Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 509/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILA Nr. 509/
Ședința publică din 07 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ligia Vîlcu
JUDECĂTOR 2: Camelia Juravschi
JUDECĂTOR 3: Maria Carmen
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursurilor formulate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE prin DGFP B, CURTEA DE APEL BRAȘOV și TRIBUNALUL BRAȘOV împotriva sentinței civile nr.1291/3.12.2007 pronunțată de TRIBUNALUL BRAȘOV în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa recurenților pârâți Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor Publice prin DGFP B, Curtea de APEL BRAȘOV și TRIBUNALUL BRAȘOV, precum și a intimaților reclamanți, -, -, și a intimatului pârât Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Se constată că prin motivele de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit dispozițiilor art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
Față de actele și lucrările dosarului, precum ș față de motivele de recurs, instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA,
Constată că, prin sentința civilă nr.1291/3.12.2007 TRIBUNALUL BRAȘOVa dispus următoarele:
A luat act de renunțarea reclamanților la judecarea petitului doi din acțiune privind plata sporului de confidențialitate.
A admis excepția prescripției dreptului material la acțiune, pentru perioada 1.01.2003-18.09.2003.
A respins excepția lipsei calitatii procesuale pasive a pârâtei Curtea de APEL BRAȘOV invocată prin întâmpinare.
A respins excepția lipsei calității procesuale pasive a paratului Ministerul Economiei si Finanțelor
A admis in parte acțiunea formulata de reclamanții, -, -, in contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BRAȘOV, TRIBUNALUL BRAȘOV și Ministerul Economiei si Finanțelor.
A obligat pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BRAȘOV să calculeze și sa plătească reclamanților diferențele de drepturi de natură salarială echivalente cu sporul de 50% din indemnizația de încadrare brută lunară, începând cu data de 19.09.2004 și până la data pronunțării sentinței atacate, diferențe ce se vor actualiza cu indicele de inflație de inflație la data plății efective și cu aplicarea dobânzii legale prevăzută de OG 9/2000.
A obligat pârâții Curtea de APEL BRAȘOV să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă al fiecărui reclamant.
A obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să vireze fondurile de bani necesare achitării diferențelor de drepturi de natură salarială, reactualizate, menționate anterior.
A respins celelalte pretenții ale reclamanților.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut următoarele:
Reclamanții au depus o cerere prin care au arătat ca renunța în baza art. 246 Cod procedură civilă la petitul doi din acțiune având ca obiect obligarea paraților la calcularea și plata drepturilor salariale reprezentând sporul de confidențialitate de 15% din anul 2004 și pana la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești și pentru viitor.
In conformitate cu prevederile art.27 din nr.OG 137/2000, instanța a citat in cauza Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării.
Acțiunea este scutita de taxa judiciara de timbru și timbru judiciar, în conformitate cu prevederile art. 285 raportat la art. 281 din Codul Muncii.
Din actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Ia act de renunțarea reclamanților la judecarea petitului doi al acțiunii, privind acordarea sporului de confidențialitate.
Potrivit art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța s-a pronunțat asupra excepțiilor invocate de parați prin întâmpinare.
Astfel, în privința excepției prescripției dreptului la acțiune invocata de parata - Curtea de APEL BRAȘOVa fost admisa având în vedere dispozițiile art. 1 și 3 din Decretul nr.167/1958 potrivit cărora, dreptul la acțiune având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, daca a fost exercitat în termenul stabilit de lege, iar potrivit art. 3 din același act normativ, termenul de prescripție este de 3 ani
Cum acțiunea reclamanților a fost introdusa în data de 19.09.2007, instanța a admis excepția prescripției parțiale a dreptului material la acțiune, pentru perioada 01.01.2003 - 18.09.2004, sens în care a respins acțiunea ca fiind prescrisa, pentru perioada sus - menționata.
In privința excepției lipsei calității procesuale pasive a paraților Curtea de Apel - B și Ministerul Economiei și Finanțelor, instanța a apreciat ca este neîntemeiata, fiind respinsă pentru următoarele considerente:
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Curții de Apel - B, instanța a constatat ca, la momentul solicitării drepturilor salariale ce fac obiectul prezentei acțiuni, Curtea de Apel-B are calitatea de ordonator de credite, astfel încât poate sta în judecata, în calitate de parata.
In consecința, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a paratei Curtea de APEL BRAȘOV, deoarece nu are relevanța faptul ca pe perioada 01.01.2003 - 18.09.2004, aceasta parata nu avea calitatea de ordonator secundar de credite.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a paratului Ministerul Economiei și Finanțelor, instanța a reținut ca potrivit dispozițiilor din art.118 din Legea nr. 304/2004 - privind organizarea judiciara, activitatea instanțelor și parchetelor este finanțata de la bugetul de stat.
Totodată, potrivit Legii nr. 500/2002, Ministerul Economiei și Finanțelor, coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar și anume, pregătește proiectele legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general, anual de execuție;
Astfel, rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat și elaborarea proiectelor de rectificare a acestui buget, astfel ca se justifica chemarea sa în judecata pentru asigurarea mijloacelor financiare achitarii drepturilor solicitate de reclamanți.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut ca reclamanții sunt judecători în cadrul Tribunalului - B, așa cum rezulta din mențiunile înscrise din carnetele de munca.
Potrivit dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 (republicata) "pentru risc și suprasolicitare neuropsihica, magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de un spor de 50% din salariul de baza brut lunar".
Ulterior, prin art. 50 din nr.OUG 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, s-a abrogat art. 47 din Legea nr. 50/1996.
Potrivit art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la CEDO "orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale.
Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauza de utilitate publica si in condițiile prevăzute de lege si de principiile generale ale dreptului internațional".
Caracterizat in mod indubitabil printr-o valoare economica, sporul de risc si suprasolicitare neuropsihica, constituie un bun in sensul art.1 din protocolul nr.1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, alături de alte asemenea "bunuri" (pensie, parți sociale, acțiuni), potrivit practicii CEDO.
Pretențiile reclamanților se bazează pe un serviciu deja prestat ele constituind "un bun" in sensul practicii CEDO, așa cum rezulta si din Hotărârea Van Marle împotriva Olandei, din 26.06.1986.
In concluzie, dreptul de proprietate invocat de reclamanți se analizează ca o valoare patrimoniala, deci ca un bun, in sensul art.1 din Protocol.
Proprietatea asupra acestui bun conferă dreptul reclamanților de a nu fi lipsit de el in mod nejustificat, din perspectiva art. 44 din Constituția României, coroborat cu art. 1 din Protocolul 1 al CEDO.
Măsura eliminării sporului de risc si suprasolicitare nervoasa pentru magistrați si personalul auxiliar de specialitate nu se justifica, întrucât limitarea drepturilor nu era "necesara" intr-o societate democratica, pentru a garanta respectarea drepturilor si libertăților altora sau pentru a proteja ordinea publica, securitatea naționala, sănătatea publica sau bunele moravuri.
Acest act internațional ratificat de România nu prevede limitări ale dreptului reclamat decât in condițiile speciale, ce nu sunt întrunite in speța, astfel încât, in baza art. 20 alin. 2 din Constituția României, devin aplicabile dispozițiile art.1 din Protocolul adițional nr. 1 la CEDO, ca fiind mai favorabile decât legislatia interna.
Prin abrogarea art. 47 din Legea nr.50/1996, instanța a apreciat ca a fost încălcat dreptul reclamanților privind proprietatea unui bun, acesta constând in contravaloarea sporului de risc si suprasolicitare neuropsihica.
De altfel, la data stabilirii acestui drept, prin art.47 din Legea nr. 50/1996, legiuitorul a avut in vedere condițiile in care judecătorii si celelalte categorii de personal își desfășoară activitatea, si care au fost caracterizate ca fiind de risc si suprasolicitare neuropsihica.
Aceste condiții nu s-au schimbat ci dimpotrivă, s-au acutizat, întrucât odată cu aderarea României la Uniunea Europeana au crescut cerințele înfăptuirii actului de justiție, in condiții de calitate si eficienta sporite.
de aceste considerente de fapt si de drept, instanța a admis in parte acțiunea reclamanților, sens in care a obligat parații Ministerul Justiției, Curtea de APEL BRAȘOV, TRIBUNALUL BRAȘOV sa calculeze si sa achite acestora diferențele de drepturi de natura salariala, echivalente cu sporul de 50% din indemnizația de încadrare bruta lunara începând cu data de 19.09.2004 si pana la data pronunțării sentinței atacate.
Cat privește actualizarea creanței, instanța a constatat ca potrivit prevederilor art. 1084 cod civil creditorul este îndreptățit sa pretindă atât repararea pagubei suferite, reprezentând suma datorata, cat si beneficiul de care a fost lipsit. Pentru o reala despăgubire, se impune actualizarea creanței in raport de indicele de inflație si cu aplicarea dobânzii legale, conform art. 1084 Cod Civil.
Instanța a respins solicitarea reclamanților de a se acorda acest spor pana la data rămânerii definitive si irevocabile a hotărârii judecătorești si in continuare pentru viitor, întrucât, diferențele de drepturi de natura salariala sunt acordate cu titlu de despăgubiri si de aceea ele au un caracter limitat in timp.
In condițiile in care nu se intervine la nivel legislativ pentru acordarea acestui spor, reclamanții au dreptul la acțiune ulterioara in despăgubiri.
Totodată instanța a obligat parata Curtea de APEL BRAȘOV in temeiul art. 1 din Decretul nr.92/1976, sa efectueze cuvenitele modificări privind sporul de 50%, in carnetul de munca al fiecărui reclamant.
Potrivit art. 15 din HG nr.83/2005, instanțele judecătorești si parchetele sunt instituții publice din sistemul justiției, finanțate de la bugetul de stat.
Ministerul Economiei si Finanțelor coordonează acțiunile care sunt in responsabilitatea guvernului cu privire la sistemul bugetar si anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum si ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
In conformitate cu art. 3 alin.1 pct.2 din nr.HG 208/2005, Ministerul Finanțelor Publice elaborează proiectul bugetului de stat, al legii anuale bugetare si raportul asupra proiectului bugetului de stat precum si proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operand rectificările corespunzătoare.
Ca urmare, este necesar ca acest minister sa pună la dispoziția Ministerului Justiției fondurile necesare achitarii drepturilor salariale restante.
Împotriva acestei sentințe s-a declarat recurs de recurenții Curtea de APEL BRAȘOV, TRIBUNALUL BRAȘOV, Ministerul Economiei și Finanțelor B și Ministerul Justiției, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În ceea ce privește recursul declarat de recurenta Curtea de APEL BRAȘOV, sentința este criticată pentru faptul că nu a fost soluționată în mod corect excepția lipsei calității procesual pasive a acestei recurente pentru perioada 7.11.2004 - 1.07.2005, perioadă în care Curtea de Apel nu avea calitate de ordonator de credite și implicit căderea de a solicita și aloca drepturi de natura celor ce fac obiectul pretențiilor reclamanților. Se mai arată că reclamanții nu sunt angajați ai Curții de APEL BRAȘOV, aceștia desfășurând-și activitatea în cadrul TRIBUNALUL BRAȘOV, iar obligația de a plăti sumele de bani solicitate, revine acestuia.
O altă critică, vizează fondul cauzei, arătându-se că art. 47 din legea 50/2000 a fost abrogat expres prin art. 42 din OG 83/2000 și prin acest lucru nu s-a dorit diminuarea salariului magistraților ci modificarea sistemului de salarizare a personalului din organele autorității judecătorești.
Acordându-se astfel drepturi salariale care nu sunt prevăzute de nici un act normativ, instanța de judecată și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești, arogându-și atribuții de legiferare.
În speță nu sunt incidente nici disp. art. 1 ale Protocolului adițional 1 al CEDO, pentru că la alin. 2 se stipulează că " prevederile precedente nu aduc atingere drepturilor statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor pentru interesul general".
În ceea ce privește recursul declarat de recurentul TRIBUNALUL BRAȘOV, sentința este criticată pentru faptul că în mod greșit a fost angajată răspunderea sa, întrucât nu se poate reține nici o formă de culpei sale pentru că nu avea obligația de a aproba și aloca fonduri de natura celor solicitate de reclamanți.
O altă critică vizează excepția lipsei calității procesual pasive a Tribunalului, pentru perioada în care reclamanții nu au avut calitatea de magistrați la instanțele din raza de competență a Tribunalului Brașov.
O altă greșeală a instanței de fond este aceea că a admis acțiunea și pentru persoane care sunt incluse în categoria personalului contractual care are o altă lege de salarizare, precum și persoanelor care până în anul 2007 aveau calitatea de personal contractual iar ulterior au devenit personal auxiliar de specialitate.
În ceea ce privește fondul cauzei, sentința este criticată pentru faptul că acțiunea a fost admisă în lipsa unui temei legal și făcută prin înfrângerea voinței legiuitorului, întrucât textul de lege care a consacrat sporul de 50% a fost abrogat expres.
Referitor la recursul declarat de recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor, prin reprezentant legal Direcția Generală a Finanțelor Publice B, sentința este criticată pentru faptul că în mod greșit a fost respinsă excepția lipsei calității procesual pasive a acestuia, față de atribuțiile pe care le are, de a elabora proiectul bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite ai acestui buget.
Se mai arată în continuarea motivelor de recurs că acest recurent nu poate fi obligat la plata drepturilor salariale ale angajaților altor ordonatori de credite.
În ceea ce privește fondul cauzei se mai arată că sumele solicitate nu pot fi acordate pentru că norma de finanțare a resurselor bugetare și a repartizării acestora pe destinații este înscrisă în legea bugetului, și potrivit acesteia nici o cheltuială nu poate fi angajată, ordonată și plătită dacă nu există o bază legală pentru aceasta.
Ministerul Justiției critică sentința pentru faptul că abrogarea dispozițiilor legale care prevedeau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică magistraților și personalului auxiliar de specialitate reprezintă o problemă de legiferare. Prin abrogarea acestui spor nu s-a ajuns la diminuarea salariului ci dimpotrivă s-a dorit crearea unui sistem de salarizare diferit, bazat pe principii noi.
Se mai arată în continuarea motivelor de recurs faptul că art 1 din Protocolul 1 adițional la CEDO, nu recunoaște dreptul de a deveni proprietarul unui bun, ci se aplică numai în privința bunurilor actuale ale reclamantului, care nu se poate plânge de o atingere de dreptul său de proprietate, câtă vreme nu demonstrează existența lui. Acest protocol nu vine să suplinească sau să recunoască un drept pe care legislația internă nu îl prevede.
Recursurile declarate de pârâții Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP B, Curtea de APEL BRAȘOV și TRIBUNALUL BRAȘOV împotriva acestei hotărâri au fost admise și în consecință a fost respinsă acțiunea reclamanților, prin decizia civilă nr.207/27.02.2008 a Curții de APEL BRAȘOV, împotriva căreia reclamanții au formulat contestație în anulare.
Prin decizia civilă nr.264/M/26.03.2008 a Curții de APEL BRAȘOVa fost admisă contestația în anulare și anulată decizia civilă nr.207/27.02.2008 a Curții de APEL BRAȘOV.
Examinând sentința atacată în raport de criticile formulate instanța apreciază că recursurile sunt nefondate și în consecință vor fi respinse în baza disp. art. 312 Cod procedură civilă pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesual pasive invocată de recurenta Curtea de APEL BRAȘOV, pentru perioada în care nu a avut calitatea de ordonator de credite, instanța nu poate primi această critică, întrucât calitatea procesuală activă sau pasivă trebuia analizată prin prisma raportului juridic dedus judecății, sau, dacă acțiunea poate fi promovată sau nu, în contradictoriu cu respectiva parte. Legitimarea procesuală se raportează la dreptul de a reclama în justiție și la obligația de a răspunde față de pretențiile formulate prin cererea de chemare în judecată. Ori în speță, fiind vorba de un litigiu de muncă, este neîndoielnic faptul că angajatorul are calitate procesual pasivă, chiar dacă pentru un anumit interval de timp, nu a avut calitate de ordonator de credite. Curtea de Apel este instanță cu personalitate juridică, în circumscripția căreia funcționează mai multe tribunale și un tribunal specializat, iar la rândul lor acestea au mai multe judecătorii. În calitate de angajatori, toți pârâții, au legitimarea unor subiecți pasivi ai încălcării dreptului dedus judecății, și au implicit calitate procesual pasivă. Prim urmare critica privind excepția lipsei calității procesual pasive a Curții de APEL BRAȘOV,pentru perioada în care nu a fost ordonator de credite, nu poate fi primită.
Critica referitoare la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul TRIBUNALUL BRAȘOV este neîntemeiată. La momentul solicitării drepturilor salariale, TRIBUNALUL BRAȘOVa avut calitatea de ordonator de credite terțiar, conferindu-i posibilitatea de a sta în judecată în calitate de pârâtă.
În ceea ce privește recursul declarat de recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor, referitor la critica privind excepția lipsei calității procesual pasive a acestuia, trebuie menționat faptul că din dispozitivul sentinței de fond, rezultă că acest recurent a fost obligat numai să vireze fondurile necesare efectuării plăților, astfel încât este lipsită de relevanță apărarea potrivit căreia între reclamanți și prezenta recurentă nu sunt raporturi de muncă, iar conform atribuțiilor stabilite prin lege, acesta are numai abilitatea de a face propuneri pentru formarea bugetului de stat. Tocmai în temeiul acestei atribuții, instanța de fond a procedat la obligarea de a vira fondurile necesare efectuării plăților, fonduri, pe care urmează să le aibă în vedere cu ocazia elaborării proiectelor de buget, sau în cadrul rectificărilor bugetare. Pentru aceste considerente instanța apreciază că recursul nu este întemeiat și în consecință va fi respins.
În ceea ce privește restul criticilor din toate recursurile, care vizează fondul cauzei, instanța apreciază că acestea sunt nefondate, astfel că pretențiile reclamanților sunt întemeiate, iar prima instanță în mod corect a admis acțiunea.
Potrivit dispozițiilor deciziei nr. 21, pronunțată de ÎCCJ în data de 10.03.2008, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG 83/2000 aprobată prin legea 334/2001.
În conformitate cu disp. art. 329 al 4 teza finală, conform cu care dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe, se va aprecia, că în mod corect pretențiile reclamanților au fost admise, astfel că restul criticilor din recursuri sunt nefondate, urmând în consecință să fie respinse.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de recurenții Curtea de APEL BRAȘOV, TRIBUNALUL BRAȘOV, Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP împotriva sentinței civile nr.1291/2007 a Tribunalului Brașov pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 07 Mai 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - |
Red: CJ/8.05.2008
Dact.: MD/28.05.2008 - 2 ex.
Jud.fond:/
Jud.recurs: //
Președinte:Ligia VîlcuJudecători:Ligia Vîlcu, Camelia Juravschi, Maria Carmen
