Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 493/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 6268/2009)
O M NIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr.493R
Ședința publică din data de 29.01.2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Comșa Carmen Georgiana
JUDECĂTOR 2: Scrob Bianca Antoaneta
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta împotriva încheierii de ședință din data de 26.10.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă Asigurări Sociale și contencios Administrativ Fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, și, având ca obiect "drepturi bănești - recurs împotriva încheierii din 26.10.2009".
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recurenta a depus la dosar în data de 22.01.2010, prin serviciul registratură al acestei secții, cerere prin care solicită soluționarea cauzei în lipsă.
Curtea, având în vedere faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 26.10.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate a prevederilor art.222, art.282 din Codul muncii, a prevederilor art.73 din Legea nr.168/1999, privind soluționarea conflictelor de muncă și a prevederilor art.28 alin.2 din Legea nr.54/2003 a sindicatelor.
Pentru a pronunța această încheiere, prima instanță a reținut că natura juridică a cauzei este de dreptul muncii, iar dispozițiile art.222 din Codul muncii se referă la posibilitatea sindicatelor, de a reprezenta membrii de sindicat, la cererea acestora în cadrul conflictelor de drepturi.
Dispozițiile art.282 Codul muncii criticate pentru neconstituționalitate enumera părțile conflictelor de muncă.
Astfel, potrivit textului sunt părți în conflictele de muncă, în primul rând, persoanele între care se stabilesc raporturile juridice de muncă; salariații și angajatorii ori alte persoane asimilate lor, deci între cei care prestează munca și beneficiarii acestei muncii, iar în al doilea rând, au această calitate partenerii sociali - sindicatele și patronatele - între care pot apare și neînțelegeri.
De asemenea, potrivit textului pot fi părți în astfel de conflicte și alte persoane, de exemplu, moștenitorii salariatului etc.
S-a constatat că dispozițiile art.73 din Legea nr.168/1999 stabilesc mai multe categorii de termene în care pot fi formulate cererile referitoare la soluționarea conflictelor de muncă, termene ce au date diferite de la care se calculează, iar, dispozițiile art.28 din Legea sindicatelor acordă organizațiilor sindicale un mandat tacit și expres în temeiul căruia pot formula acțiuni pentru promovarea și apărarea drepturilor și intereselor membrilor lor.
S-a considerat verificând, conform art.29 alin.6 din Legea nr.47/1992, republicată, îndeplinirea condițiilor de admisibilitate stabilite în art.1, 2 și 3 ale aceluiași articol, neîndeplinirea condiției care impune ca, dispoziția legală criticată să depindă soluționarea cauzei.
S-a apreciat că, critica de neconstituționalitate a dispozițiilor art.222, 282 Codul muncii și art.28 din Legea nr.54/2003 privește exclusiv împrejurarea că în condițiile în care nici unul din textele menționate nu consacră obligativitatea participării sindicatelor în rezolvarea conflictelor de drepturi.pârâta este lipsită de posibilitatea procedurală de a include în litigiu de față sindicatele ceea ce echivalează cu restrângerea abuzivă a exercițiului unui drept fundamental cum este cel de apărare.
S-a arătat că, prin invocarea acestei excepții se pun discuție norme procedurale vizând reprezentarea părților, cadrul procesual și categoriile de termene în care pot fi formulate cererile referitoare la soluționarea conflictelor de muncă precum și datele de la care se calculează acesteia, probleme ce nu aduc atingere soluționării litigiului legat de fondul său.
Întrucât din conținutul art.29 din Legea nr.47/1992, republicată, rezultă că, pentru a se dispune sesizarea Curții Constituționale cu privire la rezolvarea unei excepții de neconstituționalitate, condițiile impuse, în alineatelor 1, 2 și 3 ale textului menționat, trebuie să fie cumulativ, și cum în cauză dreptul dedus judecății nu este guvernat de dispozițiile criticate, instanța apreciază că nu se impune sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției invocate.
S-a ținut seama că, o normă legală are legătură cu soluționarea cauzei atunci când de norma respectivă depinde soluția ce se va pronunța în proces și anume dacă pretențiile deduse judecății vor fi admise sau respinse în fond.
Ori, în cauză, esențial pentru soluția ce se va pronunța este modul în care sunt interpretate și aplicate prevederile din contractul colectiv de unitate, însă acest act juridic nu poate fi suspus controlului de constituționalitate.
S-a menționat că, în cauză nu este îndeplinită una dintre condițiile impuse de lege pentru sesizarea Curții Constituționale (ce a care se referă la existența unei legături a textului legal cu soluționarea cauzei).
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs pârâta - SA - membru Grup, criticând-o pentru nelegalitate.
În motivarea recursului s-a arătat că instanța de fond a respins greșit cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor cuprinse în art.222, art.282 din Codul muncii, a prevederilor art.73 din Legea nr.168/1999, privind soluționarea conflictelor de muncă și a prevederilor art.28 alin.2 din Legea nr.54/2003 a sindicatelor.
Recurenta a enunțat prevederile art.29 din Legea nr.47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale și a susținut că excepția de neconstituționalitate este admisibilă, întrucât a fost invocată în fața unei instanțe judecătorești, are ca obiect prevederi legale cuprinse în lege, ce au legătura cu soluționarea cauzei și care nu au fost declarate neconstituționale anterior.
În motivarea excepției, recurenta a reiterat dispozițiile art.222, art.282 din Codul muncii, a prevederilor art.73 din Legea nr.168/1999, privind soluționarea conflictelor de muncă și a prevederilor art.28 alin.2 din Legea nr.54/2003 a sindicatelor, și a susținut că excepția de neconstituționalitate invocată îndeplinește condițiile Legii nr.47/1992 pentru a fi invocată, respectiv a fost susținută în fața instanței judecătorești, privește dispoziții legale cuprinse în legi, în vigoare, se referă la norme legale ce nu au mai fost anterior declarate constituționale și au legătură cu soluționarea cauzei, întrucât, în cauză, neconstituționalitatea dispozițiilor invocate cu privire la calitatea procesuală a sindicatelor este necesar a fi stabilită pentru a dezlega prezenta cauză.
Recurentul a mai susținut că prima instanță a făcut o greșită interpretare a dispozițiilor ce reglementează admisibilitatea, instanța depășindu-și atribuțiile întrucât potrivit art.29 alin.4 din Legea nr.47/1992, instanța poate opina asupra excepției doar în cazul în care se decide să sesizeze Curtea Constituțională.
S-a mai susținut că dispozițiile ce au făcut obiectul excepției de neconstituționalitate sunt contrare art.1 alin.3 și art.9, art.16 alin.1 și 2, art.20 alin.1 și 2, art.24 alin.1, art.40 alin.1, art.41 alin.5 și art.53 alin.1 și 2 din Constituția României, acestea trebuind raportate și la dispozițiile Convenției Europene a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale și a Protocolului nr.11 la Convenție, necesitatea examinării acestora fiind susținute și de principiul încrederii în Statul de drept și de principiul efectivității juridice.
De asemenea, s-a mai arătat că motivele de neconstituționalitate referitoare la dispozițiile legale mai sus menționate, au în vedere principiul efectivității juridice dezvoltat în ultima perioadă în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în sensul că legiuitorul are obligația de a asigura adoptarea unor dispoziții legale cu eliminarea oricărei tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive.
Au fost invocate deciziile nr.XXIII/2005 și XII/2007 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, deciziile nr.953/2006 și 737/2008 ale Curții Constituționale.
S-a adăugat că legiuitorul are obligația de a asigura adoptarea unor dispoziții legale eficiente din punctul de vedere al aplicabilității acestora, în sensul că acestea trebuie să fie coerente (Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată în cauza Unedic Franței, 20153/04,18 decembrie 2008), să evite paralelismul legislativ (Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată în cauza Katz România, no. 29739/03), să aibă vocația de a respecta drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor, să aibă o aplicabilitate practică uniformă în sensul de a evita o jurisprudența neuniformă (Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată în cauza Santos Pinto vs. Portugalia, 39005/04, 20 mai 2008).
S-au invocat prevederile art.1 alin.5 din Constituția României prin care se arată că respectarea legilor și a Constituției este obligatorie, dat fiind faptul că textul constituțional nu stabilește în mod expres destinatarii acestor norme, dar din modalitatea de exprimare a legiuitorului constituant, respectiv din poziția acestui articol, se poate deduce cu ușurință cine sunt aceștia, respectiv atât persoanele fizice și juridice cât și autoritățile publice implicate în procesul de legiferare.
În consecință, recurenta a susținut că, restrângerea unor drepturi sau libertăți se poate dispune doar în condiții restrictive prevăzute de Constituție și Convenția Europeană a drepturilor Omului existând diferențe de regim juridic între conflictele de interese și cele de drepturi și incoerență legislativă în consacrarea rolului sindicatelor în rezolvarea conflictelor de drepturi ca premize ale neconstituționalității, excepția de neconstituționalitatea constituind remediu efectiv de soluționare a acestor situații.
Analizând actele dosarului prin prisma criticilor de recurs formulate de către recurentă, Curtea reține următoarele:
Excepția de neconstituționalitate a art. 222, art.282 din Codul muncii, a prevederilor art.73 din Legea nr.168/1999, privind soluționarea conflictelor de muncă și a prevederilor art.28 alin.2 din Legea nr.54/2003 a sindicatelor invocată de către pârâta recurentă în fața primei instanțe, contrar susținerilor recurentei ce apr ca nefondate, nu îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de dispozițiile art.29 din Legea nr.47/1992, republicată, câtă vreme acestea referindu-se la posibilitatea sindicatelor de a reprezenta pe membrii acestora în fața instanțelor de judecată (art.222 din Codul muncii și art.28 din Legea nr.54/2003), părțile conflictului de muncă (art.282 din Codul muncii ) și termenele în care pot fi soluționate cereri în materia conflictelor de muncă (art.73 din Legea nr.168/1999), nu au legătură cu prezenta cauză.
Astfel, în cauză intimații nu au fost reprezentați de către sindicat în fața instanței de jurisdicția muncii astfel cum rezultă din partea introductivă a încheierii recurate în cauză; nu s-au pus în discuția contradictorie a părților calitatea procesuală a părților prezentei cauze, nu s-a solicitat introducerea altor persoane în judecată și nu a fost invocată sau soluționată excepție de prescriere a formulării vreunei cereri.
De altfel, practica constantă a Curții Constituționale a fost în sensul conformității cu Constituția a prevederilor art.73 din Legea nr.168/1999, sens în care s-au pronunțat, de altfel, Curtea Constituțională prin Decizia nr.44/2007; prin Deciziile Curții Constituționale nr.175/2004, nr.366/2004, nr.511/2004, nr.781/2006 și nr.393/2008, Curtea Constituțională a respins excepția neconstituționalității art.28 alin.2 din Legea nr.54/2004.
Prin urmare, reținând neîndeplinirea condiției care impune ca de dispoziția legală criticată să depindă soluționarea cauzei și având în vedere practica constantă a Curții Constituționale, Curtea constată că în mod corect prima instanță a respins ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a prevederilor legale cuprinse art. 222, art.282 din Codul muncii, a prevederilor art.73 din Legea nr.168/1999, privind soluționarea conflictelor de muncă și a prevederilor art.28 alin.2 din Legea nr.54/2003 a sindicatelor.
Nefondate sunt și susținerile recurentei potrivit cărora prima instanță în mod eronat și-a exprimat opinia asupra constituționalității dispozițiilor în privința cărora partea a invocat excepția de neconstituționalitate câtă vreme prin încheierea recurată instanța fondului, în motivarea inadmisibilității cererii formulate de aceasta, a reținut doar lipsa de legătură a art.222, art.282 din Codul muncii, a prevederilor art.73 din Legea nr.168/1999, privind soluționarea conflictelor de muncă și a prevederilor art.28 alin.2 din Legea nr.54/2003 cu soluționarea litigiului de față.
Mai mult, în condițiile în care dispozițiile legale a căror neconstituționalitate o invocă recurenta nu au nicio legătură cu soluționarea prezentei cauzei, sunt nefondate și susținerile acesteia referitoare la împrejurarea că sus-menționatele texte ar contraveni Convenției Europene a Drepturilor Omului, ar institui diferențe de regim juridic între conflictele de interese și de drepturi sau ar încălca principiul încrederii în statul de drept și principiul efectivității juridice.
Față de cele mai sus arătate, văzând și dispozițiile art.312 pr.civ. Curtea va respinge, ca nefondat, recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta - "" SA, împotriva încheierii de ședință din data de 26.10.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă Asigurări Sociale și Contencios Administrativ Fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, și.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.: /2ex.
16.02.2010
Jud. fond.:;
Președinte:Comșa Carmen GeorgianaJudecători:Comșa Carmen Georgiana, Scrob Bianca Antoaneta
