ale art.1 alin.2 și art.295 alin.1 Codul muncii, precum și ale art.5 din Codul muncii care interzic discriminările în raporturile de muncă.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că reclamanții au calitatea de procurori și personal auxiliar de specialitate în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.
Prin nr.OG56/1997 care a completat nr.OG9/1997 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996, prin art.421, devenit ulterior, ca urmare a renumerotării, art.47 din Legea nr.50/1996, s-a introdus dreptul reclamanților de a se acorda un spor de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Textul art.47 din Legea nr.50/1996 a fost abrogat expres prin art.1 pct.41 din nr.OG83/2003. Totodată, prin art.50 alin.2 din nr.OUG177/2002 a fost abrogat art.11, precum și celelalte dispoziții referitoare la salarizarea și alte drepturi ale magistraților și personalului de specialitate juridică asimilat acestora din Legea nr.50/1996.
La rândul său, nr.OUG177/2000 a fost abrogată prin art.41 lit.a) din nr.OUG27/2007.
Susținerea reclamanților și a intervenienților că în acest mod dreptul reglementat de art.47 din Legea nr.50/1996 a rămas în vigoare după data abrogării exprese prin nr.OG83/2000 și până la data de 1.02.2007 a fost privită ca întemeiată, întrucât acest articol a fost abrogat printr-un act normativ cu o forță juridică de eficiență inferioară cu actul normativ prin care a fost acordat. Aceleași statuări au fost reținute de ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție prin Decizia în interesul legii nr.21/10 martie 2008, conform cărora "în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, constată că judecătorii, procurorii, magistrații - asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001".
Sporul de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică solicitat de reclamanți este un drept de creanță, un bun în sistemul european, susceptibil de a fi protejat de art.1 din Primul Protocolul adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale ratificată de România prin Legea nr.30/18 mai 1994. Prin abrogarea art.47 din Legea nr.50/1996, reclamanții au fost lipsiți de proprietatea asupra acestui bun, or, o privare de proprietate nu poate fi justificată decât dacă se demonstrează, în special, că a intervenit pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege. În acest sens trebuie precizată opinia constantă a Curții de la Strasbourg, conform căreia trebuie menținut un just echilibru între cerințele interesului general al comunității și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale individului.
S-a reținut că din cuprinsul nr.OG83/2000 prin care s-a abrogat art.47 din Legea nr.50/1996 nu se poate desprinde care a fost utilitatea publică a lipsirii magistraților și a personalului auxiliar de specialitate asupra sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Astfel, s-a reținut că există conflict între art.1 pct.42 din nr.OG83/2000 care a abrogat art.47 din Legea nr.50/1996 și art.1 din Protocolul adițional 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, dându-se aplicabilitate acestui din urmă text legal.
Referitor la cererea reclamanților de a se acorda acest spor și pentru viitor, tribunalul a constatat că rațiunile care justifică acordarea acestui drept sunt actuale și subzistă și pentru viitor, astfel încât se impune acordarea acestui drept și în continuare.
Împotriva sentinței au declarat recurs pârâții MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI și pârâtul-chemat în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor.
Motivul de recurs invocat de recurentul-pârât Ministerul Economiei și Finanțelor este acela potrivit căruia hotărârea a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii.
În susținerea acestui motiv se arată că în mod greșit instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive și a admis cererea de chemare în garanție, obligându-l să vireze fondurile necesare achitării drepturilor bănești.
Acest minister nu are calitatea de ordonator de credite nici față de reclamanți, nici față de pârâți.
Din economia dispozițiilor art. 28 și următoarele din Legea nr. 500/2002 rezultă că rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este acela de a întocmi proiectul legii bugetare pe baza documentației întocmite de ordonatorii principali de credite, rol pur tehnic, nu de aprobare.
De altfel, se arată într-o altă critică, instanța nu se poate substitui legiuitorului obligând ministerul la aprobarea unui proiect de buget sau a rectificării bugetare întrucât legea bugetului precum și orice rectificare bugetară se adoptă de forul legislativ.
În fine, considerentele avute în vedere la soluționarea fondului nu pot fi primite, în opinia recurentului, întrucât drepturile solicitate, reglementate de dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 au fost abrogate în anul 2000 prin nr.OG83/2000, ordonanța fiind aprobată prin Legea nr.334/2001.
În drept, recursul Ministerului Economiei și Finanțelor este întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.8 și 9 și art.3041Cod procedură civilă.
Recurenții-pârâți MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI critică sentința pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte:
- Hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței altei instanțe.
Potrivit art.36 alin.2 din nr.OUG27/2006, competența soluționării cererilor judecătorilor, procurorilor, ale personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor și ale asistenților judiciari privind acordarea unui drept de natură salarială revine Curții de Apel București.
- Instanța a pronunțat soluția atacată cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești.
Constituția României și Legea nr.24/2000 nu prevăd condiția ca abrogarea să fie dispusă printr-un act normativ de același grad. Oricum nr.OG83/2000 a fost aprobată prin Legea nr.334/2001 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996, astfel că abrogarea a operat în baza unui act normativ de același nivel.
- Hotărârea este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
Textul de lege - art.47 din Legea nr.50/1996 - pe care reclamanții și-au întemeiat acțiunea s-a aflat în vigoare până la data de 1 octombrie 2000, la care a fost abrogat expres prin nr.OG83/2000. Abrogarea a intervenit cu mult înainte de intrarea în vigoare a nr.OUG177/2002, prin urmare are caracter definitiv. În conformitate cu art.62 alin.3 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă, nu este admis ca prin abrogarea unui act de abrogare anterior să se repună în vigoare actul normativ inițial.
- Instanța de fond a dispus în mod nelegal, susțin cei doi recurenți-pârâți, plata și în continuare a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, adăugând la legea specială de salarizare a magistraților.
Recursul pârâtului Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI nu este fondat.
În cauză nu sunt incidente prevederile art. 36 din nr.OUG 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției.
Acțiunea cu care a fost învestit tribunalul are ca obiect cererea de plată a drepturilor, despre care se pretinde că sunt prevăzute de lege, și nu contestația privind modul de stabilire a acestora în lege.
abrogării dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996, republicată prin art.1 pct.42 din nr.OG83/2000 - norme abrogate în prezent - poate fi invocată numai pe calea excepției de neconstituționalitate ridicate în fața instanțelor judecătorești. Verificarea constituționalității și soluționarea acestei excepții având ca obiect norme abrogate în prezent revin, prin interpretarea per a contrario a dispozițiilor art.147 alin.(1), cu referire la art.126 alin.(1) din Constituție, instanțelor judecătorești.
Astfel a statuat ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție în demersul soluționării prin Decizia nr.21/2008 a recursului în interesul legii declarat pentru interpretarea unitară a prevederilor legale supuse analizei în prezenta cauză.
Rezultă că procedând la examinarea conformității cu dispozițiile constituționale a normelor de abrogare a art.47 din Legea nr.50/1996, pe care reclamanții și intervenienții și-au întemeiat pretențiile, instanța de fond nu a depășit atribuțiile puterii judecătorești.
Așa cum s-a reținut la judecata în primă instanță, dreptul la un spor de 50% din salariul de bază brut lunar pentru risc și suprasolicitare neuropsihică a fost reglementat pentru magistrați și personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea prin art.47 din Legea nr.50/1996, republicată.
Textul de lege a fost abrogat prin art.1 pct.42 din nr.OG83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996.
Contrar celor susținute de recurent, abrogarea s-a făcut cu încălcarea limitelor delegării legislative fixate prin Legea nr.125/2000 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe.
Posibilitatea reglementării primare prin ordonanțe emise de Guvern este sever circumstanțiată prin dispozițiile constituționale - art.114 din Constituția României din anul 1991.
Legea de abilitare stabilește în mod obligatoriu domeniul și data până la care se pot emite ordonanțe.
Prin art.1 pct.Q1 din această lege, Guvernul a fost abilitat să emită ordonanță doar cu privire la modificarea și completarea Legii nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, nu și pentru abrogarea dispozițiilor acesteia. Iar Legea nr.334/2001 aprobă nr.OG83/2000 în temeiul limitelor delegării legislative stabilite prin art.1 pct.Q1 menționat mai sus.
Acolo unde a avut în vedere și abrogarea unor texte de lege, legiuitorul a prevăzut expres aceasta în cuprinsul legii de abilitare. A se vedea în acest sens art.1 pct.Q3 din Legea nr.125/2000 prin care Guvernul a fost abilitat să emită ordonanță pentru abrogarea art.2 alin.3, pct.B lit.d) din Decretul nr.247/1997.
În conținutul dreptului fundamental la munca și protecția socială a muncii - consacrat de art.38 din Constituția României din 1991 - se regăsesc și măsurile de protecție socială privind prestarea muncii în condiții grele, precum și în alte situații specifice.
Este și cazul de față în care munca se prestează în condiții de risc și suprasolicitare neuropsihică, aspect necontestat de către pârâți.
Pentru aceasta s-a stabilit inițial dreptul reclamanților și al intervenienților la un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
S-a justificat de către pârâți îngrădirea exercițiului acestui drept prin aceea că nr.OG83/2000 a stabilit un nou sistem de salarizare cu indemnizație ca unică formă de remunerare. Nu este cazul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești pentru care art.18 din Legea nr.50/1996 modificată prin nr.OG83/2000 prevede stabilirea de salarii, nu de indemnizații.
Includerea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în noile salarii/indemnizații reglementate de nr.OG83/2000 nu rezultă din modalitatea de stabilire a acestora pentru personalul în discuție.
Potrivit art. 2 și art.18 din Legea nr.50/1996 modificată prin nr.OG83/2000, indemnizațiile de încadrare și salariile de bază pentru magistrați și personalul auxiliar de specialitate sunt stabilite pe funcții, grade sau trepte profesionale, după pregătirea profesională, vechimea în specialitate și în raport de nivelul instanței sau parchetului.
Includerea sporurilor abrogate în salariile/indemnizațiile de bază sau de încadrare, respectiv în coeficientul de multiplicare este în contradicție cu intenția declarată de majorare a veniturilor salariale. Mai mult, modalitatea invocată nu permite verificarea salarizării în funcție de condițiile speciale în care se prestează munca, respectiv verificarea aplicării sporului ca procent din salariul de bază.
Lipsa fondurilor bugetare nu constituie o justificare a îngrădirii exercițiului acestui drept la sporul de 50% din cele enumerate de art.49 din Constituție.
Modalitatea de includere a sporului în salariul de bază contravine și semnificației componentelor salariului stabilite de prevederile art.155 Codul muncii.
Salariul de bază constituind partea principală sau fixă a salariului total se calculează în funcție de nivelul studiilor, calificarea și pregătirea profesională, importanța postului, competența profesională.
Sporurile formează partea variabilă a salariului. Acestea se plătesc pentru compensarea efortului depus în plus sau a riscului ridicat pe care îl presupune munca.
Nu în ultimul rând, este obligatorie în speță, potrivit art. 329 alin.3 Cod procedură civilă, interpretarea dispozițiilor legale incidente în speță dată prin Decizia pronunțată în recurs în interesul legii sub nr.21/2008 de ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție. Potrivit celor statuate de instanța supremă în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996, judecătorii, procurorii, magistrații - asistenți și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001.
Plata în continuare a sporului de 50% se justifică în considerarea trăsăturii de act cu executare succesivă pe care o are contractul individual de muncă, de fapt orice raport de muncă sau de serviciu. Pentru munca prestată pe o anumită perioadă, salariatul este plătit în mod repetat, la intervale de timp. Executarea la termen a prestațiilor periodice poate fi cerută, potrivit art.110 Cod procedură civilă și înainte de termen.
Pentru aceste considerente, curtea va reține că nu sunt îndeplinite condițiile de nelegalitate și netemeinicie reglementate de art.304 pct.3, 4 și 9 Cod procedură civilă, în care se încadrează criticile formulate de recurent și va respinge recursul ca nefondat în baza art.312 Cod procedură civilă.
Recursurile declarate de pârâții MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și Ministerul Economiei și Finanțelor au fost înregistrate la instanța care a pronunțat hotărârea atacată sau la oficiul poștal în ziua de 29.04.2008.
Față de data la care hotărârea a fost comunicată recurenților - 17.04.2008 - potrivit dovezilor aflate în dosarul de fond recursurile au fost formulate cu depășirea termenului de 10 zile prevăzut de dispozițiile art.80 din Legea nr.168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă. Urmează ca cele două recursuri să fie respinse ca tardiv introduse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca tardiv formulate, recursurile declarate de recurenții-pârâți MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE și MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANȚELOR prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului, împotriva sentinței civile nr.312 din 07 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimați fiind reclamanții, intervenienții în interes propriu și, pârâtul PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL VÂLCEA și intervenientul CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-pârât PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL PITEȘTI, împotriva aceleiași sentințe, respectiv nr.312 din 07 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27 mai 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./23.06.2008
Jud.fond: /
Președinte:Paulina GhimișliuJudecători:Paulina Ghimișliu, Laura Ioniță, Nicoleta Simona
