Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 4446/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 4446
Ședința publică de la 29 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Manuela Preda Popescu
JUDECĂTOR 2: Elena Stan
JUDECĂTOR 3: Lucian
Grefier
Pe rol judecarea recursurilor declarate de pârâții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Direcția Generală a Finanțelor Publice G pentru Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva sentinței civile nr. 373 din 16 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții, pârâții Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA, Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că recurentul pârât Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție solicită judecarea cauzei în lipsă, potrivit dispozițiilor art.242 alin.2 cod pr.civilă.
Instanța apreciind cauza în stare de judecată a luat în examinare recursul.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 373 din 16 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Gorj, s-a admis în parte acțiunea formulată de petenții, împotriva intimaților Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA, Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj, și Ministerul Finanțelor Publice.
Au fost obligați intimații să plătească petenților contravaloarea majorărilor salariale de 5% începând cu 01.01.2007, 2% începând cu 01.04.2007 și 11% începând cu 01.10.2007, ce vor fi actualizate la data plății.
A fost obligat intimatul Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă.
S-au respins capetele de cerere privind înlăturarea discriminării pe viitor, a dobânzilor legale și a cheltuielilor de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin acțiunea de față petenții, în calitate de procurori la Parchetul de pe lângă Judecătoria Motru au chemat în judecată intimații Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA, Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj și Ministerul Finanțelor Publice, pentru ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligați la plata majorărilor salariale de 5% începând cu 01.01.2007, de 2% începând cu 01.04.2007 și 11% începând cu 01.10.2007, sume ce vor fi actualizate la data plății, obligarea la plata dobânzii legale prevăzute de art. 3 alin.3 din nr.OG 9/2000, efectuarea mențiunilor necesare în carnetele de muncă, înlăturarea pe viitor a discriminării create.
În motivarea acțiunii au arătat că în cursul lunii ianuarie 2007 Guvernul României a emis un număr de trei ordonanțe prin care a dispus majorarea salariului începând cu 01.01.2007, tuturor demnitarilor, funcționarilor publici și salariaților contractuali ai statului, cu excepția magistraților, asistenților judiciari, procurorilor și consilierilor de probațiune de la judecătorii, tribunale și curți de apel.
Că, singurii care au beneficiat de majorările salariale începând cu 01.01.2007 sunt judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție, judecătorii Curții Constituționale, Procurorul General și adjuncții săi, conform nr.OG10/31.01.2007.
Că de aceleași majorări salariale au beneficiat, controlorii financiari din cadrul Curții de Conturi, conform nr.OUG27/2007 și personalul prin Ordonanța nr. 16/31.01.2007.
Ulterior, prin Legea nr. 232/2007 pentru aprobarea nr.OG 16/2007 prin modificarea dispozițiilor art. 39 alin.2 s-au prevăzut majorări salariale în cotă de 7% aplicate la salariul din 2006 și de 11% începând cu 01.10.2007 pentru toți funcționarii publici.
Că, prin aceste dispoziții de aplicare a majorărilor salariale s-a produs o discriminare evidentă între categoriile de salariați prevăzute mai sus și ei, petenții în calitate de consilieri de probațiune în cadrul Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Gorj, discriminare reglementată prin nr.OG 137/2000, respectiv prin încălcarea dispozițiilor României ce reglementează legalitatea în drepturi și tratament.
Intimatul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a formulat întâmpinare prin care a invocat în principal excepția necompetenței materiale, solicitând declinarea competenței în favoarea Judecătoriei Tg-J, cu motivarea că acțiunea reclamanților vizează pretenții ce sunt supuse timbrajului și se soluționează potrivit dreptului comun, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii, cu motivarea că în lipsa unui text de lege care să recunoască reclamanților dreptul pretins nu se poate vorbi de o discriminare în sensul dispozițiilor nr.OG 137/2000.
Intimata a mai motivat că în speță nu poate fi vorba de existența unei situații comparabile sau a unei analogii între situația magistraților și cea a demnitarilor, a funcționarilor publici, a salariaților contractuali sau a personalului auxiliar.
Că, magistrații beneficiază de drepturile stabilite prin legea specială de salarizare, fără a putea pretinde alte drepturi reglementate în beneficiul altor categorii de salariați.
Deși au fost legal citați, ceilalți intimați nu și-au formulat apărarea.
Cu privire la excepția necompetenței materiale invocată de intimatul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, instanța a considerat că este neîntemeiată, și a respins-o, întrucât aceste majorări salariale se aplică indemnizației de încadrare lunară, fiind vorba de diferențe de drepturi salariale și nu de despăgubiri potrivit dreptului comun.
Analizând acțiunea în raport de apărarea intimatului și dispozițiile legale aplicabile, instanța a constatat următoarele:
Prin adoptarea unor acte normative pentru majorarea salariilor unor categorii de salariați, pe tranșe, în cursul anului 2007 s-a creat un tratament discriminatoriu între categoria socială a reclamanților și celelalte categorii sociale.
Apărarea intimatei în sensul că nu poate fi vorba de o situație comparabilă sau a unei analogii, în sensul nr.OG 137/2000, nu poate fi reținută în raport de definiția discriminării directe dată de Directiva nr. 2000/EC/1943 privind implementarea principiului tratamentului egal între persoane indiferent de rasă și origine etnică și Directiva nr. 2000/EC/1978, privind crearea unui cadru general în favoarea tratamentului egal privind ocuparea forței de muncă, care analizează tratamentul diferențiat din prisma unor persoane aflate în situații comparabile și nu în situații similare.
Astfel, instanța a apreciat că situația categoriei profesionale a magistraților, cu privire la neacordarea majorărilor salariale, trebuie analizată comparativ cu situația altor categorii profesionale, aflate într-o situație comparabilă.
Întrucât aceste majorări salariale s-au acordat în principal pentru acoperirea inflației este evidentă discriminarea petenților față de celelalte categorii de salariați care au beneficiat de aceste majorări pe parcursul anului 1997.
Trebuia reținut că în anii anteriori și petenții au beneficiat de diferite procente de majorări salariale în scopul acoperirii inflației ca urmare a majorării prețurilor la produsele alimentare și de consum.
Pentru considerentele expuse mai sus, s-a admis acțiunea în sensul obligării intimaților la plata către petenți a contravalori majorărilor salariale de 5%, 2% și 11%, sume ce vor fi actualizate la data plății, cu obligarea intimatului Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj, să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă.
Cu privire la capătul de cerere de înlăturare a discriminărilor pe viitor, instanța a respins fiind vorba de o situație care nu s-a născut încă.
S-a respins și cererea privind acordarea dobânzilor legale, care nu pot fi acordate în paralel cu coeficientul de inflație, precum și cheltuielile de judecată ce nu au fost dovedite.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Direcția Generală a Finanțelor Publice G pentru Ministerul Economiei și Finanțelor.
În motivarea recursului, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție susține că instanța de fond a soluționat în mod greșit excepția necompetenței materiale, în speță fiind aplicabile prevederile art. 27 alin. 1 din OG nr. 137/2000, competența de soluționare aparținând judecătoriei.
Hotărârea cuprinde motive contradictorii, deoarece deși respinge excepția de necompetență, instanța constată existența unei discriminări, fapt care ar atrage competența judecătoriei pentru soluționarea cauzei în primă instanță.
Instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești, schimbând sistemul de salarizare al magistraților.
Hotărârea este dată cu aplicarea greșită a legii, deoarece reclamanții nu fac parte din categoria funcționarilor publici.
Acordarea unor creșteri salariale numai anumitor categorii profesionale nu constituie discriminare, iar pentru corpul magistraților legiuitorul a prevăzut prin lege specială drepturile salariale și majorările aplicabile acestora.
Recurentul critică sentința și în ceea ce privește obligarea sa la plata sumelor reactualizate, întrucât, ca instituție bugetară, nu poate înscrie în bugetul propriu nicio plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială, astfel că în sarcina recurentului a fost instituită o obligație imposibilă.
Direcția Generală a Finanțelor Publice G pentru Ministerul Economiei și Finanțelor a invocat în recursul formulat excepția lipsei calității procesuale pasive.
Examinând sentința recurată, Curtea apreciază recursul ca fiind fondat și urmează să îl admită, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 27 (1) din OG nr. 137/2000. persoana care se consideră discriminată poate formula, în fața instanței de judecată, o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun. Cererea este scutită de taxă judiciară de timbru și nu este condiționată de sesizarea Consiliului.
(2) Termenul pentru introducerea cererii este de 3 ani și curge de la data săvârșirii faptei sau de la data la care persoana interesată putea să ia cunoștință de săvârșirea ei.
(3)Judecarea cauzei are loc cu citarea obligatorie a Consiliului.
(4) Persoana interesată are obligația de a dovedi existența unor fapte care permit a se presupune existența unei discriminări directe sau indirecte, iar persoanei împotriva căreia s-a formulat sesizarea îi revine sarcina de a dovedi că faptele nu constituie discriminare. În fața instanței se poate invoca orice mijloc de probă, inclusiv înregistrări audio și video sau date statistice.
(5) La cerere, instanța poate dispune retragerea sau suspendarea de către autoritățile emitente a autorizației de funcționare a persoanelor juridice care, printr-o acțiune discriminatorie, cauzează un prejudiciu semnificativ sau care, deși cauzează un prejudiciu redus, încalcă în mod repetat prevederile prezentei ordonanțe.
(6) Hotărârea pronunțată de instanța de judecată se comunică Consiliului.
Acțiunea promovata de către reclamanți are ca obiect plata unor sume reprezentând indemnizație lunara de 10% din salariul brut, motivata pe tratamentul discriminatoriu la care au fost supuși ca urmare a reglementarii prevăzute de către art.19 din Legea nr. 50/1996 si întemeiata in drept pe dispozițiile OG nr. 137/2000.
Prin dispozițiile reglementate de către OG 137/2000, mai sus enunțate, legiuitorul a recunoscut legitimare procesuala, in litigiile având ca obiect acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun, Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
S-a reglementat totodată o norma de drept procesual civil, cu caracter imperativ, si anume judecarea cauzei cu citarea obligatorie a Consiliului si comunicarea hotărârii către acesta. In consecința, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 27 din OG nr. 137/2000. citarea Consiliului era obligatorie, obligație pe care instanța de fond nu a îndeplinit-o, situație care atrage sancțiunea nulității absolute.
In consecința, Curtea constatând ca in cauza prin hotărârea data, instanța a încălcat formele de procedura prevăzute sub sancțiune nulității de art. 105 alin. 2, motiv de casare de ordine publica, prevăzut de art.304 pct.5, va admite recursurile, va casa sentința si va trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond in vederea îndeplinirii dispozițiilor prevăzute de art. 27 din OG 137/2000.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Direcția Generală a Finanțelor Publice G pentru Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva sentinței civile nr. 373 din 16 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții, pârâții Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA, Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj, având ca obiect drepturi bănești.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 29 Iunie 2009.
Președinte, - --- | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
3ex/
Red.jud. - -
09.07.2009
Jud.fond /
Președinte:Manuela Preda PopescuJudecători:Manuela Preda Popescu, Elena Stan, Lucian
