Pretentii civile. Speta. Decizia 5313/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 5313
Ședința publică de la 07 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Pascu
JUDECĂTOR 2: Ligia Epure
JUDECĂTOR 3: Corneliu Maria
Grefier - -
************
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr. 1243 din 02.04.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât SC SRL.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează, că recursul este declarat și motivat în termenul legal și s-a solicitat de către intimata pârâtă în temeiul art 242 pr.civ, judecarea cauzei în lipsă.
Constatându-se cauza în stare de judecată s-a trecut la soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin sentința nr.1243 din 02.04.2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr- a fost admisă în parte cererea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta SC SRL.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului drepturile salariale cuvenite pentru munca prestată în perioada 1.11.2008- 2.12.2008 actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului până la data plății efective.
A fost respinsă cererea privind drepturile salariale pentru perioada 3.12.2008 la zi.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:
Reclamantul a fost angajatul pârâtei, ca șofer de autocamion, cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată, de la 17 03 2008 până la 01 02 2009, așa cum a rezultat din carnetul de muncă și din decizia de concediere nr 22 / 4 02 2009.
In această calitate a desfășurat activitate pentru pârâtă la punctul de lucru din C, toată luna noiembrie 2008 și 2 zile din luna decembrie 2008 așa cum rezultă din interogatoriul reclamantului, din declarația martorului și din faptul că pârâta nu a negat acest lucru.
Pentru munca prestată reclamantului i se cuvenea plata drepturilor salariale ( salariul și sporuri ) in cuantumul prevăzut in contractul individual de muncă în conformitate cu art 154 din Codul muncii.
Potrivit art 163 din Codul muncii, dovada plătii salariului se face prin semnarea statelor de plată sau cu orice alte documente din care să rezulte acest lucru.
Pârâta nu a plătit drepturile salariale cuvenite fapt ce rezultă din împrejurarea că ștatele de plată nu sunt semnate de salariat, iar unitatea căreia îi revine sarcina probei conform art 287 din Codul muncii nu a făcut dovada plătii cu alte documente ( ordine de plată pe card, documente bancare, etc.).
Ca urmare instanța a admis in parte cererea, a obligat pârâta să plătească reclamantului drepturile salariale cuvenite pentru munca prestată în perioada 01 11 2008 - 2 12 2008, actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului până la data plății efective, numai astfel realizându-se acoperirea integrală a prejudiciului produs prin neplata la timp a drepturilor salariale cuvenite.
Pentru perioada 3 12 2008 la zi, instanța a respins cererea ca neîntemeiată.
Pârâta a făcut dovada că de la 3 12 2008 până la 01 02 2009, contractul individual de muncă a fost suspendat, conform art 52 lit a din Codul muncii ( pe durata cercetării pentru abatere disciplinară, așa cum rezultă din mențiunile din carnetul de muncă, din notificarea adresată reclamantului, prin care i se aducea la cunoștință acest lucru, din convocările la cercetare prealabilă disciplinară. nr 1/16 12 2008 și nr 2 / 23 12 2008, cărora reclamantul nu le-a dat curs.
Pe durata suspendării contractului de muncă,sunt suspendate toate drepturile și obligațiile părților, rezultând din contractul de muncă.
Astfel, reclamantul nu a mai pretat activitate in acea perioadă, așa cum singur recunoaște și cum declară și martorul și ca urmare nu are dreptul la salariu. Salariul se cuvine și se plătește numai in măsura in care salariatul prestează activitate așa cum arată art 154 din Codul muncii potrivit căruia "salariul reprezintă contraprestația muncii depuse".
Instanța nu a reținut afirmația reclamantului că nu ar fi avut cunoștință de suspendarea contractului, deoarece din notificare și din convocările trimite se pârâtă, rezultă cert că a știut de această situație.
Chiar dacă nu ar fi avut cunoștință de suspendare, tot nu i s-ar fi cuvenit salariul vreme nu a prestat activitate, fapt cunoscut și acceptat de reclamant.
Acesta nu a fost interesat să afle de ce timp de două luni nu i se cere să facă nimic, nu a acționat pentru a fi primit la lucru.
După data de 01 02 2009, data concedierii reclamantului nu i se mai cuvin drepturile salariale deoarece nu mai are calitatea de salariat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie arătând că în mod greșit i-a fost admisă cererea în parte, cu motivarea ar fi avut suspendat contractul de muncă, iar din 01.02.2009 i s-a desfăcut acest contract.
Nu a desfășurat activitate, nu din vina sa, ci din vina pârâtei, care a refuzat să-i dea program să efectueze transporturi, deși a depus toate diligențele pentru a presta activitate fiind la dispoziția unității.
Nu a avut cunoștință despre suspendarea, deoarece confirmarea de primire nu a fost depusă la dosar, luând cunoștință de suspendare abia la 05 martie 2009, când a contestat și această decizie.
Și această contestație trebuia judecată de același complet, deoarece era hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.
Intimata formulează întâmpinare solicitând respingerea recursului, deoarece contractul de muncă al reclamantului a fost suspendat în perioada 03.12.2008-01.02.2009 în baza art.52 lit. a din pe durata cercetării pentru abateri disciplinare.
La finalizarea cercetării disciplinare, reclamantul a fost sancționat cu desfacerea contractului de muncă conform art.61 lit. a, fiind formulată plângere penală împotriva acestuia pentru infracțiunea de furt calificat.
Recurentul nu avea dreptul la salariu pe perio0ada cât i-a fost suspendat contractul de muncă, făcând dovada că acesta a avut cunoștință de această măsură prin notificările și convocările trimise acestuia.
la întâmpinare înscrisuri, respectiv plângerea penală, copie de pe convocările înaintate recurentului, proces verbal nr.1/14.01.2009.
Curtea constată a fi nefondat recursul, având în vedere următoarele considerente:
Potrivit art.52 din C:, contractul individual de muncă poate fi suspendat din inițiativa angajatorului în următoarele situații: pe durata cercetării disciplinare prealabile, ca sancțiune disciplinară, în cazul în care angajatorul a formulat plângere penală împotriva salariatului, sau acesta a fost trimis în judecată pentru fapte penale incompatibile pentru funcția deținută până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești, în cazul întreruperii temporare a activității, fără încetarea raportului de muncă, pe durata detașării.
Potrivit al.2 al aceluiași articol, în cazurile prevăzute la al.1 lit, a,b, și c, dacă se constată nevinovăția celui în cauză, salariatul își reia activitatea anterioară, plătindu-i-se în temeiul normelor și principiilor răspunderii contractuale o despăgubire egală cu salariu și celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendării contractului.
Din interpretarea acestor dispoziții rezultă clar, că pe durata suspendării al reclamantului nu i se acordă drepturile salariale, drepturi care i se vor acorda ulterior cu titlu de despăgubire ca rezultat la dovedirii nevinovăției sale.
Ca urmare, în mod corect prima instanță a reținut că reclamantul nu este îndreptățit a i se plăti aceste drepturi salariale pe perioada suspendării contractului de muncă, susținerea acestuia privind împrejurarea că nu ar fi avut cunoștință de măsura suspendării, fiind infirmată de înscrisurile depuse de intimată în dosarul de fond și recurs din care rezultă, că recurentului i s-a adus la cunoștință măsura suspendării și ulterior a desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă.
Sunt argumentele pentru care, Curtea constatând că prima instanță a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor Codului Muncii, hotărârea nefiind afectată de nici unul din cazurile de casare sau modificare prevăzute de art.312 pr.civilă, va respinge recursul declarat de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr. 1243 din 02.04.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât SC SRL.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 07 Octombrie 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.-
.2ex/26.10.2009
Președinte:Mariana PascuJudecători:Mariana Pascu, Ligia Epure, Corneliu Maria
