Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 4764/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(1935/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.4764/
Ședința publică din data de 25 iunie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR 2: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 3: Elena
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulate de recurentul-pârât MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, împotriva sentinței civile nr.1814 din 20 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Teleorman Secția Civilă - Complet specializat pentru litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr- (4064/2007), în contradictoriu cu intimații-reclamanți, OG, și intimații-pârâți STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, TRIBUNALUL TELEORMAN, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, având ca obiect - drepturi bănești, spor de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50%.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recurentul pârât Ministerul Justiției și Libertăților a solicitat soluționarea cauzei în lipsă conform art.242 Cod procedură civilă.
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1814/20.11.2007 pronunțată în dosarul nr- (4064/2007) Tribunalul Teleorman -Secția Litigii de Muncă, Asigurări Sociale și contencios Administrativ Fiscal a respins ca nefondată excepția lipsei competenței materiale a Tribunalului Teleorman invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor; a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor; a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții:, OG, în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Ministerul Justiției, Curtea de APEL BUCUREȘTI, Tribunalul Teleorman și cu citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării și a obligat pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BUCUREȘTI și Tribunalul Teleorman să plătească reclamanților drepturile salariale, reprezentând sporul de 50% din indemnizația de încadrare lunară, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, începând cu data de 01.09.2004 la zi, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la data plății efective, corespunzător timpului efectiv lucrat; a respins cererea față de pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor ca fiind formulată împotriva unei părți fără calitate procesuală pasivă.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a examinat cu prioritate excepția lipsei competenței materiale a Tribunalului Teleorman invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, excepție pe care a respins-o, întrucât, potrivit dispozițiilor art.2 alin.1 lit.c) Cod pr.civilă, tribunalul judecă în primă instanță conflictele de muncă, cu excepția celor date prin lege în competența altor instanțe, ori ne aflăm în prezența unui conflict de muncă astfel cum este definit de art.3 din Legea nr.168/1999, actualizată la 02.01.2001.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, invocată de acesta prin întâmpinare, tribunalul a admis-o, deoarece nu există raporturi juridice între acest pârât și reclamanți și a respins acțiunea față de acest pârât ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că reclamanții și-au întemeiat pretențiile pe dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea personalului din autoritățile judecătorești, articol abrogat expres prin art.1 pct.42 din OG nr.83/2000.
Reclamanții au apreciat că abrogarea art.47din Legea nr.50/1996 este neconstituțională și discriminatorie.
Instanța de fond a apreciat că, drepturile salariale pretinse de reclamanți au fost acordate în temeiul unei legi organice astfel cum este Legea nr.50/1996 (conform dispozițiilor art.72 pct.3, lit.h) și l) din Constituția României la acea dată), iar OG nr.83/2000 prin care a fost abrogat art.47 din Legea nr.50/1996 este o ordonanță ordinară emisă cu încălcarea art.114 alin.1 din Constituția menționată, deoarece a reglementat domenii care nu pot face decât obiectul legilor organice.
Fiind dată cu depășirea domeniului de reglementare și afectarea domeniului rezervat legii organice, contravenind deci art.72 lit.h) și 1) și art. 14 din Constituția în vigoare la acea dată, OG nr.83/2000 este neconstituțională.
Faptul că OG nr.83/2000 a fost ulterior adoptată prin Legea nr.334/2001, votată conform art.74 alin.2 din Constituția în vigoare la acea dată, deci ca lege ordinară, nu schimbă situația întrucât caracterul neconstituțional s-a menținut, prin lege ordinară, neputând fi modificată o lege organică (Legea nr.50/1996) și nici o ordonanță de urgență.
Pe de altă parte, controlul de constituționalitate nu mai poate fi exercitat, sub aspectul abrogării neconstituționale al art.47 din Legea nr.50/1996, prin OG nr.83/2000, întrucât aceasta din urmă a fost abrogată prin art.50 din OUG nr. 177/2002.
Potrivit Deciziei nr.398/2005 a Curții Constituționale - "în cazul de neconformitate cu dispozițiile constituției, a legilor și ordonanțelor abrogate, cauzatoare de prejudicii, sunt competente să se pronunțe instanțele.
În consecință, față de dispozițiile art.29 alin.1 din Legea nr.47/1992 a Curții Constituționale, de considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, tribunalul a constatat că dispozițiile art.1 pct.42 din OG nr.83/2000, prin care s-a abrogat art.47 din Legea nr.50/1996 sunt neconstituționale, aceasta din urmă rămânând în vigoare, iar sporul de 50% trebuia acordat în continuare.
Sub aspectul caracterului discriminatoriu al abrogării art.47 din Legea nr.50/1996, invocat de reclamanți, s-a reținut că și acesta este întemeiat.
Astfel, printr-o serie de acte normative privitoare la salarizarea personalului bugetar din România este reglementată acordarea unor sporuri de risc sau suprasolicitare neuropsihică unor largi categorii socio-profesionale; 16-50% personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică, siguranță națională (Legea nr.138/1999), funcționarii publici din sistemul penitenciarelor (OG nr.64/2006), 16-50% pentru polițiști(OG nr.38/2003), 30% pentru personalul din serviciile de probațiune (Legea nr.327/2006), personalul didactic (Legea nr.128/1997), personalul din administrația centrală a și de la misiunile diplomatice, oficiile consulare beneficiază de un spor de 25% din salariul în valută (Legea nr.29495/2004.
S-a apreciat că exceptarea magistraților și personalului auxiliar de specialitate este evident discriminatorie, astfel cum este definit acest concept de dispozițiile art.2 alin.1 din OG nr.137/2000. De altfel, discriminarea ca urmare a abrogării art.47 din Legea nr.50/1996 contravine și altor acte normative cum ar fi art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art.26 din Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice.
Pe de altă parte, instanța de fond reținut că elementele de risc și suprasolicitare neuropsihică inerente profesiei reclamanților, avute în vedere de dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 abrogat, nu s-au micșorat, ci s-au acutizat urmare a unei activități legislative intense, determinată de reforma justiției și aderarea la
Prima instanță a constatat că abrogarea art.47 din Legea nr.50/1996 prin OG nr.83/2000 este neconstituțională și discriminatorie și că dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996, care conferă reclamanților sporul de risc și suprasolicitare a rămas în vigoare.
Pentru considerentele expuse, tribunalul a admis în parte acțiunea și a obligat pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BUCUREȘTI și Tribunalul Teleorman să plătească reclamanților drepturile salariale, reprezentând sporul de 50% din indemnizația de încadrare lunară, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, începând cu data de 01.09.2004 la zi, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la data plății efective.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, criticând-o pentru nelegalitate.
Invocând temeiurile de modificare prevăzute de art.304 pct.4 și 9 Cod pr.civilă, recurentul susține în esență, depășirea de către prima instanță a atribuțiilor puterii judecătorești și pronunțarea sentinței atacate cu aplicarea greșită a legii.
Se arată în dezvoltarea recursului formulat, că prin sentința atacată, acordându-se un drept abrogat (prin OG nr.83/2000) și prin urmare neprevăzut de lege, tribunalul a depășit atribuțiile puterii judecătorești, arogându-și atribuții de legiferare pe care legea le conferă puterii legiuitoare.
De altfel, Legea nr.50/1996 - ce a prevăzut sporul acordat prin sentința atacată, este o lege ordinară față de dispozițiile art.73 din Constituția României, iar potrivit dispozițiilor cuprinse în legea fundamentală se poate interveni pe calea ordonanțelor în domeniul legii ordinare. Este și cazul OG nr.83/2000, care ulterior a fost aprobată prin Legea nr.334/06.07.2001 privind aprobarea OG nr.83/200 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996.
De altfel, domeniul legii ordinare este regula, excepția fiind legea organică al cărui domeniu nu poate fi interpretat decât strict în conformitate cu art.73 din Constituție.
Instanța de fond a omis însă că prin OG nr.83/2000,aprobată prin Legea nr.334/2001 s-a realizat un nou sistem de salarizare a magistraților, prin stabilirea unei indemnizații lunare pe funcții, în raport de nivelul instanțelor și parchetelor, precum și cu vechimea în magistratură prevăzută de Legea nr.92/1992, ca unică formă de remunerare a activității acestora, act normativ prin care s-a prevăzut de altfel abrogarea tuturor indemnizațiilor și sporurilor de care beneficiau magistrații.
Totodată, finalitatea acestor modificări legislative nu a avut ca efect diminuarea drepturilor salariale ale personalului din justiție. Dimpotrivă, s-a realizat un sistem de salarizare bazat pe principii noi care au la bază grile de intervale pentru stabilirea indemnizațiilor, valoarea de referință sectorială, coeficienții de multiplicare, aceste din urmă elemente de determinare a veniturilor salariale fiind majorate substanțial la momentul respectiv, astfel că deși s-a procedat la abrogarea unor sporuri calculate la salariul de bază consecința fiind aceea de a nu mai fi regăsite explicit în legea de salarizare, totuși cuantumul remunerației magistraților și personalului auxiliar de specialitate s-a majorat.
Așadar, se arată că abrogarea unor sporuri prevăzute de Legea nr.50/1996 este o măsură legislativă care trebuie interpretată în contextul modificării unui întreg sistem de salarizare, Guvernul fiind abilitat potrivit Constituției să introducă o astfel de modificare, Legea nr.125/2000.
Se conchide astfel că abrogarea art.47 din Legea nr.50/1996 - lege ordinară, s-a făcut cu respectarea dispozițiilor constituționale, care permit în condițiile date intervenția în domeniul legii ordinare prin ordonanțe, dar și cu respectarea normelor de tehnică legislativă. Mai mult, OG nr.83/2000 a fost aprobată prin lege, act de același nivel cu Legea nr.50/1996. De altfel, tribunalul reține în mod generic încălcarea dispozițiilor legale, dar nu lămurește în concret de ce au fost încălcate dispozițiile din legea fundamentală sau norme de tehnică legislativă sau pentru care anume considerente afirmă încălcarea art.114 și art.72 din legea fundamentală.
Nelegală este sentința atacată și pentru reținerea incidenței în cauză a OG nr.137/2000, întrucât reglementarea prin lege sau printr-un alt act normativ a unor drepturi în favoarea unor persoane excede cadrului legislativ stabilit de OG nr.137/2000, cu atât mai mult cu cât diferența de tratament instituită prin reglementări care guvernează sistemul de salarizare al diferitelor categorii profesionale are o justificare obiectivă prin raportare la deosebirile dintre aceste grupuri.
Nu s-au solicitat probe noi în calea de atac a recursului.
Examinând sentința civilă atacată, sub aspectul criticilor aduse, a actelor și lucrărilor dosarului, normelor de drept material incidente în cauză, Curtea apreciază nefondat recursul pentru considerentele ce se vor înfățișa în cuprinsul prezentei motivări a deciziei.
Prin Decizia nr.21 din data de 10 martie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a admis recursul în interesul legii promovat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și s-a constatat că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, judecătorii, procurorii,magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OUG nr.83/2000 aprobată prin Legea nr.334/2001.
Cum decizia sus menționată este obligatorie pentru instanțe conform art.329 Cod pr.civilă și cum autorii acțiunii au calitatea de magistrați, înseamnă că li se cuvine recunoașterea la plata sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică pentru perioada individualizată în acțiune.
Raportat la conținutul în date al deciziei în interesul legii, sunt irelevante apărările recurentului în sensul că actul normativ ce prevedea sporul sus menționat acordat prin sentința atacată și solicitat prin acțiunea introductivă, art.47 din Legea nr.50/1996 a fost abrogat prin OG nr.83/2000, abrogare realizată în opinia sa cu respectarea dispozițiilor constituționale în materie și a normelor de tehnică legislativă.
Dimpotrivă, prin decizia în interesul legii s-a statuat că instanțele judecătorești pot să se pronunțe asupra regularității actului de abrogare și a aplicabilității în continuare a normei abrogate, în virtutea principiului plenitudinii de jurisdicție, în recursul cu a cărui soluționare a fost investită Înalta Curte de Casație și Justiție.
De aceea, s-a decis în decizia sus citată inaplicabilitatea normelor de abrogare conținute în art.I pct.42 și art.IX alin.2 din OG nr.83/2000 și s-a impus ca instanțele de judecată să considere rămase în vigoare dispozițiile art.47 din legea nr.50/1996 republicată.
Drept urmare, nu se poate reține în consecință pronunțarea sentinței atacate cu depășirea atribuțiilor instanțelor judecătorești și nici pronunțarea sentinței atacate cu aplicarea greșită a legii, nefiind incidente motivele de recurs prevăzute de art.304 pct.4 și 9 Cod pr.civilă.
Față de aspectele de fapt și de drept mai sus redate, Curtea în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă, va respinge recursul ca nefondat, menținând ca legală sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-pârât MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, împotriva sentinței civile nr.1814 din 20 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Teleorman Secția Civilă - Complet specializat pentru litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr- (4064/2007), în contradictoriu cu intimații-reclamanți, OG, și intimații-pârâți STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, TRIBUNALUL TELEORMAN, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact.LG/2 ex./22.07.2009
Jud.fond:;
Președinte:Liviu Cornel DobranișteJudecători:Liviu Cornel Dobraniște, Petrică Arbănaș, Elena
