Obligație de a face. Decizia 492/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 6253/2009)
O M NIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr.492R
Ședința publică din data de 29.01.2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Comșa Carmen Georgiana
JUDECĂTOR 2: Scrob Bianca Antoaneta
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta ASOCIAȚIA DE proprietari - Y2, împotriva sentinței civile nr.4779 din data de 03.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.10528/3/LM/2009, în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect "obligație de a face".
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns: recurenta prin reprezentant ce depune împuternicire la fila 27 dosar, și intimatul personal.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că intimatul a depus la dosar întâmpinare la data de 22.01.2010, prin serviciul registratură al acestei secții.
Curtea procedează la identificarea intimatului, care se legitimează cu seria - nr.-.
Intimatul, având cuvântul, arată că în această fază procesuală înțelege să depună la dosar un înscris în fotocopie, respectiv, răspunsul Casei de Pensii a Municipiului B prin care se confirmă că nu figurează cuprins în declarațiile privind evidența nominală a asiguraților și a obligațiilor de plată către bugetul asigurărilor de stat, ale angajatorului Asociația de Proprietari -.
Curtea, în temeiul art.305 Cod procedură civilă, încuviințează pentru intimat proba cu înscrisuri astfel cum a fost solicitată, luând act de administrarea acesteia la termenul de azi.
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și respectiv combaterea motivelor de recurs.
Recurenta Asociația de Proprietari -, prin reprezentant, susține verbal motivele de recurs inserate pe larg în cererea scrisă, solicitând admiterea acestuia astfel cum a fost formulat și modificarea în tot a sentinței civile recurate în sensul respingerii cererii privind obligarea Asociației de Proprietari - la depunerea la Casa Teritorială de Pensii a declarațiilor lunare privind evidența nominală a asiguraților pentru perioada martie 2005 - septembrie 2007. Depune la dosar concluzii scrise.
Intimatul, personal, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile recurate ca fiind temeinică și legală, având în vedere motivele dezvoltate în întâmpinare și în concluziile scrise pe care înțelege să le depună la dosar.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.4779 din data de 03.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.10528/3/LM/2009, a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta Asociația de Proprietari - și a fost obligată pârâta să depună la casa teritorială de pensii declarațiile lunare privind evidența nominală a asigurărilor pentru perioada 1 martie 2005 - septembrie 2007.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, potrivit contractul individual de muncă înregistrat șa ITM sub nr.612/12.03.2005, reclamantul a fost salariatul pârâtei pe durată nedeterminată, începând cu data de 01.03.2005, în funcția de casier plătitor.
S-a constatat că, prin decizia nr.2492/22.05.2006, pronunțată de Tribunalului București - Secția a VIII-a, în dosarul nr.3397/LM/2005, s-a dispus anularea măsurii concedierii dispusă de intimată și repunerea părților în situația anterioară luării măsurii concedierii.
De asemenea, sentința civilă nr.2492/22.05.2006, a rămas definitivă și irevocabilă prin decizia nr.186/R/26.01.2007, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI.
S-a apreciat că, prin soluția pronunțată prin care s-a dispus reintegrarea, contractul individual de muncă rămâne în ființă, și se reiau relațiile de muncă de la momentul în care s-a dispus desfacerea contractului individual de muncă.
De altfel, repunerea părților în situația anterioară nu lezează dreptul de proprietate al angajatorului, drept care trebuie exercitat cu respectarea conținutului și limitelor sale stabilite prin lege. Fără posibilitatea repunerii părților în situația anterioară concedierii atingerea adusă dreptului de muncă al salariatului nu s-ar repara și nu s-ar asigura stabilitatea raporturilor de muncă.
S-a considerat că, angajatorul nu a pus în executare o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, faptă ce constituie infracțiunea conform dispozițiilor art.278 din Codul Muncii.
S-a avut în vedere că. motivul invocat de pârâtă că nu a dispus reintegrarea, întrucât începând cu data de 01.12.2005, postul deținut de reclamant era desființat, conform sentinței civile nr.1512/23.02.2009, nu poate fi reținut având în vedere că sentința civilă prin care s-a dispus reintegrarea este anterioară sentinței civile nr.1512/23.02.2009, sentință ce nu a fost depusă la dosar.
Astfel, faptul că sentința civilă nr.2492/22.05.2006, nu a fost pusă în executare, constituie o culpă a pârâtului, care invocă în apărare propria turpitudine.
Totodată instanța a arătat că susținerile pârâtului sunt neîntemeiate, deoarece conform deciziei nr.80/16.07.2007, reclamantului i s-a desfăcut contractul individual de muncă începând cu data de 13.08.2007, ceea e creează prezumția că în perioada martie 2005 - septembrie 2007, reclamantul a avut încheiat contractul individual de muncă cu pârâta, motiv pentru care va obliga pârâta să depună la casa teritorială de pensii declarațiile lunare privind evidența nominală a angajaților pentru perioada respectivă.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs, în termenul legal, pârâta Asociația de Proprietari - criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art.3041pr.civ. recurenta a arătat că, potrivit entinței civile nr.1512/23.02.2009 a Tribunalului București, Secția a VIII-a, precum și a deciziei civile nr.5109/R/13.07.2009 a Curții de APEL BUCUREȘTI, Secția a-VII-a, începând cu data de 01.12.2005, Asociația de Proprietari -.-, Sector 3, B, nu mai are angajați cu contract de muncă, postul deținut de reclamantul fiind efectiv desființat.
Interpretarea sentinței nr.2492/22.05.2005, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în sensul că prin aplicarea acesteia angajatorul Asociația de Proprietari - este obligată să reînființeze un post pentru perioada decembrie 2005 - septembrie 2007 (pentru o perioadă de aproape 2 ani), după o desființare legală începând cu 01.12.2005, constituie evident un abuz, deoarece s-ar ajunge astfel ca, din dorința de a repara o nedreptate săvârșită unui cetățean, să fie nedreptățiți alți 350 cetățeni membri ai asociației de proprietari sau locatari în blocul Y2 din-, sector 3, B, prin anularea prin sentință judecătorească a dreptului lor legitim, în calitate de angajator, de a-și exprima opțiunea privind modalitatea de administrare a condominiului, drept stabilit prin Codul Muncii și prin HG 400/2003, fapt ce ar contravine evident spiritului în care au fost elaborate aceste acte normative.
Cu privire la faptul că pârâta în calitate de angajator nu a pus în executare o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, fapt ce constituie infracțiune conform dispozițiilor art.278 din Codul Muncii, s-a învederat că reclamantul a formulat în acest sens plângere penală împotriva președintelui Asociației de Proprietari - din perioada 2006-2007, d-na, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 3 B dispunând, în urma cercetărilor, scoaterea de sub urmărire penală sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art.277 și art.278 din Legea nr.53/2003 - Codul Muncii, cu aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ - amendă în cuantum de 300 lei și cheltuieli judiciare în sumă de 100 lei.
S-a mai arătat și faptul că în mod eronat Tribunalul a reținut motivul invocat de pârâtă potrivit căruia nu a dispus reintegrarea reclamantului întrucât începând cu data de 01.12.2005, postul deținut de reclamant era desființat conform sentinței civile nr.1512/23.02.2009 a Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, pentru faptul că aceasta este ulterioară Sentinței Civile nr. 2492/22.05.2006, deoarece postul a fost desființat efectiv, motivat real și serios, prin hotărârea legală a Adunării Generale din data de 28.08.2005 și nu prin hotărâre judecătorească, cu atât mai puțin prin Sentința Civilă nr.1512/23.02.2009 a Secția a VIII-a în cauza ce a format obiectul dosarului nr-, sentință care nu face decât să confirme legalitate a deciziei de concediere a reclamantului, și asta pentru motive ce nu țin de persoana sa. O instanță civilă nu are atribuții în a opera modificări privind organizarea și funcționarea unei persoane juridice în calitate de angajator, acest lucru fiind dreptul exclusiv al angajatorului, conform art.40, alin.1, lit.a din Legea nr.53/2003 - Codul Muncii.
Este adevărat, susține recurentul, că Sentința Civilă nr.2492/22.05.2006, pronunțata in dosar nr. 3397/LM/2005 al Secția a-VIII-a este anterioară sentinței civile nr.1512/23.02.2009 pronunțata în dosar nr- al Secția a VIII- Desființarea efectivă a postului deținut de în calitate de reclamant în ambele dosare s-a efectuat însă prin hotărârea legală a Adunării Generale din 28.08.2005 a Asociației de Proprietari -, anterior pronunțării Sentinței Civile nr. 2492/22.05.2009, legalitatea acestei hotărâri a Adunării Generale a asociației fiind doar confirmată de sentința civilă nr.1512/23.02.2009.
S-a mai arătat și faptul că, deoarece postul nu mai există efectiv începând cu 01.12.2005, este evident că și contractul individual de muncă nu mai are obiect începând cu această dată si este deci lovit de nulitate absolută.
În susținerea recursului, s-au depus, în copii certificate, sentința civilă nr.1512/23.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și decizia civilă nr.5109/R/13.07.2009, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
Prin întâmpinarea formulată intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de către recurentă, cât și din oficiu, conform art.3041pr.civ. Curtea reține următoarele:
Intimatul a fost angajatul recurentei-pârâte începând cu data de 01.03.2005, având contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată, iar la data de 04.04.2005, a fost concediat, iar Tribunalul București prin sentința civilă nr.2492/22.05.2006, a dispus anularea deciziei de concediere și repunerea părților în situația anterioară.
Recursul declarat de angajator a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr.186/26.01.2007, a Curții de APEL BUCUREȘTI.
Așa fiind sunt nefondate criticile recurentei privind interpretarea eronată a sentinței nr.2492/22.05.2006, pronunțată de Tribunalul București, deoarece prin aceasta s-a dispus în mod clar anularea măsurii concedierii dispusă de intimată, repunerea părților în situația anterioară luării măsurii de concediere și obligarea acesteia la plata către contestator a unei despăgubiri, fiind lipsite de relevanță față de cele mai sus arătat susținerile recurentei referitoare la desființarea postului deținut de către reclamant.
Vor fi înlăturate și criticile referitoare la faptul că tribunalul a reținut în moc eronat că pârâta în calitate de angajator nu a pus în executare o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, deoarece chiar dacă în urma cercetărilor, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 3 Bad ispus scoaterea de sub urmărire penală sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art.277 și art.278 din Legea nr.53/2003, a Președintelui Asociației de Proprietari, fapta există dar nu îndeplinește gradul de pericol social al unei infracțiuni, respectivei persoane aplicându-i-se o sancțiune cu caracter administrativ, respectiv amendă în cuantum de 300 lei.
Vor fi înlăturate și criticile referitoare la reținerea de către instanța de fond a motivului invocat de pârâtă potrivit căruia reintegrarea reclamantului nu a fost făcută, deoarece prin sentința civilă nr.1512/23.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, postul deținut de reclamant a fost desființat, deoarece recurenta era obligată să pună în aplicare sentința civilă nr.2492/22.05.2006, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a, prin care s-a dispus repunerea părților în situația anterioară concedierii, aceasta fiind pronunțată anterior sentinței civile nr.1512/23.02.2009.
Se apreciază, de asemenea, și faptul că, în mod corect instanța de fond a reținut că potrivit deciziei nr.80/16.07.2007, reclamantului i s-a desfăcut contractul individual de muncă, începând cu data de 13.08.2007, astfel încât în favoarea acestuia operează prezumția că în perioada martir 2005 - septembrie 2007, avut încheiat contractul individual de muncă cu pârâta, astfel încât aceasta a fost în mod corect obligată să depună la Casa Teritorială de Pensii declarațiile lunare, privind evidența nominală a angajaților pentru perioada respectivă.
Drept consecință, văzând și dispozițiile art.312 pr.civ. Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta Asociația de Proprietari -, împotriva sentinței civile nr.4779 din data de 03.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.10528/3/LM/2009, în contradictoriu cu intimatul.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.: /2ex.
24.02.2010
Jud. fond.:;
Președinte:Comșa Carmen GeorgianaJudecători:Comșa Carmen Georgiana, Scrob Bianca Antoaneta
