Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 500/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 500
Ședința publică de la 08 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgeta Pavelescu
JUDECĂTOR 2: Daniela Pruteanu
JUDECĂTOR 3: Smaranda Pipernea
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiul de muncă privind recursul declarat de
recurenta - SA B împotriva încheierii de ședință din 08 04 2009 pronunțată de Tribunalul Iași, intimați fiind:-, C, G, A, C, și .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru recurentă și avocat pentru intimați.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la primul termen de judecată, nu s-a depus întâmpinare.
Președintele completului dă citire raportului asupra recursului potrivit căruia acesta este declarat în termen și motivat.
Avocat depune împuternicire avocațială pentru recurentă și precizează că nu mai are cereri de formulat.
Avocat depune împuternicire avocațială pentru intimați și precizează deasemeni că nu mai are cereri de formulat.
Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în recurs.
Avocat solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, admiterea excepției de neconstituționalitate invocată la fond. Fără cheltuieli de judecată.
Avocat solicită respingerea recursului și menținerea încheierii Tribunalului Iași. Fără cheltuieli de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față:
Prin încheierea de ședință din data de 08.04.2009 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr- a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale privind excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.298 alin 2)ultima liniuță din legea nr.53/2003 prin raportare la prevederile art.1 alin 4)și 5)lit.p)și art.79 alin.1din Constituția României.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că excepția de neconstituționalitate vizează competența, dar a fost invocată ulterior pronunțării asupra excepției necompetenței teritoriale si, ca atare, a considerat că în momentul de față este investită cu soluționarea pe fond a cauzei și nu mai poate reveni asupra celor dispuse, astfel încât a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile art. 29 alin. 2 din Legea 47/1992, în sensul că soluționarea prezentei cauze nu mai depinde de modul de soluționare de către Curtea Constituțională a excepției invocate.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs pârâta SA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Susține recurenta că, în cauză sunt îndeplinite toate condițiile de admisibilitate prev. de art. 29 din Legea 47/1992, respectiv:
- Excepția să fie invocată în fața instanței judecătorești sau a tribunalului arbitrar, condiție îndeplinită în cazul dedus judecății, întrucât prezenta excepție este invocată în fața alului;
- Excepția să aibă ca obiect prevederi legale cuprinse în lege (stricto senso) sau în Ordonanța de Guvern respectiv Ordonanță de Urgență a Guvernului, condiție îndeplinită prin faptul că se invocă neconstituționalitatea prevederilor legale cuprinse în art. 298 alin. 2 din Legea nr. 53/2003, dispoziții legale în vigoare la momentul invocării excepției.
- Excepția să aibă în vedere prevederi legale ce nu au mai fost declarate neconstituționale anterior, condiție ce este îndeplinită prin faptul că prevederile anterior menționate nu au fost declarate ca fiind neconstituționale de Curtea Constituțională.
- Excepția să aibă ca obiect prevederi legale ce au legătură cu soluționarea cauzei, condiție îndeplinită prin faptul că prevederile legale considerate ca fiind neconstituționale antamează asupra modalității de soluționare a excepției necompetenței teritoriale invocate în prezenta cauză. Dispozițiile din Legea nr. 47/1992 vorbesc despre legătura dintre prevederile legale și soluționarea cauzei, ori modalitatea în care este soluționată excepția de necompetență teritorială influențează în mod covârșitor soluționarea generală a cauzei.
Mai arată recurenta că soluționarea excepției de necompetență teritorială presupune analizarea ipotezei în care Legea 168/1999 mai este în vigoare sau nu. În art. 298 al. 2 Codul muncii sunt identificate (marcate cu liniuță) actele normative abrogate expres, total sau parțial, iar ultima liniuță este urmată de textul "orice alte dispoziții contrare".
Această ultimă liniuță din art. 298 al.2 a constituit temei pentru interpretarea textului ca reprezentând o "abrogare implicită", ceea ce vădește pentru teoreticieni o vădită neinformare legislativă și reluarea unor teze vechi dar fondate în epoca emiterii lor pe un text legal, iar pentru judecători o gravă neglijență prin necunoașterea legii aplicabile și depășirea atributelor puterii judecătorești /exces de putere.
După intrarea în vigoare a Legii 24/2000 nu mai există temei legal pentru operarea abrogării implicite, fiind abrogat expres actul normativ care reglementase acest mod de abrogare, Decretul 16/1967 pentru aprobarea Metodologiei generale de tehnică legislativă privind pregătirea și sistematizarea proiectelor de acte normative.
Însă, arată recurenta, prin dispozițiile art. 62 și 63 din Legea 24/2000, legiuitorul a impus cu caracter imperativ abrogarea expresă directă, iar dispozițiile normative vizate trebuie determinate expres.
Față de situația juridică dedusă judecății - modalitatea de soluționare a excepției necompetenței teritoriale a tribunalului - respectiv conținutul prevederilor legale considerate ca fiind neconstituționale, este evident faptul că acestea din urmă antamează asupra modalității de soluționare a cauzei, având astfel o strânsă legătură cu obiectul dedus judecății.
Ori, dispozițiile cuprinse în art. 298 alin. 2 ultima liniuță din Legea 53/2002 sunt neconstituționale prin raportare la prevederile art. 1 alin. 4 și 5, art. 73 alin. 3 lit. p și art. 79 alin. 1 din Constituție.
Ca urmare, se solicită admiterea recursului, casarea încheierii Tribunalului Iași, sesizarea Curții Constituționale a României și suspendarea cauzei până la soluționarea excepției de neconstituționalitate invocată.
În drept, motivele de recurs se încadrează în prevederile art. 304 pct.9 Cod procedură civilă.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
În recurs nu a fost depusa practica judiciara in materie.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea de Apel constată că recursul este nefondat.
Astfel, la termenul din25.03.2009, pârâta SA, prin apărător, a invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Iași, considerând că au fost încălcate prevederile art. 72 din Legea 1999, raportat la prevederile art. 249 și art. 298 alin. 2 ultima liniuță din Codul muncii și la prevederile art. 62,63 și 83 din Legea 24/2008. A susținut că după intrarea în vigoare a Legii 24/2000 nu mai există temei legal pentru operarea abrogării implicite, iar instanța competentă este cea de la sediul pârâtei, respectiv Tribunalul București.
Instanța văzând dispozițiile art. 284 alin. 2 din Codul muncii și domiciliul reclamantei, a respins excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Iași invocată de pârâtă,motiv pentru care aceasta a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 298 alin. 2 ultima liniuță din Codul muncii, prin raportare la prevederile art. 1 alin. 4 și 5, art. 73 alin. 3 lit. p și art. 79 alin. 1 din Constituția României.
În aceste condiții Curtea de Apel constată că în mod corect a respins Tribunalul Iași cererea pârâtei de sesizare a Curții constituționale.
Astfel, încheierea din 25.03.2009 prin care a fost respinsă excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Iași, este o încheiere interlocutorie, asupra căreia nu se mai poate reveni, în conformitate cu disp. art.268 alin. 3 Cod procedură civilă.
Ca atare, sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a disp.art. 298 alin. 2 ultima liniuță din Codul muncii, care vizează tocmai abrogarea tacită a prevederilor art. 72 din Legea 168/1999 și, în consecință, schimbarea competenței teritoriale în conformitate cu art. 284 Codul muncii, nu se mai impunea, deoarece nu mai exista cerința impusă de art. 29 din Legea 47/1992 de a avea legătură cu soluționarea cauzei.
Chiar în ipoteza în care excepția de neconstituționalitate invocată ar fi fost admisă, prima instanță nu mai putea reveni asupra încheierii interlocutorii, iar sesizarea Curții Constituționale ar fi avut ca efect doar tergiversarea soluționării fondului cauzei.
Mai mult, nu există nici un prejudiciu produs pârâtei -recurente, având în vedere că, în conformitate cu dispozițiile art. 29 alin.1 din Legea 47/1992, excepțiile de neconstituționalitate pot fi ridicate în orice fază a litigiului.
În consecință, constatând că instanța de fond a interpretat și aplicat corect prevederile art. 29 din Legea 47/1992, Curtea de Apel reține că nu este incident motivul de recurs prevăzut de art.304 pct. 9 Cod procedură civilă, urmând ca, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, să respingă recursul pârâtei și să mențină încheierea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta - SA, prin reprezentanți legali, împotriva încheierii pronunțate de Tribunalul Iași la data de 08 04 2009, încheiere pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 08 05 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. G:
Tehnored.
2 ex./27 05 2009
. -
-
Președinte:Georgeta PavelescuJudecători:Georgeta Pavelescu, Daniela Pruteanu, Smaranda Pipernea
