Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 497/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.497/CM
Ședința publică de la 10 iunie 2008
Completul specializat pentru cauze privind
Conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Mariana Bădulescu
JUDECĂTOR 2: Maria Apostol
JUDECĂTOR 3: Jelena Zalman
Grefier - - -
Pe rol, soluționarea contestației în anulare formulată de recurenta - contestatoare SC SA, cu sediul în B, sector 2,- împotriva deciziei civile nr.493/CM din 13.12.2007 pronunțată în dosarul civil nr- al Curții de APEL CONSTANȚA, în contradictoriu cu intimata, domiciliată în C,-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurenta - contestatoare B, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 95506/10.06.2008, intimata, asistată de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.110.698/10.06.2008.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform art. 87 și urm. pr.civ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că prezenta contestație este depusă în termen, motivată, scutită de plata taxei de timbru; intimata a depus întâmpinare iar contestatoarea SA Bad epus completare la contestația în anulare.
Apărătorul intimatei solicită instanței să pună în vedere contestatoarei să precizeze împotriva cărei decizii a formulat prezenta contestație, apreciind că s-a strecurat o eroare materială în cuprinsul contestației.
Apărătorul contestatoarei arată că a formulat contestație împotriva deciziei 493/13.12.2007 pronunțată în dosarul civil nr-. Precizează că a fost în eroare cu privire la data pronunțării deciziei menționate, indicând data de 13.07.2007 în loc de 13.12.2007.
Fiind întrebate, părțile arată că nu mai au alte cereri, excepții de formulat sau probe de administrat în cauză.
Instanța, luând act că nu mai au alte cereri, excepții de formulat sau probe de administrat, în baza art. 150.pr.civ. declară încheiate dezbaterile și acordă cuvântul asupra contestației în anulare.
Apărătorul contestatoarei solicită admiterea contestației, anularea deciziei atacate. Solicită să se observe că la dosarul cauzei intimata a depus o adresă de la o firmă, din care rezultă că nu a putut fi angajată întrucât nu a prezentat cartea de muncă.
Precizează apărătorul contestatoarei că reclamanta a primit invitația de a-și ridica carnetul de muncă. Referitor la faptul că nu s-au efectuat completările în carnetul de muncă dispuse de instanță, consideră că vina o poartă chiar contestatoarea, care nu s-a prezentat cu carnetul de muncă pentru completări.
Mai arată apărătorul contestatoarei că instanța, în mod nelegal nu a tras nici o concluzie referitoare la, care a desființat sediul sucursalei la 31.10.2001, dată la care a întocmit ultima balanță și ultimele documente legate de activitatea sucursalei.
Precizează avocat că recurenta a declarat permanent că nu s-a putut angaja, neavând carnet de muncă, dar din fișele fiscale depuse la dosarul cauzei rezultă că aceasta a lucrat și lucrează în prezent. Solicită să se constate că a demisionat iar suma ce i se cuvenea era până la data depunerii cererii de demisie.
Pentru intimata, avocat solicită în principal respingerea ca inadmisibilă a contestației în anulare, întrucât nu sunt îndeplinite cerințele legale imperative ale art. 317 pct.2 și art. 318 din Codul d e Procedură Civilă, pe care contestatoarea își întemeiază această cale de atac.
Precizează apărătorul intimatei că nu se poate formula recurs la recurs, nu se pot îndrepta greșelile de judecată sau alte probleme care țin de judecata pe fond a cauzei.
Consideră că instanța de recurs a apreciat corect probele din dosar, a arătat pe larg motivul pentru care a admis recursul.
Referitor la ipoteza conținută de prevederile art. 317 alin.2 din Codul d e Procedură Civilă aceasta se referă la neregulata citare și respectiv necompetența instanței, aspecte care nu au fost invocate de contestatoare prin cererea de recurs. În aceste condiții, aceste prevederi nu se aplică în speță, sub acest aspect contestația fiind inadmisibilă.
În ceea ce privește cele două ipoteze conținute de art. 318 din Codul d e procedură civilă, care reglementează contestația în anulare specială, prima ipoteză a acestui articol are în vedere greșeli materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, iar practica judiciară este constată, în sensul că pe această cale nu pot fi remediate greșelile de judecată, respectiv de apreciere a probelor sau de interpretare a unor dispoziții legale. A doua ipoteză conținută de prevederile art. 318.pr.civ. reglementează situația în care instanța respingând recursul a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare, reglementare care nu este incidentă în speță.
Consideră apărătorul intimatei că instanța a făcut aplicarea prevederilor legale conținute în art. 4 alin.2 din Decretul nr.92/1976, interpretând coroborat aceste prevederi și cu cele ale art. 23 alin.2 litera c) din același decret. Totodată instanța de recurs a obligat contestatoarea SA la plata despăgubirilor numai până la data de 23 iunie 2006, când
contestatoarea i-a înmânat intimatei carnetul de muncă în ședința de judecată de la acest termen.
Mai precizează apărătorul intimatei că în ceea ce privește celelalte motive ale contestației se invocă chestiuni noi, care nu au făcut obiectul cererii de recurs.
Apărătorul contestatoarei, cu privire la excepția inadmisibilității contestației invocată de intimată solicită respingerea acesteia, ca nefondată.
CURTEA
Curtea, cu privire la contestația în anulare de față;
SC SA a formulat contestația în anulare împotriva deciziei civile nr. 493/CM din 13 decembrie 2007 pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚA în dosarul civil nr-.
În fapt;
Împotriva sentinței civile nr. 1413 din 7 iulie 2006 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr. 1529/2006 au declarat recurs reclamanta și pârâta SC SA.
1.Recurenta reclamantă a criticat soluția instanței de fondîn ce privește respingerea capetelor de cerere care vizau: eliberarea carnetului de muncă cu înregistrarea datei reale a încetării contractului individual de muncă, aceea de 1 aprilie 2002 și acordarea de despăgubiri civile reprezentând echivalentul în lei a salariului de 250 euro lunar din iunie 2002 până la data eliberării efective a carnetului de muncă. Se critică hotărârea și pentru respingerea cererii referitoare la obligarea societății de a plăti contravaloarea asigurărilor sociale aferente salariului lunar de 250 euro.
În motivarea recursului, recurenta reclamantă arată că, deși i s-a înmânat carnetul de muncă în ședința publică din 23 iunie 2006 de către reprezentantul societății, acest lucru nu o exonerează pe intimată de obligația de a face rectificările cuvenite cu privire la data încetării raportului de muncă.
Instanța nu a avut în vedere că în ședința de judecată i s-a înmânat cartea de muncă nerectificată.
Greșit s-a respins și cererea cu privire la prejudiciul material suferit, deoarece s-a făcut dovada că în urma interviului avut la SC Management SRL putea obține postul solicitat și salariul de 250 euro/lună, ofertă pe care a pierdut-o din culpa intimatei care nu i-a eliberat carnetul de muncă.
2.Recurenta pârâtă SC SA B critică soluția instanței de fondprin prisma capetelor de cerere admise.
Recurenta pârâtă a arătat că, deși reclamanta a invocat nulitatea deciziei, nu a motivat în niciun fel cererea sa.
Mai mult decât atât, reclamanta a desființat locul de muncă fără să aibă aprobare din partea societății și a mutat sucursala acasă.
În ce privește carnetul de muncă, societatea a arătat că a făcut demersuri pentru ca acesta să fie predat angajatei personal și, în condițiile în care a refuzat să se prezinte, s-a procedat la predarea carnetului de muncă în ședință de judecată.
S-a invocat nulitatea deciziei de desfacere a contractului de muncă, tardiv, cu încălcarea art. 132 pct. 12 Cod procedură civilă.
Recurenta pârâtă a mai arată că excepția privind lipsa calității de reprezentant a avocatului este întemeiată deoarece în cazul avocaților care fac parte dintr-un colectiv, împuternicirea trebuie să fie pe numele lui și nicidecum pe numele asociației sau a altui avocat.
Instanța nu trebuia să oblige societatea la plata salariului de 250 euro pe lună pentru că în acea perioadă contestatoarea nu a lucrat desființându-și singură postul prin demisie.
Instanța nu a soluționat corect nici excepția puterii lucrului judecat și nici excepția prescripției dreptului la acțiune.
Cu privire la cheltuielile de judecată acordate de prima instanță recurenta pârâtă consideră că s-au încălcat dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă deoarece acestea trebuiau analizate și validate pentru fiecare capăt de cerere în parte.
3. Pârâta SC SA a mai formulat recurs și împotriva încheierii pronunțate de Tribunalul Constanța la 24 noiembrie 2006prin care s-a pronunțat asupra cererii de îndreptare eroare materială.
Recurenta pârâtă pretinde încălcarea dreptului la apărare deoarece instanța i-a respins cererea de amânare a cauzei deși era motivată pe imposibilitatea avocatului de a se deplasa.
Consideră recurenta pârâtă că părțile au fost tratate discriminatoriu pentru că încheierea de îndreptare eroare materială s-a pronunțat la 24 noiembrie 2006 și le-a fost comunicată numai această încheiere, deși îndreptarea materială se face în sentința civilă nr. 1413 din 7 iulie 2006.
Prin decizia civilă nr. 493/CM din 13 decembrie 2007 pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚA în dosarul civil nr-, a fost admis recursul formulat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr. 1413 din 7 iulie 2006 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr. 1529/2006 și a fost modificată în parte sentința recurată în sensul că obligării intimatei SC SA B la plata despăgubirilor reprezentând echivalentul în lei a sumei de 250 Euro, lunar începând cu iunie 2002 - 23 iunie 2006. Au fost menținute restul dispozițiilor hotărârii de fond.
Au fost respinse recursurile civile formulate de pârâta SC SA B, împotriva sentinței civile nr. 1413 din 7 iulie 2006 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr. 1529/2006 și a încheierii de îndreptare a erorii materiale pronunțată la data de 24 noiembrie 2006 de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr. 1529/2006.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de recurs a avut în vedere următoarele considerente:
1. Referitor la recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 1413 din 7 iulie 2006 pronunțată de Tribunalul Constanța;
Deși s-a solicitat eliberarea carnetului de muncă cu notările la zi, de către, SC SA B nu s-a conformat în sensul celor dispuse de către instanță.
SC SA Baf ost obligată încă din anul 2004 să restituie carnetul de muncă, însă, acest lucru s-a întâmplat la data de 23 iunie 2006, în ședința de judecată la Tribunalul Constanța. Mențiunile din carnetul de muncă nu corespund realității, în sensul că data încetării contractului de muncă pentru este 1 aprilie 2002. Gestiunea a predat-o la 4 aprilie 2002, conform procesului-verbal de predare-primire și care, prin semnarea lui, confirmă îndeplinirea tuturor condițiilor.
Faptul că SC SA a trimis mai multe adrese numitei pentru a se prezenta la sediul unității și pentru a-și ridica carnetul de muncă nu o exonerează de răspunderea care îi revine.
Și recurenta a adresat mai multe cereri unității angajatoare pentru eliberarea acestui act, tocmai pentru că găsise un loc de muncă și avea interesul de a se angaja în altă parte. SC SA avea posibilitatea să trimită carnetul de muncă prin poștă, cu confirmare de primire, așa cum a mai procedat și în alte cazuri.
Există în dosarul de fond - fila 25 - adresa nr. 6 din 27 mai 2002 de la SC Management SRL C prin care i se face cunoscut recurentei faptul că a fost admisă în vederea angajării la această societate, că nu a prezentat carnetul de muncă de la unitatea la care a lucrat, iar oferta în legătură cu salariul de 250 Euro se menține, acordându-i-se un răgaz de 30 de zile pentru a depune carnetul de muncă.
Acest loc de muncă recurenta reclamantă l-a pierdut pentru că nu i s-a predat carnetul de muncă cu mențiunile corespunzătoare la zi, existând în exclusivitate culpa SC SA.
Prin urmare, oferta de salariu lunar de 250 Euro concretizată în adresa nr. 6/2002 emisă de SC Management SRL, o îndreptățește pe recurenta reclamantă să solicite instanței despăgubiri bănești de la SC SA din luna iunie 2002 până la predarea efectivă a carnetului de muncă, respectiv 23 iunie 2006.
Celelalte pretenții formulate de recurenta reclamantă instanța le apreciază ca fiind nefondate.
2. Referitor la recursul declarat de pârâta SC SA B împotriva sentinței civile nr.1413 din 7 iulie 2006 pronunțată de Tribunalul Constanța;
Critica referitoare la constatarea nulității absolute a deciziei de încetare a contractului individual de muncă este nefondată. În mod corect instanța de fond nu a soluționat cauza pe această excepție ci pe fond, dispunând anularea deciziei funcție de alte considerente și nu în funcție de elementele impuse de art. 268 Codul muncii.
Excepțiile privind autoritatea de lucru judecat și prescrierea dreptului la acțiune au fost respinse corect întrucât dispozițiile art. 1201 cod civil nu sunt îndeplinite, iar Curtea de Apel București, prin decizia civilă nr. 2170/2005, a stabilit irevocabil că drepturile salariale cuvenite reclamantei nu au fost achitate, situație care nu poate fi discutată.
Critica privind lipsa calității de reprezentant este neîntemeiată întrucât d-na este avocat în Baroul B, conform delegației depuse la dosar, are cabinet individual de avocatură și a semnat actele în numele părții pe care o reprezintă, respectiv reclamanta.
Nefondate sunt și criticile referitoare la cheltuielile de judecată, care s-au acordat în parte întrucât și cererea reclamantei a fost admisă în parte.
3. Referitor la recursul formulat pârâta SC SA B împotriva încheierii de ședință din 24 noiembrie 2006 pronunțată de Tribunalul Constanța;
În privința criticilor referitoare la încheierea având ca obiect îndreptarea erorilor materiale strecurate în dispozitivul sentinței civile nr. 1413 din 7 iulie 2006 pronunțată de Tribunalul Constanța, Curtea a reținut că sunt neîntemeiate. Nu s-a făcut dovada că dreptul la apărare a fost încălcat. Dispozițiile art. 156 Cod procedură civilă nu sunt imperative. Instanța apreciază, când cererea este temeinic motivată, dacă se impune a se acorda un termen în acest sens.
Cererea de îndreptare a erorii materiale se judecă în regim de urgență, tocmai pentru a fi îndreptate mai repede eventuale greșeli strecurate în hotărâri cu ocazia redactării.
Motivele contestației în anulare formulate de SC SA B sunt următoarele:
1. Instanța nu s-a pronunțat în legătură cu art. 4 din Decretul nr. 92/1976 republicat în 2000, potrivit căruia la încetarea activității carnetul de muncă se înmânează titularului cu toate înscrierile la zi.
2. Instanța în mod nelegal și greșit nu a tras nicio concluzie referitoare la, care a desființat sediul sucursalei la 31 octombrie 2001, dată la care a întocmit ultima balanță și ultimele documente legale de activitatea sucursalei.
3. permanent a declarat și în scris că nu s-a putut angaja neavând carnet de muncă, dar din fișele fiscale rezultă că a lucrat și lucrează în prezent, astfel că nu i se cuvine niciun leu de la contestatoare având în vedere dispozițiile art. 136 Codul muncii.
Contestația în anulare s-a întemeiat pe dispozițiile art. 317 pct. 2 alin. 2 și art. 318 Cod procedură civilă.
Completarea motivelor contestației în anulare a vizat aspecte referitoare la oferta în legătură cu salariul de 250 euro și corespondența purtată referitoare la predarea carnetului de muncă.
S-au invocat, de asemenea, chestiuni referitoare la greșeli de judecată ale instanței de recurs atunci când nu a avut în vedere că intimata și-a dat demisia la data de 1 aprilie 2002.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației în anulare, în principal, ca inadmisibilă, în subsidiar, ca nefondată.
Excepția inadmisibilității a fost invocată, în principal, în legătură cu prevederile art. 317 alin. 2 Cod procedură civilă indicate de contestatoare.
În ceea ce privește cele două ipoteze conținute de art. 318 Cod procedură civilă, care reglementează contestația în anulare specială a învederat următoarele:
Instanța de recurs nu a omis să soluționeze motivul de recurs în legătură cu art. 4 din Decretul nr. 92/1976 republicat în 2000, aspect ce rezultă din analiza considerentelor deciziei atacate.
Prin cel de-al doilea motiv al contestației în anulare se invocă faptul că instanța în mod nelegal nu a tras nicio concluzie referitoare la care a desființat sediul sucursalei la 31 octombrie 2001, însă, așa cum se poate observa din nicio probă administrată în fața instanței de fond și de recurs nu rezultă că reclamanta și-ar fi desființat locul de muncă la data de 31 octombrie 2001.
Pentru prima dată pe calea contestației în anulare, fără să fi existat un motiv de recurs, contestatoarea SC SA invocă faptul că " permanent a declarat și în scris că nu s-a putut angaja neavând carnet de muncă dar din fișele fiscale rezultă că a lucrat".
Curtea, având în vedere motivele contestației în anulare, o va respinge ca nefondată, aceeași soluție fiind adoptată și față de excepția inadmisibilității invocată de intimată.
1. Excepția inadmisibilității contestației în anulareva fi respinsă reținându-se că această cale este deschisă oricărei persoane care, având calitatea de recurent într-un dosar soluționat irevocabil, apreciază că nu i-au fost soluționate toate motivele de recurs.
Pentru a statua în legătură cu admisibilitatea contestației în anulare trebuie verificate condițiile generale de admisibilitate și anume: calitatea de recurent într-un dosar, obiectul contestației în anulare să-l constituie o hotărâre pronunțată de o instanță în recurs, să fie invocate unul din cazurile de contestație prevăzute de art. 317 sau art. 318 Cod procedură civilă.
Întrucât aceste condiții generale de admisibilitate sunt întrunite, excepția inadmisibilității va fi respinsă ca nefondată.
2. Pe fondul contestației în anulare, Curtea reține următoarele:
2.1. Chestiunea referitoare la predarea carnetului de muncă a fost pe larg motivată de către instanța de recurs, alocând acestei probleme o mare parte a considerentelor cu ocazia răspunsului dat la motivele de recurs formulate de reclamantă, dând astfel un răspuns comun acestor critici.
Prin motivul 1 al contestației în anulare se extind criticile pe care le formulase SC SA cu ocazia recursului.
Astfel, prin acest motiv de recurs SC SA a adus în discuție două aspecte: pe de o parte, împrejurarea că predarea cărților de muncă nu se poate face decât personal angajatei, fapt care s-a și întâmplat; pe de altă parte, faptul că
prin sentință instanța a omis acest lucru spunând că nu a fost înmânată cartea de muncă.
Instanța de recurs a reținut în considerente că "SC avea posibilitatea de a trimite carnetul de muncă prin poștă, cu confirmare de primire, așa cum a procedat și în alte cazuri".
2.2. C de-al doilea motiv al contestației în anulare vizează omisiunea instanței de a trage vreo concluzie referitoare la faptul că a desființat sediul sucursalei la 31 octombrie 2001.
Trebuie arătat că acesta a fost un argument subsecvent primului motiv de recurs și anume acela referitor la împrejurarea că reclamanta nu a motivat în drept sau în fapt cererea.
Instanța de recurs este îndreptățită să dea un răspuns comun și să grupeze argumentele.
Trebuie arătat că acesta a fost un argument pe care contestatoarea nu numai că îl ridică la rangul de motiv de recurs în prezenta contestație în anulare, dar îl și completează și avem aici în vedere faptul că prin recurs nu se invocă desființarea locului de muncă la data de 31 octombrie 2001, astfel că nici nu au fost administrate probe în fond și în recurs, această chestiune fiind pusă în discuție în contestația în anulare.
3. C de-al treilea motiv al contestației este parțial în legătură cu primul motiv de recurs, respectiv cel al imposibilității angajării, neavând carnet de muncă, dar căruia i se aduce în plus chestiunea referitoare la fișele fiscale din care rezultă că reclamanta a lucrat și lucrează, astfel că nu i se cuvine nicio sumă de bani.
S-a readus în discuție faptul că au fost drepturi salariale reținute de salariat și neachitate la buget în sumă de 3.954 lei, însă, aceste pretenții au format obiectul sentinței civile nr. 426/2004, irevocabilă.
În fine, problema drepturilor bănești și a predării carnetului de muncă este din nou adusă evocată dându-i-se o altă interpretare cu scopul vădit de a readuce în discuție aspecte ale judecății recursului în legătură cu care instanța de recurs s-a pronunțat irevocabil.
Dezlegarea dată recursului nu este rezultatul vreunei greșeli materiale și nici a unei omisiuni de cercetare a motivelor de recurs, astfel cum a încercat contestatoarea să acrediteze prin motivele formulate, prin modalitatea de formulare a contestației în anulare reieșind în mod clar că se dorește reluarea judecății pe aspecte deja soluționate.
Drept urmare, nefiind caz de admitere a contestației în anulare, Curtea o va respinge ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția inadmisibilității contestației în anulare.
Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatoareaSC SA, cu sediul în B, sector 2,-, împotriva deciziei civile nr. 493/CM din 13 decembrie 2007 pronunțată în dosarul civil nr- al Curții de APEL CONSTANȚA, în contradictoriu cu intimata, domiciliată în C,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10 iunie 2008.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Pt. Grefier,
- -
aflată în concediu medical
potrivit dispozițiilor art. 261 alin. 2
Cod procedură civilă, semnează.
Grefier șef secție,
Red. dec. jud. -/2.07.2008
gref.
2 ex./2.07.2008
Președinte:Mariana BădulescuJudecători:Mariana Bădulescu, Maria Apostol, Jelena Zalman
