Pretentii civile. Speta. Decizia 441/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 441/R-CM
Ședința publică din 27 Mai 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Paulina Ghimișliu JUDECĂTOR 2: Laura Ioniță
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Simona
Judecător - -
Grefier
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de pârâții MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE și MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL PITEȘTI, împotriva sentinței civile nr.318 din 07 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit recurenții-pârâți, intimații-reclamanți și intimatul-pârât Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Având în vedere că s-a solicitat judecarea în lipsă, curtea constată recursurile în stare de judecată și trece la soluționarea lor.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față, constată că prin cererea înregistrată la data de 10.10.2007, reclamanții, a, -, G, G, au chemat în judecată pe pârâții MINISTERUL PUBLIC prin Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea, Ministerul Economiei și Finanțelor, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați la acordarea creșterilor salariale prevăzute de nr.OG10/2007, sume ce se vor actualiza cu indicele de inflație de la data când trebuiau acordate și până la plata efectivă, și la care se va adăuga dobânda legală, cu obligarea angajatorului la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă.
S-a solicitat citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
În motivarea acțiunii se arată că prin acte normative au fost prevăzute creșteri salariale ale diferitelor categorii profesionale din sectorul bugetar, excepție făcând doar judecătorii și procurorii.
Reclamanții au calitatea de procurori la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Rm. V, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Brezoi, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Bălcești, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Horezu, respectiv la Parchetul de pe lângă Judecătoria Drăgășani.
Singurii magistrați care au primit majorări salariale, asemenea tuturor celorlalți salariați ai statului de la data de 01.01.2007 sunt judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție, judecătorii Curții Constituționale, procurorul general al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și adjuncții săi.
Aceste majorări salariale au fost prevăzute în nr.OG 10/2007, G: nr. 16/2007, nr.OG 27/2007 și recent prin Legea nr. 232/2007.
Statul Român și ceilalți pârâți, refuzând să recunoască același drept salarial ca și celorlalți demnitari și funcționarilor publici, începând cu 1 ianuarie 2007, au încălcat dispozițiile art. 1 alin. 2 lit. e pct. I din nr.OG 137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, motivat de faptul că între părți nu există raporturi juridice de dreptul muncii. Ministerul Economiei și Finanțelor nu are calitatea de ordonator principal de credite, rolul său este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite ai acestui buget, precum și a proiectelor bugetelor locale, respectând procedura reglementată de art. 19-35 din Legea nr. 500/2002. Pe fond, arată că reclamanții invocă instituirea unei discriminări în raport cu judecătorii de la instanța supremă și față de alte categorii de personal din sectorul bugetar, însă fiind salarizați în baza unei legi speciale nu pot beneficia de alte drepturi neprevăzute în favoarea lor. Nu se solicită aplicarea unor drepturi stabilite prin lege și neacordate de către angajator, ci se urmărește pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se extindă dispozițiile legale ale actelor normative criticate - nr.OG10/2007, Legea nr.154/1998, ceea ce ar însemna depășirea atribuțiilor puterii judecătorești.
În apărare, pârâtul Ministerul Public prin Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a invocat excepția necompetenței materiale a instanței argumentată prin aceea că cererile întemeiate pe dispozițiile art. 27 alin. 1 din nr.OG 137/2000 se adresează instanțelor competente potrivit dreptului comun, respectiv judecătoriei.
A arătat că acțiunea este inadmisibilă deoarece reclamanții solicită creșterile salariale prevăzute de nr.OG 10/2007 în condițiile în care nu fac parte din categoria personalului contractual din sectorul bugetar și nici din categoria demnitarilor publici.
Acordarea creșterilor salariale numai anumitor categorii profesionale nu constituie o discriminare, mai mult prevederile criticate au un scop legitim, respectiv combaterea corupției iar metodele prin care se ajunge la realizarea acestui scop sunt adecvate și necesare.
Pretențiile reclamanților sunt cu atât mai nefondate cu cât în anul 2006 indemnizațiile magistraților au fost substanțial majorate prin noua grilă de salarizare.
Pârâtul a mai susținut că cererea de plată a dobânzii legale este inadmisibilă. Nu există între părți o convenție cu privire la acordarea unor dobânzi astfel că dispozițiile art. 3 alin. 3 din nr.OG 9/2000 nu sunt aplicabile în cauză.
La data de 05.02.2008 a formulat cerere de intervenție principală terțul intervenient, prin care a chemat în judecată aceiași pârâți, pentru pretenții asemănătoare cu cele ale reclamanților.
Reclamanta a precizat cererea de chemare în judecată în sensul că solicită ca MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și Ministerul Economiei și Finanțelor să îi acorde creșterea salarială de 11% începând cu 1 octombrie 2007 să o despăgubească pentru prejudiciul suferit și să îi plătească dobânda legală, sumele cuvenite urmând să fie actualizate cu indicele de inflație. În fine, a solicitat efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă.
A arătat că din data de 15 mai 2007 fost transferată de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Râmnicu Vâlcea la Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism.
Prin sentința civilă nr.318/07.04.2008, Tribunalul Vâlceaa admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării și Ministerului Economiei și Finanțelor și a respins acțiunea ca fiind introdusă împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
A respins excepția inadmisibilității acțiunii și a necompetenței materiale a instanței.
A admis în parte acțiunea și cererea de intervenție principală și a obligat pe pârâții MINISTERUL PUBLIC, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI și Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea să plătească reclamanților și intervenientului creșterile salariale prevăzute de nr.OG10/2007, respectiv cu 5% începând cu data de 01.01.2007, cu 2% începând cu data de 01.04.2007 și cu 11% începând cu data de 01.10.2007, sume ce se vor actualiza cu indicele de inflație de la data scadenței până la data plății efective.
Totodată, a obligat acești pârâți să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
A respins capătul de cerere privind plata dobânzilor legale.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a examinat cu prioritate excepțiile invocate.
Referitor la excepția inadmisibilității invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, tribunalul a constatat că prin soluționarea acțiunii cu care a fost învestit nu pătrunde în sfera de autoritate și de competență a legiuitorului, ci verifică temeinicia sau netemeinicia pretențiilor formulate.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și Ministerul Economiei și Finanțelor, tribunalul a constatat că între părți nu există raporturi juridice de dreptul muncii. De altfel, nu s-a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor la alocarea fondurilor bănești necesare plății acestor drepturi.
S-a reținut că instanța este competentă material să soluționeze cauza deoarece, conform art.21 alin.1 din nr.OG137/2000, în calitate de persoane care invocă discriminarea, reclamanții și intervenientul au dreptul să pretindă despăgubiri proporțional cu prejudiciul suferit, potrivit dreptului comun. Având în vedere că faptele de discriminare directă sunt săvârșite de instituțiile la care sunt încadrate în muncă, în cadrul raporturilor de muncă, despăgubirile trebuie solicitate potrivit dreptului comun al muncii. În acest sens s-a pronunțat în mod unanim doctrina juridică și practica judiciară.
În acest sens sunt și dispozițiile imperative ale art.1 alin.2 și art.295 alin.1 Codul muncii, care instituie aplicabilitatea Codului muncii și raporturilor de muncă ale reclamanților și intervenientului, precum și ale art.5 din Codul muncii, care interzic discriminările în raporturile de muncă.
Referitor la fondul cauzei, s-a arătat în considerentele hotărârii, art.155 din Legea nr.53/2003, act normativ aplicabil și reclamanților, prevede că noțiunea de "salariu" cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri.
Prin nr.OG10/2007 au fost stipulate creșteri salariale ce se vor acorda pe parcursul anului 2007 personalului bugetar și celui care ocupă funcții de demnitate publică, în trei etape.
Aceste creșteri salariale nu au fost acordate și procurorilor, motivându-se măsura și prin aceea că această categorie profesională beneficiat de măriri salariale substanțiale pe parcursul anilor 2006 și 2007.
Această apărare nu a fost primită, de vreme ce creșterile salariale prevăzute de nr.OG10/2007 se acordă și persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică.
Din examinarea nr.OG10/2007, precum și a apărărilor formulate în cauză de către pârâți, tribunalul nu a reținut invocarea în speța dedusă judecății sau dovedirea existenței vreunui scop legitim care să conducă la înlăturarea categoriei reclamantelor de la beneficiul creșterilor salariale prevăzute de art.1 lit.a, b și c din nr.OG10/2007.
De aceea s-a reținut tratamentul discriminatoriu, care încalcă dispozițiile art. 2 din nr.OG137/2000, modificată și completată, ale art.4 și 16 din Constituția României republicată și ale art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care interzic discriminarea.
În ceea ce privește actualizarea cu indicele de inflație a acestor drepturi bănești, tribunalul a privit-o ca întemeiată, din perspectiva dispozițiilor art.161 pct.4 Codul muncii, precum și a faptului că prin aceasta se realizează o corelație între salariul real și salariul nominal de care reclamanții și intervenientul ar fi beneficiat la momentul la care pârâții le datorau drepturile bănești în cauză și momentul în care aceste sume au intrat efectiv în patrimoniul beneficiarului.
Capătul de cerere constând în acordarea dobânzii legale a fost considerat neîntemeiat față de împrejurarea că reactualizarea cu indicele de inflație acoperă prejudiciul patrimonial încercat de reclamanți și intervenient.
Împotriva sentinței au declarat recurs, în termen legal, pârâții MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte:
Primul motiv de recurs invocat de recurenți este acela că soluția a fost pronunțată cu încălcarea competenței materiale a instanțelor.
În cererile întemeiate pe dispozițiile nr.OG137/2000, cu modificările și completările ulterioare, competența de soluționare revine, potrivit art. 27 alin.1, judecătoriei.
De altfel motivele care au fost avute în vedere la soluționarea excepției sunt contradictorii deoarece se arată că obiectul acțiunii vizează drepturi salariale rezultate din raporturi de muncă, pentru care competența de soluționare ar aparține tribunalului, iar pe de altă parte se precizează că discriminarea este produsă în raporturile de muncă.
Pe de altă parte, obligarea recurenților-pârâți și a celorlalți pârâți la plata unor sume de bani ca urmare a indexării salariilor reclamanților și intervenientului pe anul 2007 constituie o adăugare la textul de lege, o încălcare a atribuțiilor conferite puterii judecătorești.
Hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Argumentele aduse în susținerea acestor motive sunt următoarele:
Intimații-reclamanți și intimatul-intervenient sunt salarizați în temeiul unei legi speciale, care stabilește în mod exhaustiv drepturile salariale și alte drepturi de care aceștia beneficiază, neputând beneficia de alte drepturi decât dacă sunt prevăzute expres în favoarea lor.
Prin urmare, instituirea acestor drepturi în beneficiul unor categorii profesionale salarizate de la bugetul de stat și neprevederea ori prevederea în alt cuantum în beneficiul altei categorii profesionale reprezintă o problemă de legiferare.
Numai legiuitorul are dreptul să reglementeze criteriile de determinare a cuantumului indemnizațiilor sau al salariilor personalului retribuit de la bugetul de stat, precum și a sporurilor sau adaosurilor la acestea.
Reclamanții procurori au solicitat creșterile salariale prevăzute de nr.OG 6/2007 în condițiile în care nu fac parte din corpul funcționarilor publici sau din categoria personalului contractual salarizat de la bugetul de stat.
Nu se poate reține discriminarea ca urmare a neacordării creșterilor salariale în discuție deoarece, de exemplu, personalul contractual nu este salarizat în baza coeficienților de multiplicare și a valorii de referință utilizați pentru salarizarea magistraților.
Un ultim motiv de recurs este acela potrivit căruia instanța de fond a dispus în mod nelegal plata drepturilor bănești solicitate actualizate cu indicele de inflație.
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, precum și MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, ca instituții bugetare, nu pot să înscrie în bugetul propriu nicio plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială.
Din dispozițiile Legii nr. 500/2002 rezultă că angajarea cheltuielilor din bugetul de stat se poate face numai în limita creditelor bugetare anuale aprobate.
În drept, recursurile Ministerului Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI sunt întemeiate pe dispozițiile art.304 pct.3, 4, 7 și 9, art.3041Cod procedură civilă.
Recursurile nu sunt fondate.
Instanța nu a fost învestită a examina conformitatea actelor normative adoptate în materia salarizării magistraților, ori a actelor normative care au prevăzut creșteri salariale pentru personalul bugetar cu dispozițiile constituționale.
Instanța a fost sesizată spre a verifica dacă aplicarea reglementărilor în domeniul salarizării, în executarea raporturilor juridice de muncă, este conformă regulilor și principiilor de drept consacrate în materie de normele interne și internaționale.
În considerentele Deciziei nr.VI/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a admis recursul în interesul legii cu privire la aplicarea dispozițiilor art.11 alin.(1) din nr.OUG177/2002, art.28 alin.(4) din nr.OUG43/2002 modificată prin nr.OUG29/2004, modificată și aprobată prin Legea nr.601/2004, s-a arătat că este atributul instanței de judecată să verifice dacă aplicarea textelor de lege respective s-a făcut cu respectarea principiului egalității cetățenilor în fața legii consacrat de art.16 alin.(1) din Constituția României, republicată.
De aceea, nu se poate reține soluționarea pricinii cu depășirea atribuțiilor conferite puterii judecătorești.
În soluționarea excepției necompetenței materiale întemeiate pe prevederile art.27 alin.1 din nr.OG137/2000, cu modificările și completările ulterioare instanța de fond a pornit de la natura litigiului constituind conflict de drepturi, pentru care dreptul comun îl reprezintă dreptul muncii.
S-a stabilit în consecință competența materială în soluționarea cauzei potrivit dispozițiilor art.284 Codul muncii coroborat cu art.2 alin.1 lit.c) Cod procedură civilă, cu respectarea prevederilor art.27 alin.1 din ordonanță.
S-a susținut că nu poate fi reținută discriminarea câtă vreme drepturile solicitate de intimații-reclamanți și intimatul-intervenient nu sunt prevăzute de legislația în vigoare.
Prin art.1 din nr.OG10/2007 se stabilesc majorări în 3 etape ale salariilor de bază ale personalului contractual din sectorul bugetar stabilite potrivit nr.OUG29/2000, ale indemnizațiilor personalului care ocupă funcții de demnitate publică și ale celor care ocupă funcții asimilate cu funcții de demnitate publică.
Scopul acordării acestor majorări prin lege este acoperirea creșterii inflației pe o perioadă determinată.
În analiza situației de comparabilitate, trebuie pornit de la trăsătura caracteristică și comună a reclamanților și intervenientului și categoriilor de personal nominalizate în ordonanța de guvern. Astfel, caracteristic personalului din autoritățile și instituțiile publice este că salariile, respectiv indemnizațiile, se suportă din fonduri defalcate de la bugetul de stat, cu consecința stabilirii prin lege a modului de salarizare - art.157 alin.2 Codul muncii.
Răspunderea pentru exercitarea funcției, complexitatea situațiilor, interdicțiile specifice, se reflectă în stabilirea indemnizațiilor magistraților în raport cu nivelul instanței sau parchetului, cu funcția deținută și cu vechimea în magistratură, pentru care sunt specifici coeficienții de multiplicare.
Aceasta nu are legătură cu stabilirea salariilor sau a indemnizațiilor în funcție de creșterea inflației.
Iar pretinsele majorări acordate magistraților potrivit art.38 din nr.OUG27/2006 nu au vizat decât anul 2006. Aceasta deoarece prognoza nu poate acoperi o perioadă îndelungată.
Pe de altă parte, raportându-ne la personalul care ocupă funcții de demnitate publică sau funcții asimilate și pentru care, de asemenea drepturile bănești se stabilesc în funcție de complexitatea atribuțiilor, interdicțiile specifice necontestat mai mari decât ale altor categorii de personal, majorările au fost acordate atât în anul 2006, cât și în anul 2007.
Creșterea costului alimentelor, al obiectelor de primă necesitate, determină scăderea salariului real pentru toate categoriile profesionale, iar acoperirea acesteia numai pentru anumite categorii de personal nu se poate justifica prin stabilirea unor salarii sau indemnizații de încadrare diferite după funcții, atribuții, interdicții, etc.
Nu este vorba numai despre capacitatea de a suporta creșterea inflației, ci despre necesitatea de a se menține în timp același raport între salariul nominal și cel real.
Or, menținerea acestui raport nu poate opera numai pentru anumite categorii de personal, fără altă justificare decât principiul diferențierii salariilor în raport cu funcția îndeplinită, care de altfel este un contraargument.
De fapt, aplicând diferit dreptul la indexare se ajunge la încălcarea principiului diferențierii salariilor în raport cu funcția îndeplinită.
Prin urmare, trebuie reținut că tratamentul aplicat de instituțiile având atribuții în salarizarea reclamantelor este discriminatoriu în sensul art.2 din nr.OG137/2000 și art.5 din Codul muncii, precum și în sensul art.16 din Constituția României revizuită.
Pentru considerentele vizând rolul indexării se va reține că stabilirea despăgubirilor pentru neplata drepturilor salariale cuvenite, despăgubiri constând în actualizarea cu indicele de inflație reprezintă o corectă aplicare a prevederilor art.161 pct. 4 Codul muncii și o justă reparație a prejudiciului suferit. Lipsa fondurilor bugetare pentru plata despăgubirilor vizează momentul ulterior celui al examinării temeiniciei pretențiilor. Aspectele de ordin administrativ sau financiar nu pot afecta existența sau cuantumul despăgubirilor prevăzute de dispozițiile legale menționate mai sus.
Și întrucât nu sunt îndeplinite condițiile de nelegalitate și netemeinicie prevăzute de dispozițiile art.304 pct.3, 4, 7 și 9 și art. 3041Cod procedură civilă, cu privire la sentința recurată, în baza art.312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de recurenții-pârâți MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE și MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL PITEȘTI, împotriva sentinței civile nr.318 din 07 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimați fiind reclamanții, A, G, G, și intervenientul și pârâtul PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL VÂLCEA.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27 mai 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./25.06.2008
Jud.fond:/
Președinte:Paulina GhimișliuJudecători:Paulina Ghimișliu, Laura Ioniță, Nicoleta Simona
