Drepturi salariale (banesti). Decizia 5041/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 5041
Ședința publică de la 24 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Cotora Dorina Stoichin Vicepreședinte Instanță
-- --Președinte Secție
-- -- Judecător
Grefier -
XXX
Pe rol judecarea recursurilor declarate de recurenții reclamanți, A și recurenții pârâți PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CRAIOVA împotriva sentinței civile nr. 638/02.04.2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul chemat în garanție STATUL ROMÂN REPREZENTAT DE MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PRIN DGFP M și intimatul pârât PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL MEHEDINȚI, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursurile sunt declarate și motivate în termenul legal.
S-a arătat că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 pct. 2 cod procedură civilă.
Curtea constatând cauza în stare de soluționare a trecut la deliberări.
CURTEA
Asupra recursului civil de față.
Prin sentința nr. 638/02.04.2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr- s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, A, împotriva pârâților PARCHETUL DE PE LÎNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, PARCHETUL DE PE LÎNGĂ CURTEA DE APEL CRAIOVA, PARCHETUL DE PE LÎNGĂ TRIBUNALUL MEHEDINȚI.
S-a dispus obligarea pârâții PARCHETUL DE PE LÎNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, PARCHETUL DE PE LÎNGĂ CURTEA DE APEL CRAIOVA, PARCHETUL DE PE LÎNGĂ TRIBUNALUL MEHEDINȚI la plata către reclamanți a drepturilor bănești reprezentând sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50 % din salariul de bază brut lunar pe perioada 01.02.2007 - 28.02.2009 pentru reclamantele și și pentru perioada 16.04.2008- 28.02.2009 pentru reclamantul A, sume ce vor fi indexate cu rata inflației până la data plății efective.
S-a dispus obligarea pârâtei PARCHETUL DE PE LÎNGĂ TRIBUNALUL MEHEDINȚI să efectueze mențiunile cuvenite în carnetul de muncă.
S-a dispus respins acțiunea față de Ministerul Economiei și Finanțelor.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:
, și A, personal auxiliar de specialitate (grefieri) din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria V M, jud. M,au chemat în judecată pe pârâții PARCHETUL DE PE LÎNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M, PARCHETUL DE PE LÎNGĂ CURTEA DE APEL CRAIOVA, PARCHETUL DE PE LÎNGĂ TRIBUNALUL MEHEDINȚI, solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța în cauză să fie obligați pârâții la plata actualizată, în favoarea fiecărui reclamant a sporului de stres în procent de 50% prevăzut de art.47 din Legea nr.50/1996, calculat la salariul de bază brut lunar, începând cu data de 1 februarie 2007 la zi iar pentru reclamanții, și 16.04.2008 la zi pentru reclamantul precum și în continuare, instanța constată că acțiunea formulată de reclamanți este întemeiată și urmează a fi admisă în parte, pentru următoarele motive:
Potrivit art.47 din Legea nr.50/1996, republicată, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, s-a prevăzut că pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
Acest text de lege a fost abrogat prin art.I pct.42 din OG nr.83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.59/1996.
Insă OG nr.83/2000, reprezintă o ordonanță ordinară, iar domeniul referitor la salarizare nu putea fi reglementat decât prin lege organică, astfel că, au fost încălcate dispozițiile art.114 din Constituția României, în vigoare la aceea dată.
Conform art.114 al.1 din Constituția României, în forma anterioară republicării acesteia, Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice, art. 72 al.3 precizând expres care sunt domeniile ce pot fi reglementate prin lege organică, printre acestea fiind cuprinse și cele referitoare la organizarea și funcționarea Consiliului Superior al Magistraturii, a instanțelor judecătorești, al Ministerului Public și a Curții de Conturi (lit.h) și la regimul general privind raporturile de muncă, sindicatele și protecția socială (lit.i).
In domeniul raporturilor de muncă, se cuprinde și salariul, ca un element esențial al acestora, astfel că problema salarizării personalului din organele autorității judecătorești, printre care și judecătorii, trebuia reglementată numai prin lege organică, nu printr-o lege ordinară, așa cum s-a procedat, în dezacord cu prevederile constituționale menționate mai sus.
Prin Ordonanța Guvernului nr.83/2000 au fost abrogate mai multe legi organice și ordonanțe de urgență, prin încălcarea principiului ierarhiei actelor juridice prev. de art.4 din Legea nr.24/2000.
Ordonanța de urgență este un act normativ de nivel inferior legilor organice, astfel că, abrogarea, sau după caz, modificarea și completarea printr-un asemenea act a unei legi organice, este în vădită contradicție cu dispozițiile Constituției și ale Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, așa cum s-a arătat mai sus, iar necesitatea respectării principiului, protecției încrederii în stat, implică ca evenimentele legislative să poată fi dispuse doar prin acte normative ulterioare, de același nivel, sau de nivel superior și cer eliminarea obstacolelor juridice care împiedică titularii drepturilor recunoscute legal, să se bucure de ele.
Conform art. 41 al.2 din Constituție, "salariații au dreptul la măsuri de protecție socială", iar acestea privesc securitatea și sănătatea salariaților, regimul de muncă al femeilor și tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe țară, concediu de odihnă plătit precum și alte situații specifice stabilite prin lege".
Art.53 din Constituție prevede că, "exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav". "Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesar într-o societate democratică. Măsura trebuia să fie proporțională cu situația care a determinat-o, fără să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere dreptului sau a libertății".
Prevederile OG nr.83/2000, încalcă și dispozițiile Constituției menționate mai sus, ca și ale art.1 din Protocolul nr.1 la Convenția Europeană a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece măsura adoptată prin ordonanță nu este proporțională cu situația care a determinat-o, aducând atingere însăși existenței dreptului.
La data stabilirii acestui drept, în baza art.47 din Legea nr.50/1996, legiuitorul a avut în vedere condițiile în care magistrații își desfășoară activitatea, caracterizate ca fiind de risc și suprasolicitare neuropsihică, existente în aceeași formă și astăzi.
In același sens, dispozițiile art. 155, 165, 236, 239 și 241 pct.1 lit.d din Codul muncii prevăd obligativitatea acordării sporurilor.
In Uniunea Europeană, stresul în muncă reprezintă a doua problemă de sănătate legată de activitatea profesională, care afectează peste 28% din angajații
Comisia Europeană a pus în aplicare unele măsuri care au scopul de a garanta securitatea și sănătatea lucrătorilor, iar Directiva Cadru 89/391 prevede reglementări fundamentale în domeniul securității și sănătății în muncă, care afirmă cu claritate obligația angajatorilor de a asigura securitatea și sănătatea la locurile de muncă, inclusiv cu referire la efectele stresului în muncă.
În aceste circumstanțe este inadmisibil ca un drept general stipulat într-o lege (în vigoare în perioada de referință) să nu poată fi concretizat în practică.
Necesitatea respectării principiului protecției încrederii în stat implică ca evenimentele legislative să poată fi dispuse doar prin acte normative ulterioare de același nivel sau de nivel superior și cere eliminarea obstacolelor juridice care împiedică titularii drepturilor recunoscute legal să se bucure de ele.
În acest sens, s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, prin Decizia nr.21/10 martie 2008, pronunțată în dosarul nr.5/2008, care a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și, în interpretarea și aplicarea unitară a disp. art. 47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele judecătorești, republicate, a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații - asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG nr.83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001.
Această decizie este obligatorie pentru instanțe în dezlegarea dată problemelor de drept judecate, potrivit art.329 al.3 din Codul d e procedură civilă.
Pentru considerentele arătate mai sus, s- impus admiterea în parte a acțiunii, obligarea pârâților Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți la plata către reclamanți drepturilor salariale constând în sporul de 50% din salariul de bază brut lunar, stabilit prin art.47 din Legea nr.50/1996, republicată pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, pe perioada 01.02 2007 - 28.02.2009, pentru reclamanții și și pentru perioada 16.04.2008 - 28.02.2009 pentru reclamantul A, actualizate cu indicele de inflație până la data efectuării plății.
Instanța constatat că a rămas fără obiect obligarea pârâților la plata în continuare a porului de suprasolicitare neuropsihică pentru viitor, întrucât începând cu data de 01.03.2009 a fost emis ordin de către Procurorul General al României prin care s-a dispus plata lunară a acestui spor.
Acțiunea reclamanților împotriva Ministerului Economiei și Finanțelor și cererea de chemare în garanție a aceluiași minister, formulată de pârâta Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu au putut fi primite, urmând a fi respinse pentru lipsa calității procesuale pasive a acestui organ central al administrației de stat, întrucât nu există raporturi juridice între reclamanți și această instituție, iar potrivit OG nr.22/2002, ordonatorii principali de credite au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, să solicite rectificarea creditelor bugetare și să vireze creditele bugetare în condițiile legii, pentru asigurarea sumelor necesare efectuării plăților ce rezultă din titlurile executorii.
Împotriva sentinței au declarat recurs în termen reclamanții, și A invocând nelegalitatea și netemeinicia sentinței, cu motivarea:
Observând dispozitivul sentinței recurate s- constatat că a fost admisă în parte acțiunea formulată în cauză, pârâții Parchetul de pe ÎCCJ, Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, DGFP M, parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți fiind obligați la plata drepturilor bănești reprezentând sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din salariul de bază brut lunar pe perioada 01.02.2007-28.02.2009 pentru reclamantele reclamantele și, iar pentru reclamantul și și pentru perioada 16.04.2008-28.02.2009 pentru reclamantul A.
hotărârii constă în faptul că instanța nu a dispus obligarea pârâților la plata drepturilor salariale mai sus-menționate și pentru viitor, motiv pentru care solicită admiterea recursului.
Recursul este fondat.
Examinându-se sentința recurată, în raport de criticile invocate în recurs se constată:
Instanța de fond a admis în parte acțiunea formulată de reclamanți, obligând pârâții Parchetul de pe lângă ÎCCJ, STATUL ROMÂN REPREZENTAT DE MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PRIN DGFP M, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL MEHEDINȚI fiind obligați către reclamanți la plata drepturilor bănești reprezentând sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din salariu de bază brut lunar în perioada 01.02.2007-28.02.2009 pentru A pentru perioada 16.04.2008-28.02.2009.
Eronat instanța nu a dispus obligarea pârâților la plata drepturilor salariale enunțate și pentru viitor, reținând greșit, că a rămas fără obiect acest petit, întrucât începând cu data de 01.03.2009 a fost emis un ordin de către Procurorul General al României prin care s-a dispus plata lunară a acestui spor.
Avându-se în vedere dispozițiile ordinului respectiv, se constată că potrivit ordinului invocat pe viitor reclamanții nu beneficiază de aceste drepturi salariale.
În consecință, în baza art. 312 al.1 pr.civilă, se va admite recursul, modificându-se sentința în parte, în sensul că sporul de 50% pentru stres și suprasolicitare neuropsihică se va acorda reclamanților și pentru viitor.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței.
În cauză s-a declarat recurs și de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și Parchetul de pe lângă ÎCCJ în care se susține în esență, că în speță sunt incidente dispoz. Ordonanței 8/24.01.2007 față de care pretențiile reclamanților nu au fost dovedite.
În acest sens, instanța nu și-a îndeplinit rolul activ prev. de art.129 al.5 pr.civilă, în sensul că trebuia să stăruie prin toate mijloacele pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii în scopul pronunțării unei soluții legale și temeinice.
Solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamanților ca neîntemeiată.
Față de considerentele anterior expuse în recursul promovat de reclamanți, se va aprecia recursul declarat de pârâți ca nefondat și pe cale de consecință va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul reclamanților, și A.
Modifica sentința nr. 638/02.04.2009, în parte în sensul că sporul de 50 % pentru stres și suprasolicitare neuropsihică se acorde și pentru viitor.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Respinge recursul pârâților PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CRAIOVA, împotriva sentinței civile nr. 638/02.04.2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul chemat în garanție STATUL ROMÂN REPREZENTAT DE MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PRIN DGFP M și intimatul pârât PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL MEHEDINȚI
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 24 2009.
PREȘEDINTE: Mihaela Cotora Dorina Stoichin - - | JUDECĂTOR 2: Ioana Bodri - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.
Tehn. Red. /Ex.3/05.10.2009
Jud. Fond. și
Președinte:Mihaela Cotora Dorina StoichinJudecători:Mihaela Cotora Dorina Stoichin, Ioana Bodri
