Drepturi salariale (banesti). Decizia 512/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILA Nr. 512/
Ședința publică din 07 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Pîrvulescu
JUDECĂTOR 2: Cristina Ștefăniță
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Grigorescu
Grefier - -
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL BRAȘOV, TRIBUNALUL BRAȘOV și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin B, împotriva sentinței civile nr. 173/24.01.2008, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa recurenților pârâți Ministerul Justiției, Curtea de Apel Brașov, Tribunalul Brașov și Ministerul Economiei și Finanțelor prin B, a intimatei reclamante precum și a intimatului pârât Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Se constată că, prin motivele de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit dispozițiilor art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
Față de actele și lucrările dosarului, precum ș față de motivele de recurs, instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă 173/2008, Tribunalul Brașova dispus următoarele:
A respins excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de Curtea de Apel Brașov, Tribunalul Brașov și Ministerul d e Justiție.
A respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Curții de Apel Brașov pentru perioada 11.04.2002 - 01.12.2002.
A respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor invocată de B în calitate de reprezentant.
A admis acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții:
1. Ministerul Justiției;
2. Curtea de Apel Brașov;
3. Tribunalul Brașov;
4. Ministerul Economiei și Finanțelor, și în consecință:
A obligat pârâții de ordinul 1 - 3 să plătească reclamantei diferențele de drepturi de natură salarială, echivalente cu sporul de 30 % din indemnizația brută lunară începând cu data de 11.04.2002 până la data de 31.12.20002, despăgubiri ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective și cu dobânda legală prevăzută de OG9/2000.
A obligat pârâtul de ordinul 4 să vireze sumele necesare achitării diferențelor de drepturi solicitate.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că,
Excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocata de paratul Ministerul Justiției prin întâmpinare, nu este întemeiată.
Astfel, instanța a reținut ce dreptul la acțiune începe sa curgă la data la care s-a constatat discriminarea,prin Hotărârea nr.185/2005 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, astfel încât nu se poate invoca prescripția extinctiva pentru perioada invocata de reclamantă.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a Curții de Apel Brașov a fost respinsă avându-se în vedere că pârâta are calitatea de ordonator secundar de credite.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a paratului Ministerul Finanțelor Publice este neîntemeiata, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 15 din HG 83/2005, instanțele judecătorești sunt instituții publice din sistemul justiției, finanțate de la bugetul de stat.
Ministerul Finanțelor Publice coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea guvernului cu privire la sistemul bugetar și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
In conformitate cu art. 3 alin.1 pct.2 din HG nr. 208/2005, Ministerul Finanțelor Publice elaborează proiectul bugetului de stat, ale legii anuale bugetare și raportul asupra proiectului bugetului de stat precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare.
Ca urmare, este necesar ca acest minister să pună la dispoziția Ministerului Justiției fondurile necesare achitării drepturilor salariale restante, in măsura in care acestea sunt dovedite.
de cele arătate anterior, instanța a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, excepția lipsei calității procesuale pasive a paratei Curtea de Apel Brașov si excepția lipsei calității procesuale pasive a paratului Ministerul Finanțelor Publice.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut ca reclamanta a avut calitatea de magistrat intre 11.04.2002 si 31.12.2002, așa cum rezulta din carnetul de munca.
Potrivit art. 11 din OUG 177/2002, modificată prin Legea 347/2003, judecătorii care compun completele specializate pentru judecarea infracțiunilor de corupție potrivit art. 29 alin.1 din Legea 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și soluționarea faptelor de corupție, cu modificările și completările ulterioare, primesc un spor de 30% din indemnizația de încadrare brută lunară.
Pentru activitatea specializată de combatere a infracțiunilor de corupție, sporul de 30% din indemnizația de încadrare brută lunară, prevăzut la alineatul 1, se acordă procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, procurorilor și specialiștilor de înaltă calificare din cadrul Parchetului Național Anticorupție, precum și procurorilor care participă la ședințele de judecată ale completelor specializate pentru judecarea infracțiunilor de corupție.
Prin neacordarea acestui spor tuturor magistraților s-a creat o discriminare, recunoscută de altfel de Ministerul Justiției în calitate de inițiator de acte legislative în domeniul justiției.
Criteriul potrivit căruia s-a făcut aceasta distincție intre diferite categorii de magistrați este locul de munca, aceasta situație diferențiind clar si injust magistrații ca se ocupa de instrumentarea faptelor de corupție de ceilalți magistrați.
La adoptarea actelor normative in baza cărora s-au acordat aceste sporuri a stat motivarea necesitații asigurării incoruptibilității acestora.
Contrar acestor accepțiuni,este de neconceput a se accepta ideea ca incoruptibilitatea trebuie asigurata doar raportat la anumiți magistrați, de la anumite nivele de judecata sau doar pentru anumite dosare.
Legislația internă nu prevede dispoziții discriminatorii în ceea ce-i privește pe cetățenii României.
Astfel articolul 16 alin.1 și 2 din Constituția României prevede că cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților, fără privilegii și discriminări, nimeni nefiind mai presus de lege.
Conform dispozițiilor OG nr. 137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare, principiile legalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminărilor sunt garantate în special în exercitarea drepturilor economice, sociale, culturale, a drepturilor la muncă, la libera alegere a corupției, la condiții de muncă echitabile și satisfăcătoare, la protecția împotriva șomajului, la un salariul pentru munca egală, la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare.
Articolul 2 pct.1 al acestei ordonanțe arată că prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, etc. care are ca scop sau efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii folosinței sau exercitării a drepturilor prevăzute de lege în domeniul public, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice. La pct. 2 din art. 2 al aceluiași act normativ se arată că sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre sau dezavantajează anumite persoane pe baza criteriilor prevăzute la punctul 1, față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare. Punctul 3 al aceluiași articol prevede că orice comportament activ ori pasiv care prin efectele pe care le generează, favorizează sau defavorizează nejustificat o persoană, un grup de persoane sau o comunitate față de altele, atrage răspunderea contravențională sau penală, după caz.
Analizând reglementările internaționale referitoare la drepturile omului, instanța a constatat că potrivit art. 2, pct. 1 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, exercițiul drepturilor este apărat împotriva oricărei discriminări, iar potrivit art. 29, pct. 2, în exercițiul drepturilor și libertăților sale, fiecare persoană este supusă doar îngrădirilor stabilite de lege, în scopul exclusiv al asigurării, recunoașterii și respectului drepturilor și libertăților celorlalți, în vederea satisfacerii cerințelor juste ale moralei, ordinii publice și bunăstării generale într-o societate democrată.
Articolul 2 pct. 2 din Convenția nr. 111 privind discriminarea în domeniul ocupării forței de muncă și exercitării profesiei prevede că diferențele, excluderile sau preferințele întemeiate pe calificările cerute pentru o anumită ocupație nu sunt considerate discriminatorii.
In speță însă trebuie analizat dacă reglementările în baza cărora s-au acordat sporurile solicitate de reclamanta respectă aceste dispoziții.
Răspunsul la această problemă a fost dat prin Hotărârea nr. 185/ 22.07.2005 a Colegiului Director al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării care a constatat existența unei discriminări directe, potrivit art. 2 din OG nr. 132/2000 și s-a recomandat Ministerului Justiției să inițieze un proiect de act normativ, în vederea modificărilor discriminatorii, în sensul eliminării situației de inegalitate evidentă dintre cele două categorii de salariați.
Aceasta hotărâre se refera la o situație concreta si vizează o discriminare directa la care au fost supuși magistrații ce nu au beneficiat de sporul de 30%, de cei care au beneficiat de acestea.
De menționat este si faptul ca, între timp, a fost emisă Ordonanța de Urgență nr. 27/2006, publicată în Monitorul Oficial nr. 314/7.04.2006, privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției.
Aceasta ordonanță pune capăt discriminării între magistrați, asigurându-se o salarizare adecvată a judecătorilor și procurorilor, astfel că pârâtul Ministerul Justiției recunoaște implicit că anterior apariției acestui act normativ a existat o discriminare în salarizarea magistraților.
In consecință, reclamanta a fost prejudiciată cu sumele reprezentând sporul de 30% reglementat de art. 11 din OUG 177/2002, pe perioada 11 aprilie 2002-31.12.2002.
In aceste condiții, instanța a admis acțiunea si a obligat pârâții Tribunalul Brașov, Curtea de Apel Brașov si Ministerul Justiției să plătească reclamantei diferențele de drepturi de natură salarială, echivalente cu sporul de 30% din indemnizația brută lunară începând cu data de 11.04.2002 până la data de 31.12.2002 despăgubiri ce se vor actualiza cu indicele de inflație la data plății efective și cu dobânda legală prevăzută de O:G 9/2000.
A obligat paratul Ministerul Finanțelor Publice sa vireze fondurile de bani necesare achitării diferențelor de drepturi de natura salariala, actualizate, menționate anterior.
Împotriva sentinței au formulat recurs pârâții: Curtea de Apel Brașov, Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor Publice prin DGFP B și Tribunalul Brașov.
În motivele de recurs este criticată sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, specificându-se că reclamantei, în calitate de judecător, nu i se aplică dispozițiile art. 28 OUG 43/2002.
Se reiterează excepția prescrierii dreptului material la acțiune, pentru perioada 11.04.2002 - 31.12.2002 iar Curtea de Apel Brașova reiterat excepția lipsei calității procesual pasive pentru perioada 1.04.2002 - 31.12.2002.
Suma la care a fost obligat Ministerul Justiției nu poate fi reactualizată, deoarece nu s-a justificat faptul că neexecutarea provine dintr-o cauză străină, care nu-i poate fi imputată Ministerului Justiției.
Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP critică sentința sub aspectul respingerii excepției lipsei calității procesuale pasive, susținând că, atâta timp cât nu există un raport juridic obligațional între reclamantă și Ministerul Economiei și Finanțelor, acesta nu poate fi obligat la plata unor sume, care nu există în sarcina acestui minister.
Analizând recursurile formulate, instanța constată că sunt fondate în parte, după cum urmează.
Referitor la excepție invocată de Curtea de Apel Brașov, curtea reține că perioada în care această instituție nu a fost ordonator secundar de credite nu are nici o relevanță în aprecierea calității procesuale pasive a acestei pârâte. Calitatea procesuală presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății iar, în speță, calitatea procesuală pasivă aparține tuturor celor față de care se poate realiza interesul dedus judecății. În acest sens, în mod corect instanța de fond a obligat în solidar pe cei trei pârâți la plata drepturilor solicitate.
Criticile tuturor recursurilor privitoare la temeinicia pretențiilor deduse judecății sunt nefondate.
La data pronunțării sentinței atacate, Înalta Curte de Casație și Justiție a pronunțat decizia VI/15.01.2007 devenită obligatorie, prin care s-a stabilit aplicarea nediscriminatorie a dispozițiilor art. 11 alin.1 din OUG 177/2002. privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, precum și a dispozițiilor art. 28 alin.4 din OUG 43/2002 modificată prin OUG 24/2004, aprobată cu modificări prin Legea 601/2004, în sensul acordării drepturilor salariale prevăzute de aceste texte de lege către toți magistrații.
În consecință, fiind vorba de acordarea drepturilor salariale constând în sumele rezultate din aplicarea nediscriminatorie a sporurilor de 30% - 40% pentru toți magistrații, este obligatoriu a accepta că, față de decizia de recurs în interesul legii, soluția instanței de fond este corectă.
În ceea ce privește criticile cu privire la termenul de prescripție în exercitarea dreptului material la acțiune, se reține că data de la care curge termenul de 3 ani pentru promovarea acestei acțiuni este data la care reclamanta a luat la cunoștință de săvârșirea discriminării, astfel cum a stabilit și ÎCCJ prin decizia nr.VI din 15.01.2007. În speță această dată este data la care s-a pronunțat Hotărârea 185/22.07.2005 de către CNCD. Cum cererea de chemare în judecată a fost formulată în 7 decembrie 2007, pretențiile mai vechi de 3 ani din perioada 11.04.2002-21.07.2002 vor fi respinse ca prescrise.
În ceea ce privește motivul de recurs vizând reactualizarea sumelor, Curtea reține că această actualizare nu constituie daune interese în sensul art. 1088 Cod civil, ci reprezintă o îndeplinire exactă a obligației în sensul art. 1073 Cod civil, întrucât actualizarea unei sume de bani cu indicele de inflație asigură creditorului încasarea unei sume echivalentă cu cea de la data când era exigibilă.
Dobânda legală prevăzută de art. 1088 cod civil poate fi solicitată în plus față de prejudiciul real ca urmare a reactualizării.
În ceea ce privește recursul Ministerului Economiei și Finanțelor prin DGFP, instanța constată că nu este fondat în ceea ce privește soluționarea excepției lipsei calității procesuale pasive a acestei instituții deoarece, acest minister execută dispozițiile legii bugetare și îi revine sarcina de a face propuneri, de a elabora proiectul legii bugetului de stat precum și a legilor de rectificare, conform art. 28 Legea 500/2002, altfel încât hotărârea trebuie să fie opozabilă și acestei instituții.
În consecință, în baza art. 312 alin.1 Cod procedură civilă dispune conform dispozitivului prezentei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite în parte recursurile formulate de către pârâții Curtea de Apel Brașov, MEF prin DGFP, Tribunalul Brașov și Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr.173/24.01.2008 a Tribunalului Brașov pe care o modifică în parte în sensul că:
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 11.04.2002-21.07.2002.
Admite în parte acțiunea reclamantei în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Brașov, Tribunalul Brașov și MEF.
Obligă pe pârâți să plătească reclamantei diferențele de drepturi de natură salarială echivalente cu sporul de 30% din indemnizația brută lunară începând cu data de 22.07.2002 și până la data de 31.XII.2002, despăgubiri ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație și cu dobânda legală.
Respinge restul pretențiilor pentru perioada 11.04.-21.07.2002 ca fiind prescrise.
Menține restul dispozițiilor.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 07 Mai 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red: CȘ/9.05.2008
Dact: MD/14.05.2008 - 3 ex.
Jud.fond: /
Președinte:Anca PîrvulescuJudecători:Anca Pîrvulescu, Cristina Ștefăniță, Nicoleta Grigorescu
