Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 5311/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 5311
Ședința publică de la 07 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Pascu
JUDECĂTOR 2: Ligia Epure
JUDECĂTOR 3: Corneliu Maria
Grefier - -
*************
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul I, împotriva sentinței civile nr. 660 din 07.04.2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți Statul Român - Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP M, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți, având ca obiect drepturi bănești
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează, că recursul este declarat și motivat în termenul prevăzut de lege și, au solicitat în temeiul art 242 pr.civ, judecarea cauzei în lipsă.
Constatându-se cauza în stare de judecată, s-a trecut la soluționare:
CURTEA
Asupra recursului de față:
Tribunalul Mehedinți, prin sentința nr. 660 din 07 aprilie 2009 admis excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
respins acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți.
respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice prin DGFP
Pentru a se pronunța astfel, instanța reținut că reclamantul I, a îndeplinit funcția de procuror în cadrul Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți, până în luna iunie 2005 când s-a pensionat
Potrivit art.283 alin 1 lit.c din Codul Muncii cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau unor despăgubiri către salariat.
În conformitate cu dispozițiile art.1 alin.1 din Decretul 167/1958 privind prescripția extinctivă coroborate cu dispozițiile art.3 alin.1 din același act normativ dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege respectiv în termen de 3 ani.
Față de dispozițiile legale susmenționate și având în vedere data formulării acțiunii de către reclamant s-a constatat prescris dreptul la acțiune al acestuia.
Pe fond s- reținut că potrivit art.47 din Legea 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiau de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
Acest text de lege a fost abrogat însă prin art.1 pct.42 din OG83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996.
Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 21/10.03.2008 a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, a constatat, că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului 83/2000 aprobată prin Legea nr.334/2001.
Ca atare acest drept nu a fost niciodată abrogat, magistrații și personalul auxiliar de specialitate, beneficiind continuu de el.
Raportat însă, la data introducerii acțiunii, la data nașterii dreptului la acțiune s-a constatat că acesta este prescris.
Susținerea reclamantului că, luat cunoștință de săvârșirea faptei discriminatorii doar la data pronunțării Deciziei nr. 21/10.03.2008 de către Înalta Curte de Casație și Justiție și că aceasta reprezintă data de la care se calculează termenul de prescripție prevăzut de art. 3 din Decretul 167/1958, este neîntemeiată.
Astfel, dreptul material la acțiune al reclamantului a luat naștere la data publicării nr.OG 83/2000 aceștia neputând pretinde că au fost în imposibilitate de a lua cunoștință de situația existentă în domeniul salarizării, de faptul că nr.OG 83/2000 a înlăturat sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Cum, data săvârșirii faptei cauzatoare de prejudicii și momentul în care reclamantul a cunoscut sau trebuia să o cunoască coincide cu data intrării în vigoare a OG83/2000 care a înlăturat sporul de 50% și, cum data introducerii acțiunii de către reclamant, este 14.10.2008 s-a constatat că, drepturile solicitate de acesta sunt prescrise fiind mai vechi de 3 ani raportat la data introducerii acțiunii.
În consecință, având în vedere cele arătate mai sus, instanța a admis excepția prescrierii dreptului material la acțiune invocată de Ministerul Justiției și respins acțiunea reclamantului..
Acțiunea reclamantului împotriva Ministerului Economiei și Finanțelor fost respinsă pentru lipsa calității procesuale pasive a acestui organ central al administrației de stat, întrucât nu există raporturi juridice între reclamant și această instituție, iar potrivit G nr. 22/2002, ordonatorii principali de credite au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, să solicite rectificarea creditelor bugetare și să vireze creditele bugetare în condițiile legii, pentru asigurarea sumelor necesare efectuării plăților ce rezultă din titlurile executorii.
Pentru aceleași considerente s-a respins și cererea de chemare în garanție a Ministerul Finanțelor prin DGFP
Astfel, în speță, nu sunt incidente dispozițiile art.36 alin.2 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.27/29.03.2006 așa cum a susținut pârâtul, întrucât, prin acțiune, reclamantul nu a contestat modul de stabilire a drepturilor salariale, pentru a fi aplicabile dispozițiile legale susmenționate, ci neplata unor drepturi salariale rezultând din acordarea sporului de 50/% din salariul de bază brut lunar, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică prevăzut de dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 astfel că, în cauză sunt incidente dispozițiile din Codul Muncii, inclusiv cele care reglementează competența de soluționare a cauzei.
Reclamantul formulat recurs împotriva sentinței nr. 660 din 07 aprilie 2009 a Tribunalului Mehedinți, pe care o consideră nelegală, solicitând modificarea acestei și pe fond admiterea acțiunii.
Este criticată sentința pentru admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune, invocată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, considerând că data la care luat cunoștință de fapta de discriminare este data pronunțării deciziei nr. 21 din 10 martie 2008 de către Înalta Curte de Casație și Justiție, dată de la care începe să curgă prescripția, așa încât acțiunea a fost formulată în termen legal.
Susține că prin decizia nr. 21din 10 martie 2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a constatat că magistrații și personalul auxiliar au beneficiat de sportul de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică, potrivit Legii nr. 50/1996 și OG nr. 83/2000 de abrogare a art. 47 din Legea nr. 50/1996 fost emisă cu încălcarea normelor de tehnică legislativă și nu-și produce efecte.
De asemenea, consideră că în cauză operat suspendarea cursului prescripției, datorită suspendării succesive aplicării OG nr. 187/2000 dar și pentru faptul că datorită afecțiunilor de care suferă, având o infirmitate permanentă și a fost internat în spital perioadă îndelungată, solicitând repunerea în termen.
Analizând sentința recurată în raport de criticile formulate și probele administrate, Curtea apreciază că nu sunt motive de casare sau modificare prevăzute de art. 306 cod procedură civilă.
Sunt neîntemeiate criticile privind aprecierea greșită instanței de fond, că pentru perioada precizată în acțiunea de față, dreptul la acțiune s-a prescris întrucât instanța de fond a ținut seama de data la care reclamantul cunoscut că sporul de 50% prevăzut de Legea nr.50/1996 nu se mai plătește și anume de la data intrării în vigoare a OG nr. 83/2000, care abrogat dreptul la acest spor.
Termenul de prescripție prevăzut de art. 283 alin. 1 lit."c" din Codul Muncii, dar și cel reglementat de art. 3 din Decretul nr.167/1958 este de 3 ani și curge de la data adoptării OG nr.83/2000 și nu a fost întrerupt sau suspendat prin căile prevăzute de Decretul nr. 167/1958.
Cum reclamantul a formulat acțiunea la 09 octombrie 2008, iar perioada pentru care a solicitat drepturile se limitează la 1.05.2005, excede termenului general de 3 ani de prescripție, motive pentru care Curtea apreciază neîntemeiate criticile formulate și în baza art. 312 cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul I, împotriva sentinței civile nr. 660 din 07.04.2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți Statul Român - Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP M, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți, având ca obiect drepturi bănești
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 07 Octombrie 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.
2ex/IE/02.11.2009
Fond:
Președinte:Mariana PascuJudecători:Mariana Pascu, Ligia Epure, Corneliu Maria
