Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 4911/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
- ROMANIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi nr.3190/2009
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.4911/
Ședința publică din data de 30 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 2: Bodea Adela Cosmina
JUDECĂTOR 3: Ilie
GREFIER
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurentul-pârât Ministerul Justiției și Libertăților împotriva sentinței civile nr.3713 din data de 30.04.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.29100/3/LM/2007, în contradictoriu cu intimata-reclamantă și cu intimații-pârâți Ministerul Finanțelor Publice, Curtea de Apel București, Tribunalul București și Consiliul Superior al Magistraturii - având ca obiect "drepturi bănești - spor 30%-40%".
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns: recurentul-pârât Ministerul Justiției și Libertăților, intimata-reclamantă și intimații-pârâți Ministerul Finanțelor Publice, Curtea de Apel București, Tribunalul București și Consiliul Superior al Magistraturii.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează Curții faptul că prin motivele de recurs formulate, recurentul-pârât Ministerul Justiției și Libertăților a solicitat judecarea pricinii în lipsă, în baza dispozițiilor art. 242 pct.2 Cod proc. civ.
Curtea, constatând că în cauză s-a solicitat judecarea pricinii în lipsa părților, declară cauza în stare de judecată și o reține în vederea soluționării.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 31.08.2007 pe rolul Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr.29100/3/LM/2007, reclamanta a chemat în judecată pârâții Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Justiției, Curtea de Apel București, Tribunalul București și Consiliul Superior al Magistraturii, solicitând obligarea pârâților la plata despăgubirilor pentru prejudiciul cauzat prin discriminare directă constând în suma echivalentă sporului de 30% pentru perioada iulie 2002-24.04.2004 și de 40% pentru perioada aprilie 2004 - 01.02.2006, din indemnizația de încadrare brută lunară, spor acordat pentru magistrații care efectuează urmărirea penală și judecă fapte de corupție, actualizată în temeiul art.210 din OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, aprobată și modificată prin Legea nr.27/2004, cu scăderea din calcul a sumelor primite, reactualizate cu indicele de inflație.
Prin sentința civilă nr.3713/30.04.2008, Tribunalul Bucureștia admis în parte cererea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Justiției, Curtea de Apel București, Tribunalul București și Consiliul Superior al Magistraturii și a obligat pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel București, Tribunalul București și Consiliul Superior al Magistraturii să plătească reclamantei despăgubiri în suma echivalentă sporului de 30% din indemnizația de încadrare brută lunară pentru perioada iulie 2002-24.04.2004 și al sporului de 40% din indemnizația de încadrare brută lunară pentru perioada 25.04.2004-01.12.2005, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective; a respins cererea în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a considerat neîntemeiată și, în consecință, a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune datorită intervenirii întreruperii cursului prescripției dreptului la acțiune prin HG nr. 252/2005.
Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut că prin dispozițiile art.11 alin.1 din OUG nr.177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, modificată și completată de Legea nr.347/2003, s-a prevăzut că judecătorii care compun complete specializate pentru judecarea infracțiunilor de corupție, potrivit art.29 al.(1) din Legea nr.78/2000, primesc pentru activitatea de combatere a infracțiunilor de corupție un spor de 30% din indemnizația de încadrare brută lunară. Ulterior, prin OUG nr.24/2004, textul art.28 alin (4) din OUG nr.43/2002 a fost modificat, în sensul că procurorii din cadrul Parchetului Național Anticorupție și judecătorii care compun completele specializate în infracțiunile de corupție, potrivit art.29 din Legea nr.78/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de o majorare cu 40% a indemnizației de încadrare brută lunară. Această ordonanță a fost aprobată și modificată prin Legea nr.601/2004, fiind lărgită sfera de aplicare a art.28 alin.(4), devenit alin.(5), în sensul că sporul de 40% a fost acordat tuturor judecătorilor Înaltei Curți de Casație și Justiție, tuturor procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, fără să se facă vreo distincție între cei care participă la soluționarea cauzelor de corupție și cei cu alte atribuții, ca în cazul celorlalți procurori și judecători.
Toate aceste reglementări succesive au introdus și menținut o stare de discriminare în salarizarea magistraților, fără a exista un criteriu obiectiv și rațional de acordare a acestor sporuri în raport de alte categorii de magistrați care participau la soluționarea altor cauze cu un grad de dificultate cel puțin egal, contravenind Protocolului nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Convenției privind interzicerea discriminării, Declarației Universale a Drepturilor Omului, cât și principiilor constituționale (art.16 alin.1) și legislației interne privind raporturile de muncă (art.5, art. 6 alin.2 Codul muncii ), prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
Prin Hotărârea nr.185 din 22 iulie 2005 Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, s-a constatat existența unei discriminări directe potrivit art.2 din OG nr.137/2000 și s-a recomandat Ministerului Justiției inițierea unui proiect de act normativ în vederea modificării prevederilor discriminatorii, în sensul eliminării situațiilor de inegalitate evidentă între cele două categorii de salariați, magistrați cu pregătire și responsabilități identice.
Prin Decizia nr.VI din 15.01.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite și publicată în Monitorul Oficial nr.327/15.05.2007, a fost admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, stabilindu-se aplicarea nediscriminatorie a dispozițiilor art.11 alin.(1) din OUG nr.177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, precum și a dispozițiilor art.28 alin.(4) din OUG nr.43/2002, modificată prin OUG nr.24/2004, modificată și aprobată prin legea nr.601/2004, în sensul că drepturile salariale prevăzute de aceste texte de lege se cuvin tuturor magistraților.
Având în vedere dispozițiile art.329 al.3 Cod pr.civilă, prima instanță a admis în parte acțiunea reclamantei, obligând pârâții la plata sumelor reprezentând sporul solicitat, de 30% din indemnizația de încadrare brută lunară pentru perioada iulie 2002-24.04.2004 și de 40% pentru perioada 25.04.2004-01.12.2005, data pensionării.
Având în vedere că prin neacordarea acestor sporuri reclamanta a suferit un prejudiciu material, pentru acoperirea acestuia, în temeiul dispozițiilor art.1084 cod civil și art.161 (4) Codul Muncii, tribunalul a obligat intimații la plata de daune interese pentru repararea prejudiciului produs, prin obligarea la actualizarea sumelor cu rata inflației de la data scadenței până la data achitării integrale a debitului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs la data de 10.06.2008 pârâtul Ministerul Justiției, înregistrat inițial pe rolul Curții de Apel București - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 19.06.2008 sub nr-.
Urmare modificării regulilor de competență materială în judecarea drepturilor bănești ale personalului din justiție prin OUG nr.75/2008, cauza a fost trimisă Înaltei Curți de Casație și Justiție la 26.06.2008, iar ulterior retrimisă Curții de Apel București - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 11.05.2009, fiind înregistrată sub nr-.
Prin motivele de recurs întemeiate în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă, recurentul-pârât Ministerul Justiției și Libertăților a arătat că hotărârea primei instanțe a fost dată cu aplicarea greșită a legii. Totodată, este incident motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.7 Cod pr.civilă, întrucât instanța a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune fără a arăta motivele pentru care s-au respins apărările ministerului.
Sub aspectul prescripției, recurentul a arătat că în mod greșit prima instanță a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, întrucât în raport de prevederile art.283 Codul muncii și ale art.3 din Decretul nr.167/1958, dreptul la acțiune al reclamantei era prescris la momentul formulării cererii de chemare în judecată pentru o parte a pretențiilor.
În legătură cu întreruperea cursului prescripției extinctive prin HG nr. 232/2005 privind aprobarea Strategiei de reformă a sistemului judiciar pe perioada 2005-2007, se arată că nu realizează condiția prevăzută de art. 16 lit. a din Decretul nr. 167/1958. Pentru a avea efect întreruptiv, recunoașterea sporului trebuie să fie expresă, concretă, raportat la un obiect determinat. Însă, obiectivul eliminării discriminării a vizat existența unei legislații care să înlăture diferențele salariale dintre magistrați, iar nu plata sporului pentru cei care nu au fost beneficiarii legii.
Nici decizia nr.VI din 15.01.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii nu stabilește un termen de la curge prescripția. Nici data pronunțării hotărârii nr.185/2005 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării nu poate fi apreciată ca început al cursului prescripției, fiind în contradicție cu normele legale.
În atare situație, sunt aplicabile dispozițiile art. 27 din OG nr. 137/2000 republicată, termenul pentru repararea pagubei produse prin discriminare fiind de 3 ani de la săvârșirea faptei.
Examinând motivele de recurs față de hotărârea recurată și probele administrate în cauză, cercetând pricina sub toate aspectele după cum dispune art.3041Cod pr.civilă, Curtea constată recursul nefondat pentru următoarele considerente:
Într-o primă critică, se susține nelegalitatea hotărârii instanței de fond prin faptul nemotivării acesteia în privința soluției excepției prescripției dreptului material la acțiune. Nemotivarea unei hotărâri sau a unei dispoziții date de instanță poate duce la nulitatea acesteia în condițiile art.304 pct.7 Cod pr.civilă, în măsura în care lipsesc cu desăvârșire considerentele de fapt și de drept care au fundamentat măsura luată.
În cauză însă, Tribunalul Bucureștia motivat respingerea excepției analizată într-o manieră foarte succintă, însă considerentele pot fi înțelese. Mai exact, s-a considerat că nu este prescris dreptul reclamantei la acțiune câtă vreme Guvernul a emis Hotărârea nr.232/2005 care are efect de a întrerupe prescripția.
Cât privește motivul greșitei soluționări a excepției, acesta va fi cercetat de C în limitele prevăzute de art.304 pct.9 Cod pr.civilă, urmând a se vedea dacă normele referitoare la prescripția dreptului la acțiune au fost corect sau nu aplicate speței.
Astfel, în mod corect s-a respins de către prima instanță excepția prescripției dreptului material la acțiune al intimatei-reclamante, în condițiile în care Hotărârea nr.185 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării a fost adoptată la data de 22.07.2005, iar acțiunea de față a fost introdusă la 31.08.2007, deci în interiorul termenului de prescripție general de 3 ani de la data declarării discriminării în interiorul categoriei profesionale a magistraților.
Nu poate fi primită susținerea recurentului, în sensul că introducerea acțiunii nu era condiționată de constatarea prealabilă a discriminării de organismul abilitat legal, întrucât numai de la data pronunțării Hotărârii nr.185/22.07.2005 păgubitul, în speță intimata-reclamantă, a cunoscut s-au trebuia să cunoască paguba și pe cel răspunzător de ea (art.8 din Decretul nr.167/1958).
Nu este pertinent nici argumentul recurentului referitor la faptul că termenul de prescripție curge de la data edictării actului normativ care a creat discriminarea, respectiv OUG nr.177/2002, iar mai apoi OUG nr.24/2004.
În cazul acestor două ordonanțe, a sporului reglementat pentru categoria magistraților care cercetau infracțiuni de corupție, reclamanta, în calitate de judecător la Tribunalul București nu avea deschisă acțiunea în instanță de la data intrării în vigoare a acestora, întrucât nu se încadra în categoria beneficiarilor dispoziției legii. Numai după ce s-a declarat de către organismul abilitat, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, discriminarea săvârșită de Guvern în cadrul aceleiași categorii profesionale, fără a exista un interes legitim, reclamanta avea posibilitatea reală și efectivă de a se adresa instanței pentru realizarea dreptului său de a obține sporul în discuție retroactiv, de la data apariției legilor.
Pentru considerentele arătate, în baza art.312 Cod pr.civilă, va fi respins ca nefondat recursul declarat de recurentul Ministerul Justiției și Libertăților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Justiției și Libertăților împotriva sentinței civile nr.3713 din data de 30.04.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.29100/3/LM/2007, în contradictoriu cu intimata-reclamantă și cu intimații-pârâți Ministerul Finanțelor Publice, Curtea de Apel București, Tribunalul București și Consiliul Superior al Magistraturii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 30.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - -
GREFIER
Red.
Dact.LG/2 ex./03.09.2009
Jud.fond:;
Președinte:Petre MagdalenaJudecători:Petre Magdalena, Bodea Adela Cosmina, Ilie
