Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 486/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 486
Ședința publică de la 23 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Camelia Juravschi
JUDECĂTOR 2: Ligia Vâlcu
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Grigorescu
Grefier - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanții - împotriva sentinței civile nr. 111/29 ianuarie 2009, pronunțată de Ca în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Se constată că la dosar a fost depusă o cerere de amânare formulată de recurenții reclamanți, aceștia arătând că au luat cunoștință de termenul acordat abia astăzi, 23 aprilie 2009, deși citațiile au fost restituite de agentul procedural al instanței unde își desfășoară activitatea încă din 21 aprilie 2009 și nu au avut timpul necesar să studieze întâmpinarea ce le-a fost comunicată pentru a formula răspuns la aceasta.
Instanța apreciază că cererea e amânare nu este justificată, astfel că o respinge și, constatând cauza în stare de judecată, urmează a rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Constată că prin sentința civilă nr. 111/29 octombrie 2008 Curții de APEL BRAȘOVs -a respins acțiunea formulată de reclamanții, -, în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Brașov, Curtea de APEL BRAȘOV, Tribunalul Botoșani, Curtea de Apel Suceava, Tribunalul Sibiu, Curtea de Apel Alba, Ministerul Justiției și Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, prin DGFP
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanții au calitatea de judecători Judecătoria Făgăraș iar prin acțiunea dedusă judecății solicită aceleași drepturi salariale cu cele ale procurorilor de la DNA și DIICOT.
Salarizarea magistraților este reglementată de dispozițiile art.3 alin. 1 din OUG nr. 27/2006 și constă într-o indemnizație de încadrare lunară brută stabilită în raport de nivelul instanțelor și parchetelor, cu funcția deținută și cu vechimea în magistratură pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexa ordonanței.
Prin acțiune reclamanții, în calitate de judecători, solicită aceleași drepturi salariale cu procurorii de la DNA și DIICOT pe considerentul că între cele două categorii profesionale legiuitorul a creat discriminări în ceea ce privește modalitățile de selecție și promovare în funcțiile de execuție și conducere iar cererea reclamanților are la bază extinderea normelor legale privind salarizarea procurorilor de la DNA și DIICOT și aplicarea acestora și celorlalte categorii de magistrați cu ignorarea propriilor norme de salarizare.
Pe de altă parte, examinând dispozițiile Legii nr. 508/2004 privind înființarea, organizarea și funcționarea în cadrul Ministerului Publica Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și terorism, modificată și completată rezultă că această direcție reprezintă o structură în cadrul parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și ca atare, salarizarea procurorilor ce își desfășoară activitatea în cadrul DIICOT, trebuie să fie identică cu cea a procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Astfel, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, după cum indică și denumirea sa, reprezintă o structură supraordonată celorlalte unități de parchet, având drept corespondent la nivelul instanțelor judecătorești Înalta Curte de Casație și Justiție.
Ca atare, susținerile reclamanților potrivit cărora art.11 alin.1 din OUG nr. 27/2006 instituie o discriminare, sunt nefondate, deoarece acordarea coeficienților de multiplicare 19-23 pentru procurorii din cadrul DIICOT este făcută în considerarea nivelului parchetului unde funcționează aceștia.
de multiplicare 19-23, conform Anexei la OUG nr. 27/2006, lit. A, nr. crt.6-13 se acordă procurorilor cu funcții de conducere și execuție ce își desfășoară activitatea în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, astfel că stabilirea acelorași reguli de salarizare pentru procurorii din cadrul DIICOT, structură a aceluiași parchet ce funcționează pe lângă instanța supremă este legitimă și justificată în mod obiectiv.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții, arătând că acțiunea s-a axat pe discriminarea salarială la care au fost supuși.
Între procurorii care își desfășoară activitatea în cadrul DIICOT și judecătorii reclamanți există o salarizare discriminatorie, deoarece nu poate fi o situație comparabilă sau analogă între cele două categorii.
Ca urmare a demersului legislativ, inițiat pe baza constatării acestei discriminări, a fost adoptată /2006, pentru eliminarea inegalității ce s-a creat, fiind reglementate unitar salarizarea și celelalte drepturi ale judecătorilor. Îndeplinirea cerinței de îmbunătățire substanțială a actului de înfăptuire a justiției, care impune criterii noi de competență și performanță pentru toate categoriile de magistrați nu ar putea fi asigurată în condiții de inegalitate de tratament salarial în cadrul acestor categorii, determinate de o apreciere diferită a implicării magistraților și a responsabilității lor în înfăptuirea actului de justiție.
Rezultă deci, că distincția ce se face, ținându-se seama de apartenența magistraților la categoria celor implicați în soluționarea cazurilor privind faptele de corupție sau de criminalitate organizată și de terorism ori doar includerea lor în anumite structuri pe scara ierarhică este lipsită de justificare obiectivă și rezonabilă, fiind astfel discriminatorie în sensul art. 2 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și al art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale deoarece nu se poate demonstra existența unui raport acceptabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat, cu toate particularitățile lui specifice.
Pe de altă parte, este de reținut și discriminarea care se poate naște în sistemul judiciar ca urmare a faptului că unii magistrați au primit câștig de cauză în procesele având ca obiect discriminarea în raport cu procurorii DNA și DIICOT, iar alții nu. Or, crearea unei astfel de situații este inadmisibilă, așa cum se desprinde din decizia nr. 21/2008.
A accepta teza propusă de Procurorul General, prin Recurs în Interesul Legii, în sensul neacordării acestui spor, în mod inevitabil s-ar ajunge la situația în care, în sistemul judiciar ar exista, pe de o parte, magistrați și personal auxiliar de specialitate care beneficiază de sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și pe de altă parte, magistrați și personal auxiliar, care - deși desfășoară aceeași activitate și în aceleași condiții, nu li s-ar recunoaște acest drept.
Referitor la decizia Curții Constituționale, care a fost invocată ca argument în respingerea acțiunii, se dorește sublinierea faptului că nu s-a solicitat desființarea unor norme juridice instituite prin lege și nici ca instanța să creeze alte norme în locul acestora și nici de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative.
Examinând recursul declarat în raport cu sentința atacată, Curtea constată că recursul este nefundat.
Pin sentința recurată, s-a reținut în mod corect că cele două categorii de personal nu se află în situații comparabile întrucât funcționează la instanțe de grad diferit.
Dispozițiile art. 11 al. 1 din OUG nr. 27/2006 nu constituie o discriminare deoarece acordarea coeficienților de multiplicare pentru procurorii din cadrul DIICOT este făcută în considerarea nivelului parchetului unde funcționează aceștia.
Prin decizia nr. 5730/2008, instanța supremă a reținut că în raport cu dispozițiile art. 1 din OUG nr. 43/2002 DNA și DIICOT sunt structuri cu personalitate distinctă, iar procurorii din cadrul acestor structuri sunt salarizați potrivit anexei OG nr. 27/2006.
În conformitate cu jurisprudența CEDO se poate constata că salarizarea procurorilor DIICOT și DNA a avut în vedere respectarea raportului de proporționalitate necesar între mijloacele folosite și scopul urmărit prin adoptarea acesteia.
Modul de stabilire prin lege a unor drepturi în favoarea unor categorii profesionale în mod diferit față de alte categorii, nu constituie o problemă ce poate fi apreciată din punctul de vedere al discriminării, cu depășirea cadrului legal reglementat de OG nr. 137/2000.
În acest sens a decis și Curtea Constituțională prin decizia nr. 821/2008 prin care s-a constatat că este neconstituțional, un asemenea înțeles al OG nr. 137/2000 prin care se conferă instanțelor de judecată competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative.
Dispozițiile legale privind salarizarea procurorilor de la DNA și DIICOT în vigoare la data judecății se referă în exclusivitate la aceste categorii profesionale, neputând fi reținute altor categorii, motiv pentru care în temeiul art. 312 Cod pr. civilă, recursul declarat va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenții reclamanți - -, -, -, și împotriva sentinței civile nr. 111/29 octombrie 2008 Curții de APEL BRAȘOV pe care o păstrează.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 23 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. CJ - 20.05.09
Dact. GG - 9.06.09
2 ex.
Președinte:Camelia JuravschiJudecători:Camelia Juravschi, Ligia Vâlcu, Nicoleta Grigorescu
