Drepturi salariale (banesti). Decizia 495/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 495/CM
Ședința publică din 10 iunie 2008
Complet specializat pentru cauze privind
litigii de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Mariana Bădulescu
JUDECĂTOR 2: Maria Apostol
JUDECĂTOR 3: Jelena Zalman
Grefier - - -
S-au luat în examinare recursurile civile declarate de recurenta pârâtă CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, cu sediul în B, sector 1,--24, recurenții chemați în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PRIN DGFP, cu sediul în T,- bis, județul T și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B, sector 5,-, împotriva sentinței civile nr.67 din 9 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, toți cu domiciliul ales la Tribunalul Tulcea,-, județul T, având ca obiect drepturi bănești - primă de vacanță.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu dispozițiile art.87 și următoarele cod procedură civilă.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei, după care;
Având în vedere că la termenul anterior s-a invocat din oficiu excepția tardivității declarării recursurilor iar părțile nu au răspuns, deși au fost citate cu această mențiune și constatând că s-a solicitat judecata cauzei în lipsă, conform art. 242 pct.2 pr.civ, declară dosarul în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra excepției invocate.
Pârâta a arătat că, din cele prezentate rezultă că, în cazul grefierilor din cadrul Curții de Conturi a României nu sunt aplicabile dispozițiile art.411alin.(1) din Legea nr.50/1996 modificată prin OG nr.83/2000 care reglementează acordarea primei de concediu, neexistând nici dreptul reclamanților de a pretinde acest drept salarial și nici obligația corelativă a Curții de Conturi a României de a-l recunoaște și a-l acorda acestora.
La aceeași dată, pârâta Curtea de Conturi a României a depus la dosar cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, pentru ca, în cazul în care se va admite cererea de chemare în judecată, acesta să asigure fondurile necesare pentru plata sumelor solicitate.
CURTEA
Prin cererea adresată Tribunalului Tulcea și înregistrată sub nr-, reclamanții, și au chemat în judecată Curtea de Conturi a României, solicitând obligarea acesteia la plata drepturilor bănești, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, cuvenite pentru anul 2001, iar în ceea ce privește pe reclamanta și pentru anul 2005, luna august inclusiv, drepturi bănești reprezentând prima de vacanță.
În motivare, reclamanții au arătat că, prin cererea formulată la data de 5 august 2005, care a făcut obiectul dosarului nr.2728/2005, al Tribunalului Tulcea, nu au solicitat prima de vacanță pentru anul 2001, însă, având în vedere că în speță nu operează prescripția dreptului la acțiune, o dată cu încheierea anului, pentru care au fost emise acte privind încheierea exercițiului bugetar, corespunzător perioadei reglementate, prevederile cu privire la suspendarea dreptului la prima de vacanță încetează, aceste drepturi devenind active și putând fi solicitate de către cei îndreptățiți.
De asemenea, reclamanții au arătat că, prin încheierea din 21.05.2005 s-a modificat Decizia XXIII din 12.12.2005, care reține că, dreptul la prima de vacanță a personalului auxiliar de specialitate, a încetat să mai subziste și nu mai poate fi pretins cu începere de la data de 01.01.2003, data intrării în vigoare a OG 177/2002, în sensul că s-a înlăturat menținea de personal "auxiliar de specialitate", din considerentele încheierii.
Totodată, reclamanții au precizat că au obținut hotărâre judecătorească prin care li se acordă drepturile bănești cu titlu de primă de vacanță pentru anii 2002, 2003, iar pentru reclamanta și pentru anul 2004.
Pârâta Curtea de Conturi a României a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția puterii de lucru judecat.
Astfel, pârâta a arătat că, prin sentința civilă nr.1613/21.09.2007, rămasă definitivă și irevocabilă, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Tulceaa respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de reclamanți, a sentinței civile nr.1918/2005, pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul nr.2728/2005, în contradictoriu cu aceeași pârâtă, având același obiect - plata primei de concediu pentru anii 2001 și 2005, întemeiată pe aceeași cauză - încheierea din 21.05.2007, pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile unite, prin care s-a modificat Decizia nr.XXIII/12.12.2005.
De asemenea, pârâta a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune cu privire la obligarea sa la plata primei de concediu pentru anul 2001, în ceea ce îi privește pe reclamanții și.
În acest sens, pârâta a arătat că în conformitate cu dispozițiie art.283 lit.c) din Legea nr.53/2003, Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în către obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților către angajator.
Art.1 coroborat cu art.3 din Decretul nr.167/1958 privind prescripția extinctivă prevăd că dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termen de 3 ani.
Mai mult decât atât, art.166 alin.(1) din Legea nr.53/2003 - Codul muncii - dispune: "Dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale - se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate."
De asemenea, pârâta a arătat că în ceea ce privește Încheierea din 21.05.2007, pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, prin care s-a modificat Decizia nr.XXIII/12.12.2005, pe de o parte, aceasta a fost pronunțată la data de 21.05.2005, dată la care dreptul la acțiune privind plata primei de concediu pentru anul 2001 era deja prescris, iar, pe de altă parte, acest înscris nu se regăsește printre cauzele legale întreruptive sau suspensive reglementate de Decretul nr.167/1958 privind prescripția extinctivă.
Dreptul la concediul de odihnă anual plătit, în sensul că salariatul beneficiază pentru perioada concediului de odihnă de o indemnizație de concediu, este reglementat și în Legea nr.53/2003, Codul muncii - art.145 - care dispune: "Pentru perioada concediului de odihnă, salariatul beneficiază de o indemnizație de concediu care nu poate fi mai mică decât valoarea totală a drepturilor salariale cuvenite pentru perioada respectivă".
Astfel, pârâta a arătat că, deși Ministerul Finanțelor Publice nu este plătitorul direct al drepturilor pretinse de reclamanți, acesta are atribuții, potrivit Legii nr.500/2002, de a repartiza fondurile necesare salarizării și de lua măsuri pentru asigurarea echilibrului bugetar și aplicarea politicii financiare a statului, precum și cheltuirea cu eficiență a resurselor financiare.
În ședința din data de 9 ianuarie, instanța, din oficiu, a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, în ceea ce o privește pe reclamanta, privind plata primei de concediu pentru anul 2001.
Prin sentința civilă nr.67/09 ianuarie 2008 Tribunalul Tulceaa admis în parte acțiunea formulată de reclamanții:, și, în contradictoriu cu pârâții CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR.
A respins excepția autorității de lucru judecat ca nefondată.
A admis excepția prescripției dreptului la acțiune.
A respins pretențiile constând în prima de concediu pentru anul 2001 pentru intervenția prescripției dreptului la acțiune.
A obligat pârâta să plătească reclamantei drepturi bănești reprezentând prima de concediu pentru perioada ianuarie-august 2005 actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
A admis cererea de chemare în garanție în parte.
A obligat Ministerul Economiei și Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare plății drepturilor bănești la care a fost obligată pârâta.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs recurentul - pârât Curtea de Conturi a României și recurentul - chemat în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP
La termenul de judecată din data de 10 iunie 2008 instanța a invocat din oficiu excepția tardivității declarării recursurilor și a rămas în pronunțare asupra acestui aspect.
Verificând actele dosarului instanța constată că excepția este fondată.
Având în vedere că dovada de comunicare a hotărârii pronunțate de instanța de fond către recurenta pârâtă Curtea de Conturi a României poartă data de 13.03.2008 și față de data declarării recursului - 26.03.2008, ultima zi legală pentru declararea recursului fiind 25.03.2008, constată că recursul a fost declarat peste termenul legal.
Totodată, având în vedere că dovada de comunicare a hotărârii pronunțate de instanța de fond către recurenta pârâtă Curtea de Conturi a României poartă data de 13.03.2008 și față de data declarării recursului - 28.03.2008, ultima zi legală pentru declararea recursului fiind 24.03.2008, constată că recursul a fost declarat peste termenul legal.
Potrivit art. dispozițiilor art. 80 din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă "Termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicării hotărârii pronunțată de instanța de fond" și, potrivit dispozițiilor art. 103 alin. 1 Cod procedură civilă, "Neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința lui".
Cum în cauză recurenții pârâți nu au respectat aceste dispoziții legale, au depus cererea de recurs cu depășirea termenului legal prevăzut de art. 80 din Legea nr. 168/1999, cu toate că hotărârea recurată le-a fost comunicată la adresa indicată în dosar, nu au formulat cerere de repunere în termenul de recurs și nu au produs probe prin care să dovedească faptul că a fost împiedicat printr-o împrejurare mai presus de voința sa să declare recursul în termen, excepția va fi admisă și recursul va fi respins ca tardiv formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca tardiv declarate recursurile civile formulate de recurenta pârâtă CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, cu sediul în B, sector 1,--24 și recurenții chemați în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PRIN DGFP, cu sediul în T,- bis, județul T și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B, sector 5,-, împotriva sentinței civile nr.67 din 9 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, toți cu domiciliul ales la Tribunalul Tulcea,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.06.2008.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud.fond:; Șt.
- gref. -
2 ex./23.06.2008
Președinte:Mariana BădulescuJudecători:Mariana Bădulescu, Maria Apostol, Jelena Zalman
