Pretentii civile. Speta. Decizia 483/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie,de conflicte de muncă și asigurări sociale
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 483
Ședința publică de la 23 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Pârvulescu
JUDECĂTOR 2: Dorina Rizea
JUDECĂTOR 3: Mihail Lohănel
Grefier - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanții, și, împotriva sentinței civile nr. 102 din 15 octombrie 2008, pronunțată de Curtea de APEL BRAȘOV în dosarul civil mr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care;
Se constată că la dosar a fost depusă întâmpinarea formulată de intimatul pârât Direcția Tribunalul Brașov.
CURTEA
Constată că prin sentința civilă nr. 102/2008 a Curții de APEL BRAȘOVa fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții, și, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BRAȘOV, Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul ales la reprezentantul în teritoriu DGFP B și Tribunalul Brașov.
Pentru a pronunța aceasta sentința, instanța a reținut că reclamanții sunt magistrați în cadrul Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov, fiecare desfășurându-și activitatea la această instanță.
Prin mai multe ordine emise de Ministrul Justiției, pe parcursul anilor 2006-2008, au fost acordate stimulente financiare, personalului din Ministerul Justiției, din fondurile constituite în baza disp. art 25 din legea 146/1996. Respectivele ordine nu au fost atacate în instanță, iar temeinicia și legalitatea acestora nu a fost analizată de instanțele de contencios administrativ.
Legea 146/1996, prevede la modul general, scopul pentru care a fost înființat acest fond, și categoriile profesionale care sunt beneficiare ale stimulentelor respective, fără însă a reglementa și obligativitatea acordării acestora.
Prin urmare, în lipsa unui act normativ care să garanteze sau să prevadă dreptul fiecărui judecător, de a primi stimulente financiare, acesta rămâne un drept virtual, o posibilitate, condiționată de o multitudine de factori, cum ar fi existența fondurilor, și îndeplinirea criteriilor de acordare, stabilite de colegiile de conducere ale instanțelor de judecată.
Nu poate fi invocată discriminarea, în ceea ce privește acordarea acestor stimulente, întrucât reclamanții care pretind că au fost discriminați, trebuie să se afle în situații analoage sau comparabile, cerință care nu este îndeplinită.
Asigurarea egalității de tratament a salariaților și angajatorilor nu înseamnă uniformitate, nu înseamnă neluarea în considerare a particularităților, a cerințelor concrete specifice fiecăruia. În speța de față, ordonatorul principal de credite, care colectează și repartizează fondurile financiare în discuție, poate să țină seama de particularitățile care impun în mod necesar și rațional un tratament diferențiat și rezonabil în acordarea acestor premii. Este de altfel un atribut principal al angajatorului, iar legiuitorul a lăsat în sarcina acestuia și la liberul său arbitru, acordarea recompenselor și premiilor de orice fel.
De altfel, punctul de vedere al CNCD, fundamentat pe reglementările naționale și pe practica CEDO, este tot în sensul că nu se poate reține existența discriminării în ceea ce privește acordarea premiilor și stimulentelor materiale.
În ceea ce privește excepția invocată de pârâta Curtea de APEL BRAȘOV, respectiv, excepția lipsei calității procesual pasive a acesteia, motivat de faptul că nu a avut la dispoziție un asemenea fond și în consecință nu putea face plățile, instanța apreciază că, această excepție nu este întemeiată, întrucât între reclamanți și această parte, există raporturi de muncă, iar pârâta în calitate de ordonator de credite, asigură plata salariilor, inclusiv a stimulentelor și a premiilor. Existența sau inexistența fondurilor necesare plăților, ține de admisibilitatea acțiunii pe fond, și nu vizează excepția lipsei calității procesual pasive, sens în care instanța va dispune respingerea acesteia.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamanții, judecători in cadrul Tribunalului d e Minori și Familie Brașov, in termen, motivat.
În motivele de recurs se arata ca instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile OUG137/2000, reținând ca nu sunt îndeplinite condițiile unui tratament discriminatoriu.
Deși nu exista un drept de a fi stimulat sau premiat si nici o obligație corelativa, ordonatorul de credite a interes sa repartizeze fondul bănesc provenit din alocarea unui procent din valoarea taxelor de timbru încasate, prin acordarea preferinței unei anumite categorii de personal, asimilat magistraților, ignorând aceasta categorie care se bucura de un statut cel puțin egal.
Solicita admiterea recursului si modificarea sentinței in sensul admiterii acțiunii.
Analizând recursul formulat, instanța retine ca nu este fondat.
Prin mai multe ordine emise de Ministrul Justiției, pe parcursul anilor 2006-2008, au fost acordate stimulente financiare, personalului din Ministerul Justiției, din fondurile constituite în baza disp. art 25 din legea 146/1996. Respectivele ordine nu au fost atacate în instanță, iar temeinicia și legalitatea acestora nu a fost analizată de instanțele de contencios administrativ.
Legea 146/1996, prevede la modul general, scopul pentru care a fost înființat acest fond, și categoriile profesionale care sunt beneficiare ale stimulentelor respective, fără însă a reglementa și obligativitatea acordării acestora.
Prin urmare, în lipsa unui act normativ care să garanteze sau să prevadă dreptul fiecărui judecător, de a primi stimulente financiare, acesta rămâne un drept virtual, o posibilitate, condiționată de o multitudine de factori, cum ar fi existența fondurilor, și îndeplinirea criteriilor de acordare, stabilite de colegiile de conducere ale instanțelor de judecată.
Nu poate fi invocată discriminarea, în ceea ce privește acordarea acestor stimulente, întrucât reclamanții care pretind că au fost discriminați, trebuie să se afle în situații analoage sau comparabile, cerință care nu este îndeplinită.
Prin ORDINUL Nr. 1008/C din 19 aprilie 2006 pentru aprobarea normelor interne privind repartizarea fondului constituit potrivitart. 25alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare, pentru stimularea personalului din sistemul justiției, s-au aprobat normele interne privind repartizarea fondului constituit potrivitart. 25alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru si criteriile ce se vor avea in vedere pentru distribuirea acestor stimulente.
Astfel, se retine ca potrivit acestui ordin, Ministrul justiției are calitatea de ordonator principal de credite, președinții curților de apel au calitatea de ordonator secundar de credite, iar președinții tribunalelor au calitatea de ordonator terțiar de credite.
La art. 2 din acest ordin se prevăd următoarele:
" (1) Sumele constituite potrivitart. 1se vor utiliza pentru stimularea judecătorilor, personalului auxiliar de specialitate, personalului economic, tehnic, administrativ și de serviciu din cadrul instanțelor judecătorești, a personalului Ministerului Justiției, al Institutului Național de, al Institutului Național de Expertize Criminalistice, precum și a personalului din Centrul Medical de Diagnostic și Tratament Ambulatoriu.
(2) Repartizarea sumelor pentru instanțele judecătorești și instituțiile subordonate Ministerului Justiției, destinate stimulării personalului, se face de către ordonatorul principal de credite", deci de către Ministrul justiției care are aceasta calitate așa cum s-a instituit prin art.1 alin.3 din acest ordin.
La momentul edictării acestor ordine, ministrul justiției a invocat dispozițiile ordinului 1008/2006 si implicit criteriile de distribuire a stimulentelor, fiind atributul exclusiv al acestuia activitatea de repartizare a fondului pentru stimularea personalului din sistemul justiției, orice control asupra nerespectării sau neaplicării corecte a criteriilor de distribuire a sumelor pentru stimularea personalului din sistemul justiției putându-se realiza doar printr-un litigiu de contencios administrativ.
Asigurarea egalității de tratament a salariaților și angajatorilor nu înseamnă uniformitate, nu înseamnă neluarea în considerare a particularităților, a cerințelor concrete specifice fiecăruia. În speța de față, ordonatorul principal de credite, care colectează și repartizează fondurile financiare în discuție, poate să țină seama de particularitățile care impun în mod necesar și rațional un tratament diferențiat și rezonabil în acordarea acestor premii.
De altfel, punctul de vedere al CNCD, fundamentat pe reglementările naționale și pe practica CEDO, este tot în sensul că nu se poate reține existența discriminării în ceea ce privește acordarea premiilor și stimulentelor materiale.
Pentru aceste motive, instanța va respinge recursul promovat, nefiind aplicabile dispozițiile art. 304.pct.9 cod pr. civ.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenții reclamanți, și împotriva sentinței civile nr. 102/2008 a Curții de APEL BRAȘOV pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 23 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. - 28.04.09
Dact. - 230.04.09
2 ex.
Red. fond -
Președinte:Anca PârvulescuJudecători:Anca Pârvulescu, Dorina Rizea, Mihail Lohănel
