Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 532/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 532/CM
Ședința publică din 17 Iunie 2008
Complet specializat pentru cauze privind
itigii de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Jelena Zalman
JUDECĂTOR 2: Maria Apostol
JUDECĂTOR 3: Mariana Bădulescu
Grefier - -
S-au luat în examinare recursurile civile formulate de pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE,cu sediul în B, sector 5, bd. - nr.14, MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, cu sediul în B, sector 1, nr.1A, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, cu sediul în B, sector 3,--3, ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B, sector 5,- și ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PRIN MANDATAR, cu sediul în T,- bis, județul T, împotriva sentinței civile nr. 762 din 2 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, ambii cu domiciliul ales în B, sector 3,--3 și intimatul pârât PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI, cu sediul în B, sector 3,--3, având ca obiect drepturi băneștri - spor 50%.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu dispozițiile art.87 și următoarele cod procedură civilă.
Recursurile sunt declarate în termen, motivate și scutite de plata taxei judiciare de timbru.
În referatul oral asupra cauzei, grefierul de ședință învederează că la data de 16.06.2008, prin fax, intimatul reclamant a depus la dosar precizări, iar recurentul pârât Ministerul Internelor și Reformei Administrative - Direcția Juridică a depus, prin fax, la data de 17.06.2008 concluzii scrise.
Instanța având vedere că nu sunt motive de amânare, constată cauza în stare de judecată și luând act că prin cererile declarative de recurs s-a solicitat judecata în lipsă, rămâne în pronunțare asupra recursurilor.
CURTEA:
Asupra recursurilor civile de față;
Din actele și lucrările dosarului Curtea constată următoarele:
Reclamanții, procuror la Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - DIICOT și, prim procuror adjunct al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 B, au chemat în judecată pe pârâții MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați, în solidar la:
- plata sporului de stres în procent de 50%, calculat la indemnizația brută lunară de încadrare, începând cu luna aprilie 2004 și până în prezent;
- acordarea lunară a acestui spor în continuare, în condițiile prevăzute de art.47 din Legea nr-.50/1996, republicată și modificată, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele judecătorești;
- actualizarea acestor sume cu indicele de inflație de la data când trebuiau acordate și până la plata efectivă.
Au arătat că prin Legea 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești s-a stabilit în art.47 că "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar", aceste sume fiind atribuite cu titlu de spor salarial, calculat separat de celelalte drepturi salariale ale magistraților.
Prin nr.OUG177/6.12.2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, în calculul indemnizației lunare primite de către magistrați nu s-a mai avut în vedere sporul de 50% prevăzut de art.47 din Legea 50/1996, justificarea înlăturării acestui spor reprezentând-o art.50 din OUG 177/2002, articol în care se menționa că pe data intrării în vigoare a OUG nr. 177/2002 "se abrogă art.1/1 din Legea 50/1996 precum și celelalte dispoziții referitoare la salarizarea și alte drepturi ale magistrațilorpotrivit Legii 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești". Astfel, după data de 01.01.2003 magistrații nu au primit sporul de 50% prevăzut de art.47 din Legea 50/1996 în condițiile în care nici acest text de lege și nici Legea 50/1996 nu fuseseră abrogate în mod explicit.
OUG nr. 27/29.03.2006, astfel cum a fost modificată prin Legea 45/06.03.2007, în art.41 a menționat abrogarea integrală a nr.OUG 177/2002 precum și a prevederilor "referitoare la salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor Înaltei Curți de Casație și Justiție și ale magistraților asistenți cuprinse în Legea nr.56/1996", fără a se face din nou nici o referire despre sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică prevăzut în art.47 din Legea 50/1006, în sensul abrogării acestui text normativ.
Cu toate acestea, nr.OUG177/2002 nu putea înlătura aceste sporuri salariale edictate prin Legea 50/1996 fără o prevedere expresă și care să trimită exact la disp. art.47 din Legea 50/1996.
De altfel, art.50 din nr.OUG 177/2002 vorbește doar de o parte din Legea 50/1996 și nu de abrogarea legii în integralitatea ei, conducând la această interpretare.
Ministerul Economiei și Finanțelor - DGFP Caf ormulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive și a arătat că, potrivit art.35 și 36 din Legea nr.500/2002: " pe baza proiectelor de buget ale ordonatorilor principali de credite și a bugetului propriu, întocmește proiectele legilor bugetare și proiectele bugetelor, pe care le depune la Guvern" Ministerul Economiei și Finanțelor doar întocmește un proiect de buget, Parlamentul fiind cel care aprobă și nicidecum MEF, astfel că acest minister nu trebuie confundat cu bugetul de stat, rolul său fiind de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza propunerilor ordonatorilor principali de credite.
Ministerul Internelor și Reformei Administrative a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive în raport cu cererea reclamantei întrucât între reclamantă și nu există raporturi de muncă, așadar orice solicitare a acesteia care vizează drepturi de natură salarială nu poate fi primită.
Pe fondul cauzei s-a precizat că art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești a fost abrogat expres de art.1 pct.42 din OG nr.83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996, aprobată prin Legea nr.334/2001.
Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a depus la dosarul cauzei cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, prin care a solicitat, în cazul în care se va admite cererea reclamanților și să se dispună prin aceeași hotărâre ca Ministerul Finanțelor publice să ia act de obligativitatea adoptării unui proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public pe anul 2007, care să includă alocarea sumelor ce reprezintă pretențiile reclamanților.
S-a precizat că rolul Ministerului Finanțelor Publice este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, precum și de proiectele de rectificare a acestor bugete.
A menționat pârâtul că MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, în calitate de ordonator principal de credite, este în imposibilitate de a dispune de fonduri bugetare pentru plata diferențelor bănești solicitate.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, pârâtul Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a invocat excepția necompetenței materiale a instanței motivat de faptul că potrivit art.36 alin.2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.27 din 29 martie 2006 - privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, aprobată prin Legea nr.45/2007, competența soluționării cererilor judecătorilor, procurorilor, ale personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor și ale asistenților judiciari revine Curții de APEL BUCUREȘTI.
Asupra fondului cauzei pârâtul a solicitat respingerea acțiunii reclamanților ca inadmisibilă, deoarece textul de lege pe care reclamanții și-au întemeiat acțiunea s-a aflat în vigoare până la data de 1 noiembrie 2000, când a fost emisă Ordonanța de guvern nr.83/2000 și a abrogat în mod expres acest text de lege.
Prin sentința civilă nr. 762 din 2 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție B, Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI și Ministerul Economiei și Finanțelor.
A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și a Ministerului Internelor și Reformei Administrative, ca nefondată.
A fost respinsă excepția necompetenței materiale a Tribunalului Tulcea, ca nefondată.
Au fost obligați pârâții MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă B, Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI, în solidar, să plătească reclamantului, drepturi bănești reprezentând sporul de 50% prevăzut de art.47 din Legeanr.50/1996 calculat la salariul de bază brut lunar începând cu luna august 2004, astfel: pentru perioada august 2004 - 8 martie 2005; 15 martie 2007 - 6 mai 2007, respectiv 5 noie,brie 2007 și în continuare - a fost obligat Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție B; iar pentru perioada 9 martie 2005 - 15 martie 2007 și 7 mai 2007 - 5 noiembrie 2007 - a fost obligat Ministerul Internelor și Reformei Administrative, drepturi ce se actualizează cu indicele de inflație la data plății efective.
A fost obligată pârâta Curtea de APEL BUCUREȘTI să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al salariatului.
A fost obligat Ministerul Economiei și Finanțelor Publice să aloce sumele necesare efectuării plății la care au fost obligați pârâții prin hotărâre.
S-a luat act de renunțarea reclamantei - la judecată.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a A, a fost respinsă de instanța de fond care a reținut că, începând cu martie 2005 reclamantul a fost detașat la Ministerul Administrației Internelor pe o perioadă de trei ani, astfel că, fată de obiectul cererii, acest pârât are calitate procesuală.
S-a respins ca nefondată și excepția necompetenței materiale, având în vedere că raporturile juridice de muncă ale magistraților sunt calificate în doctrina juridică tot ca raporturi de muncă, deoarece aceste raporturi sunt tot de natură contractuală, ce implică actul lor de voință.
Astfel, devin incidente disp. art.1 pct.2 Codul Muncii, conform cărora acest act normativ se aplică și raporturilor de muncă reglementate prin legi speciale.
Pe fondul cauzei, sau reținut următoarele:
Potrivit art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații și personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
Prin art.I pct.42 din OG nr.83/2000 s-au abrogat disp. art.47 din Legea nr.50/1996 mai sus expuse, însă procedându-se astfel, au fost încălcate atât normele constituționale de principiu referitoare la delegarea legislativă cât și dispozițiile Legii 125/2000 privind abilitarea guvernului de a emite ordonanțe.
Aceasta deoarece, potrivit art.108 salin.3 din Constituție, ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și condițiile prevăzute de aceasta.
Ori, prin art.1 pct.1 din Legea 125/2000 Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar în ceea ce privește modificarea și completarea legii 50/1996, însă cu toate acestea prin OG 83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii nr.50/1996.
S-au încălcat astfel disp. art.56 - 62 din Legea nr.24/2000 privind Normele de tehnică legislativă, potrivit cu care modificarea, completarea și abrogarea constituie evenimente legislative distincte.
S-a mai reținut de asemenea că, sporul de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică, solicitat de reclamanți este un drept de creanță, prin urmare, este un bun în sensul art.1 din Protocolul adițional nr.1 la CEDO.
Prin abrogarea art.47 din Legea 50/1996, reclamanții au fost lipsiți de proprietatea asupra acestui bun, privare care se putea face doar pentru o cauză de utilitate publică, iar din cuprinsul OG 83/2000 nu se poate desprinde care a fost utilitatea publică a lipsirii magistraților și personalului auxiliar de proprietatea lor asupra sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică
S-a reținut astfel, în consens cu art.20 alin.2 din Constituție, existența unui conflict între art.1 pct.42 din OG 83/2000 care a abrogat art.47 din Legea nr.50/1997 și art.1 din Protocolul Adițional 1 la CEDO, urmând a da prioritate acestui din urmă text legal.
În raport de toate aceste aspecte, instanța a obligat pârâții MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă J-, Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI și Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI, în solidar, să plătească reclamantului drepturile bănești reprezentând sporul de 50%, prevăzut de art.47 din Legea nr.50/1996 calculat la salariul de bază brut lunar pentru începând cu luna august 2004. Având în vedere că până la executarea hotărârii va trece o perioadă de timp, instanța a obligat pârâții la plata acestor sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Totodată, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și l-a obligat să aloce sumele necesare efectuării plăților la care au fost obligați pârâții prin prezenta hotărâre.
S-a apreciat că este întemeiat și capătul de cerere privind obligarea pârâtului Curtea de APEL BUCUREȘTI să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantului.
Având în vedere declarația reclamantei, prin care renunță la judecată în prezenta cauză, cât și disp.art.246 Cod proc.civilă, potrivit cărora "reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă, instanța a luat act de renunțarea reclamantei - la judecată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, recurenții pârâți MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție B, Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI, Ministerul Economiei și Finanțelor B și Ministerul Economiei și Finanțelor prin mandatar
1. Recurentul Ministerul Internelor și Reformei Administrative, formulează critici legate de soluționarea pe fond a cauzei, arătând că, neacordarea acestui spor s-a datorat abrogării textului de lege care conferea dreptul la sporul de 50%.
Instanța a apreciat că prevederile OG. 83/2000 sunt neconstituționale, deoarece încalcă disp. legii 125/2000privind abilitatea Guvernului să emită ordonanțe.
În acest caz, numai Curtea Constituțională era competentă să se pronunțe și nicidecum instanțele de drept comun.
2. MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, a formulat următoarele critici:
- Hotărârea este pronunțată cu încălcarea competenței altei instanțe, arătând că în conf. cu disp. art.36 alin.2 din OUG nr. 27/2006, competența soluționării cererilor magistrațilorrevine Curții de APEL BUCUREȘTI.
- Instanța și-a depășit atribuțiile acordând drepturi în condițiile în care actul normativ care le prevedea a fost abrogat.
- Pe fondul cauzei, hotărârea este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii întrucât odată cu intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000 sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică a fost abrogat. Arată recurentul că nu poate fi admis raționamentul instanței de fond în sensul că prin abrogarea unui act de abrogare anterior, să se repună în vigoare actul normativ inițial.
- Greșit s-a dispus plata sumelor actualizate cu rata inflației deoarece nu se poate înscrie în buget nici o plată care nu are bază legală pentru respectiva cheltuială.
- Instanța nu a luat în considerare la pronunțarea sentinței, cererea de chemare în garanție depusă în termen legal, astfel că soluționând cauza, a înlăturat în mod nelegal un mijloc de apărare al pârâtului.
3. MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lânga Curtea de APEL BUCUREȘTI,a formulat critici întemeiate pe disp. art. 304 pct. 9 cod procedură civilă.
A arătat recurentul că acesta nu poate avea calitate procesuală pasivă în cauză, întrucât nu există raporturi de muncă între acesta și reclamant care, este procuror la Parchetul de pe lângă Inalta C de Casație si Justiție.
Pe fondul cauzei, recurentul apreciază că cererea reclamantului este inadmisibila întrucât art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat și nu-si mai poate produce efectele.
4. Ministerul Economiei si Finanțelor a declarat de asemenea recurs si arata ca instanța a adăugat la lege atunci când a obligat MEF să aloce fondurile necesare pentru plata sumelor datorate de ceilalți pârâti, deoarece singurul care decide asupra cuantumului cheltuielilor bugetare este Guvernul. Din acest punct de vedere, recurentul apreciază că hotărârea este nelegală și netemeinică.
Reclamantul, a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursurilor ca nefondate.
Arată intimatul reclamant, că Tribunalul Tulcea este instanță competentă să soluționeze cauza pe fond deoarece obiectul cererii privea plata unor drepturi salariale fără a se contesta modul de stabilire a acestor drepturi.
In mod corect a reținut instanța și faptul că art. 47 din Legea 50/1996 a continuat să-și producă efectele și după abrogarea acestui text, în acest sens fiind și decizia Inaltei Curți de Casație si Justiție care soluționând recursul în interesul legii a stabilit ca dreptul la plata sporului de 50% subzistă.
Analizând sentința recurată, în raport de criticile formulate, Curtea constată că recursurile sunt nefondate, urmând să le respingă pentru următoarele considerente:
Toți recurenții au criticat pe fond hotărârea și au arătat că instanța de fond a adăugat la lege și în mod greșit a apreciat ca art. 47 din Legea nr. 50/1996 care prevedea sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, își mai produce efectele cu toate ca a fost abrogat, prin nr.OG 83/2000.
Insă, la momentul de față, având în vedere dispozițiile art. 329 alin. 3 cod procedură civilă aspectele de fond ale cauzei nu mai pot face obiectul analizei atâta vreme cât Inalta C de Casație și Justiție a dezlegat problema de drept referitoare la plata acestui spor.
Astfel, prin decizia nr.21/10.03.2008 pronunțata de Inalta C de Casație si Justiție, prin care s-a soluționat recursul în interesul legii declarat de Procurorul General, al Parchetului de pe lângă Inalta C de Casație si Justiție, s-a stabilit ca "judecătorii, procurorii, magistrații - asistenți precum si personalul auxiliar de specialitate, au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobata prin Legea nr. 334/2001"
Așadar, problema de drept referitoare la acest spor, pretins de reclamanți, a fost dezlegată de Inalta C, nemai putând face obiect al analizei instanței, dacă a intervenit sau nu abrogarea disp. art.47 di Legea nr. 50/1996.
Cat privește excepția necompetenței materiale a instanței de fond, Curtea contata ca în mod corect cauza a fost soluționată de Completul de litigii de muncă deoarece obiectul cererii îl constituie plata unor drepturi salariale, datorate în baza unor acte normative care reglementează raporturile de munca dintre reclamant si recurenți.
In cauză nu se contestă "modul de stabilire al drepturilor salariale", dimpotrivă, reclamantul este mulțumit de nivelul drepturilor reclamate și ceea ce reclamă este nerespectarea acestui drept, respectiv plata dreptului astfel stabilit.
Așadar, competența nu poate să aparțină Curții de APEL BUCUREȘTI conform art. 36 alin. 2 din legea 45/2007, astfel că prima critică, întemeiată pe disp. art. 304 pct.3 cod procedură civila, va fi respinsă ca nefondată.
Cu privire la excepția care vizează lipsa calității procesuale pasive a, se observă că instanța de fond a obligat acest pârât la alocarea sumelor necesare pentru efectuarea plății, iar dispoziția este una legală având în vedere că în raport de disp. art. 19 din Legea nr. 500/2002, acest minister este cel care coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea guvernului, și rectificările de buget se fac la propunerea acestuia.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 312 cod procedură civilă, vor fi respinse recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile civile declarate de pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE,cu sediul în B, sector 5, bd. - nr.14, MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, cu sediul în B, sector 1, nr.1A, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, cu sediul în B, sector 3,--3, ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B, sector 5,- și ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PRIN MANDATAR, cu sediul în T,- bis, județul T, împotriva sentinței civile nr. 762 din 2 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, ambii cu domiciliul ales în B, sector 3,--3 și intimatul pârât PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI, cu sediul în B, sector 3,--3.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17 iunie 2008.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud.fond:/
Red.dec.Jud.- / 2 ex.
Tehnored.gref./ 9.07.2008
Președinte:Jelena ZalmanJudecători:Jelena Zalman, Maria Apostol, Mariana Bădulescu
