Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 531/2010. Curtea de Apel Constanta

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CONSTANȚA

SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

PRECUM ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND

CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ NR.531/CM

Ședința publică din data de 17 iunie 2008

Complet specializat pentru cauze privind

conflicte de muncă și asigurări sociale

PREȘEDINTE: Jelena Zalman

JUDECĂTORI: Jelena Zalman, Maria Apostol Mariana Bădulescu

- - -

Grefier - - -

S-a luat în examinare recursul civil formulat de reclamanții(), OG, (), și, cu domiciliul procesual ales la Judecătoria Mangalia, cu sediul în M,-, județul C, împotriva sentinței civile nr. 1349 din 17 august 2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5,CURTEA DE APEL CONSTANȚA, cu sediul în C,-, județul C,TRIBUNALUL CONSTANȚA, cu sediul în C,-, județul C,MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B,-, sector 5 șiCONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în B, nr. 1-3, sector 1, având ca obiect conflict de muncă - drepturi bănești (diferențe salariale dintre salariul acordat pentru funcția de grefier dactilograf și C acordat pentru funcția de grefier).

La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.

Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu dispozițiile art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.

S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că la data de 23.05.2008 Ministerul Justiției prin poștă a depus întâmpinare, care a fost comunicată unuia dintre recurenți, iar la data de 16 iunie 2008 prin fax a depus precizări cu privire la admiterea recursului în interesul legii.

Instanța având în vedere că nu sunt motive de amânare, constată cauza în stare de judecată, luând act că prin cererile declarative de recurs s-a solicitat judecata în lipsă, rămâne în pronunțare asupra recursului.

CURTEA:

Curtea, cu privire la recursul civil de față;

(), -, -, OG, (), Și, au declarat recurs la 6 martie 2008 împotriva sentinței civile nr.1349 din 17 martie 2007 pronunțată de Tribunalul Constanța, pe care au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În fapt:

Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Constanța la 11.05.2007, reclamanții, -, -, Și - personal auxiliar de specialitate din cadrul Judecătoriei Mangalia - au chemat în judecată Ministerul Justiției, Curtea De APEL CONSTANȚA, Tribunalul Constanța Și Ministerul Finanțelor Publice ( Ministerul Economiei Și Finanțelor ), solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la plata, în solidar, a drepturilor salariale restante reprezentând indemnizație lunară de 10% din salariul brut pe perioada 1 noiembrie 2003 - 01 noiembrie 2006, drepturi actualizate în raport cu rata inflației la data plății efective a acestora.

Reclamanții au solicitat, totodată, obligarea pârâților la acordarea în continuare a acestei indemnizații de 10% din salariul brut, până la prevederea acestor drepturi pentru întreg personalul auxiliar de specialitate.

S-a solicitat, de asemenea, obligarea în solidar a pârâților să includă în bugetul de stat, respectiv, la prima rectificare de buget după rămânerea definitivă a hotărârii, sumele datorate pentru perioadele menționate.

Reclamanții au arătat că în cauză Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării are calitate procesuală doar sub aspectul opozabilității prezentei hotărâri.

În considerente s-a arătat că toți reclamanții fac parte din corpul personalului auxiliar de specialitate, desfășurându-și activitatea la Judecătoria Mangalia.

Conform art. 3 alin. 1 din Legea nr. 567/2004, personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea este format din grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentariști, grefieri arhivari, grefieri registratori și grefieri informaticieni.

Art. 6 alin. 2 Codul muncii consacră pentru toți salariații principiul ca pentru muncă și pregătire profesională egală să fie retribuiți în mod egal, principiu care se regăsește și în prevederile art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.

OG nr. 137/2000 cu modificată și completată statuează, de asemenea - susțin reclamanții - în sensul egalității între cetățeni prin excluderea privilegiilor și discriminării, asigurând egalitate în garantarea și exercitarea unor drepturi, inclusiv dreptul la un salariu egal pentru muncă egală.

Au fost invocate, totodată, prevederile art. 20 și art. 53 din Constituție, apreciindu-se că restrângerea exercițiului unor drepturi sau a unor libertăți poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere dreptului sau libertății.

Contrar acestor principii, au arătat reclamanții, prin art. 19 pct. 3 din Legea nr. 50/1996 republicată, cu modificările aduse prin nr.OG 83/2000, s-a dispus ca care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală și executare civilă, a actelor comisiei pentru cetățenie, precum și cei care sunt secretarii comisiilor de cercetare a averii să beneficieze de o indemnizație lunară de 10% din salariul brut, calculată în raport cu timpul efectiv lucrat în aceste activități. De aceeași indemnizație au beneficiat și conducătorii de carte funciară.

Reclamanții au arătat că această inegalitate sub aspectul salarizării în cadrul personalului auxiliar de specialitate s-a menținut și din perspectiva disp. art. 3 alin. 8 din nr.OG 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea.

S-a apreciat că salarizarea inegală constituie o discriminare fără includerea unui criteriu obiectiv și rațional.

A fost depusă o hotărâre judecătorească pronunțată de Tribunalul Vâlcea, ca practică judiciară.

Prin întâmpinare, Ministerul Justiției a solicitat respingerea acțiunii, ca nefondate.

Pârâtul a susținut că atribuțiile personalului din compartimentele auxiliare ale instanțelor sunt stabilite potrivit fișei postului, conform art. 38 alin. 2, art. 42 alin.2 și art. 48 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești aprobat prin nr. 387/2005.

Astfel, persoana care are stabilite atribuții în fișa postului dintre cele menționate în art. 19 alin. 3 din Legea nr. 50/1996 modif. a beneficiat de indemnizația de 10% din salariul brut în măsura în care a rezultat din raportul întocmit în acest sens care a fost atribuția îndeplinită, precum și timpul efectiv lucrat; referatul a stat la baza completării pontajului lunar corespunzător, plata efectuându-se în raport de timpul efectiv lucrat în activitatea respectivă.

Ministerul Justiției a apreciat că în raport de prevederile care reglementează această situație și de procedura concretă de acordare a acestei indemnizații, personalul auxiliar care nu efectuează acest tip de activități nu poate beneficia de acest drept salarial.

A fost, totodată, negată existența unei situații de discriminare, invocându-se interpretarea dată constant de Curtea Constituțională în sensul că principiul egalității nu se opune ca un act normativ să stabilească reguli diferite în raport cu persoane care se află în situații diferite.

S-a considerat că dispozițiile art. 19 din Legea nr. 50/1996 nu contravin art. 6 alin. 2 Codul muncii, întrucât personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor, care nu desfășoară activitățile menționate de lege nu pot afirma că depun o muncă egală cu cei care îndeplinesc aceste atribuții, diferite și suplimentare față de cele ale celorlalți membri ai corpului personalului.

Legiuitorul a înțeles să atribuie o indemnizație concretizată printr-un procent din salariul brut în raport cu timpul efectiv lucrat, numai personalului care desfășoară activități care implică un grad sporit de dificultate și responsabilitate.

Pe de altă parte, nu se poate reține culpa Ministerului Justiției pe considerentul că dispozițiile art. 19 alin. 3 din Legea nr. 50/1996 republicată, cu modificată și completată ulterioare sunt discriminatorii, întrucât activitatea de legiferare aparține Parlamentului.

La termenul din 15.06.2007 au fost comunicate de către Curtea de APEL CONSTANȚA, conform adresei nr. 233/14.06.2007, datele referitoare la raporturile de muncă ale reclamanților ( fila 46-47 ).

Prin întâmpinare, Ministerul Economiei Și Finanțelor a invocat în principal excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că potrivit art. 138 alin. 2 din Constituția României, această instituție are dosar drept de administrare a bugetului de stat în structura și conform destinației stabilite prin lege aprobată de Parlament.

Conform art. 35 și 36 din Legea nr. 500/2002, ministerul transmite proiectul de buget la Guvern și la Parlament, iar pe baza proiectelor de buget ale ordonatorilor principali de credite și a bugetului propriu, întocmește proiectele legilor bugetare și proiectele bugetelor, pe care le depune la Guvern până la data de 30 septembrie a fiecărui an.

În speță, a arătat pârâtul, propunerea urmează a fi făcută de către Ministerul Justiției, care are calitatea de ordonator principal conform nr.HG 83/2006, art. 4 alin. X, pct. 3.3.

La termenul din 15.06.2007 a fost invocată din oficiu excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru perioada 01.11.2003 - 01.11.2004, prin încheierea interlocutorie pronunțată la aceeași dată fiind admisă, iar la solicitarea reclamanților a fost dispusă efectuarea unei expertize judiciare contabile; lucrarea a fost depusă la termenul din 11.07.2007, expertul calculând sumele reprezentând 10% din salariul de bază, conform pretențiilor cuprinse în acțiune.

Prin sentința civilă nr.1349 din 17 august 2007 pronunțată de Tribunalul Constanța, s-a respins excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului Ministerul Economiei Și Finanțelor.

S-a respins ca prescrisă acțiunea în referire la drepturile solicitate în perioada 1.11.2003 - 1.11.2004.

A fost respinsă ca nefondată acțiunea reclamanților, -, -, și, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Constanța, Tribunalul Constanța, Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:

Asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor în prezenta cauză:

Reclamanții au chemat în judecată și Ministerul Economiei și Finanțelor,solicitând instanței obligarea instituțiilor abilitate de a include în bugetul de stat, cu ocazia primei rectificări de buget, sumele reprezentând drepturile salariale cuvenite.

Astfel fiind, din perspectiva obligațiilor legale atribuite Ministerului Economiei și Finanțelor prin art. 35 și 36 din Legea nr. 500/2002, instituția are în speță calitate procesuală pasivă, C puțin în raport de petitul III al acțiunii, urmând ca această calitate procesuală să fie însă raportată doar la atribuțiile autorității centrale în domeniul elaborării proiectului bugetului de stat, iar nu la eventuale obligații directe născute față de salariații reclamanți.

Referitor la fondul cauzei, reclamanții, -, -, Și fac parte din categoria personalului auxiliar de specialitate din cadrul Judecătoriei Mangalia, conform art. 3 alin. 1 din Legea nr. 567/2004. Datele comunicate prin adresa nr. 233/14.06.2007 a Curții de APEL CONSTANȚA atestă, de altfel, această situație.

Potrivit art. 19 alin. 3 din Legea nr. 50/1996 republicată, modificată la

1 oct. 2000 prin nr.OG 83/2000,, care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală și executare civilă, a actelor comisiei pentru cetățenie, precum și cei care sunt secretarii comisiilor de cercetare a averii beneficiază de o indemnizație lunară de 10% din salariul brut, calculată în raport cu timpul efectiv lucrat în aceste activități. De aceeași indemnizație beneficiază și conducătorii de carte funciară."

Reclamanții au apreciat că prevederile menționate sunt discriminatorii, întrucât în această modalitate s-a stabilit acordarea unei indemnizații lunare de 10% din salariul brut doar pentru o parte a personalului auxiliar de specialitate al instanțelor, fără să existe o proporționalitate între măsura luată și situația care a determinat-

Potrivit art. 2 din nr.OG 137/2000 modificat prin nr.OG 77/2003,,prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.

Textul art. 2 alin. 2 din nr.OG 137/2000 prevede, totodată, că, Sunt discriminatorii, potrivit prezentei ordonanțe, prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin. (1), față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.

Situația de fapt evocată pune în discuție, astfel, dacă din perspectiva dispozițiilor legale menționate, ca și a celor cu valoare de principiu statuate prin art. 6 alin. 2 Codul muncii, reclamanții se află sau nu într-o situație de discriminare, ce poate fi analizată prn prisma prevederilor nr.OG 137/2000.

În cauză, se va reține că, față demodalitatea concretă de numire a personalului care participă la aceste activități( respectiv, la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală și executare civilă, a actelor comisiei pentru cetățenie, de secretariat în cadrul comisiilor de cercetare a averii și de conducător de carte funciară ), cât și de ceade cuantificare a perioadei de activitate derulate de acest personal- indicator necesar stabilirii drepturilor bănești corespunzătoare - nu se poate invoca existența unei situații de discriminare.

Dispozițiile art. 118 alin. 2 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară stabilesc că,epartizarea personalului în cadrul compartimentelor auxiliare de specialitate se face de președintele instanței sau de procurorul general ori, după caz, de prim-procurorul parchetului.

Regulamentul de ordine interioară al instanțelor, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 387/2004, cu modificările și completările ulterioare, prevede în art. 38 alin. 2 că, ersonalul p. este repartizat pe secții și compartimente de activitate de către președintele instanței, potrivit nevoilor acestora, iar în cadrul secției, de către președintele secției, iar prin art. 42 alin. 2 că,Atribuțiile personalului din compartimentele auxiliare ale instanțelor sunt cuprinse în fișele posturilor.

Actele normative care au reglementat acordarea acestui procent la salariul de bază brut au avut în vedere că activitățile menționate au un anumit grad de complexitate, fiind motivată în acest fel acordarea unei indemnizații suplimentare la salariul de bază.

Nu constituie discriminare, așadar, prin prisma dispozițiilor art. 2 alin. 2 din nr.OG 137/2000, acele prevederi ori criterii care sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.

În speță, scopul urmărit prin prevederile art. 19 alin. 3 din Legea nr. 50/1996 republicată, modificată la 1 oct. 2000 prin nr.OG 83/2000 a fost acela de a acorda o justă contraprestație pentru munca depusă de o parte din personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești, în sectoarele menționate, iar metoda de atingere a acestui scop a fost una adecvată, anume, acordarea unei salarizări în raport de timpul efectiv lucrat în aceste activități.

Acesta este de altfel și C de-al doilea motiv pentru care reclamanții nu pot pretinde integral acordarea acestor drepturi - pentru întreaga lor perioadă de activitate - întrucât nici personalul care a participat la efectuarea actelor de procedură în domeniul reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală și executare civilă, a actelor comisiei pentru cetățenie, precum și cei care sunt secretarii comisiilor de cercetare a averii nu a primit acest drept decât proporțional cu timpul efectiv lucrat.

Cu privire la acordarea acestei indemnizații în continuare, până la prevederea acestor drepturi pentru întreg personalul auxiliar de specialitate al instanțelor ( anume, după 20.03.2007 - data înregistrării acțiunii ), instanța va reține de asemenea ca neîntemeiate aceste pretenții, întrucât acordarea acestor drepturi nu se poate raporta la intrarea în vigoare a unui nou act normativ sau la o eventuală modificare a textelor incidente.

Critica sentinței prin motivele de recurs a vizat în esență următoarele:

Instanța de fond nu a avut în vedere că reclamanții recurenți îndeplinesc aceeași funcție cu ceilalți grefieri care beneficiază de sporul lunar de 10%, astfel că se consideră discriminați din punct de vedere al discriminării.

Au învederat că prevederile art.19 alin.3 din Legea nr.50/1996 republicată sunt discriminatorii din perspectiva dispozițiilor art.5 din Codul muncii, întrucât în această modalitate s-a stabilit acordarea unei indemnizații lunare de 10% din salariul brut doar pentru o parte a personalului auxiliar de specialitate al instanțelor, fără să existe o proporționalitate între măsura luară și situația care a determinat-

Regulamentul de ordine interioară al instanțelor aprobat prin Hotărârea nr.387/2004 cu modificările și completările ulterioare prevede în art.38 alin.3 că "personalul este repartizat pe secții și compartimentele de activitate de către președintele instanței, potrivit nevoilor acestora.

Recursul nu este fondat și va fi respins, având în vedere următoarele considerente:

Dispozițiile art.118 alin.2 din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară stabilesc că, "repartizarea personalului, în cadrul compartimentelor auxiliare de specialitate se face de președintele instanței sau de procurorul general ori, după caz, de prim-procurorul parchetului".

Regulamentul de ordine interioară al instanțelor, aprobat prin Hotărârea CSM nr.387/23004, cu modificările și completările ulterioare, prevede în art.38 alin.2 că "personalul este repartizat pe secții și compartimente de activitate de către președintele instanței, potrivit nevoilor acestora, iar în cadrul secției de către președintele secției.", iar prin art.42 alin.2 că "atribuțiile personalului din compartimentele auxiliare ale instanțelor sunt cuprinse în fișele posturilor".

Scopul urmărit prin prevederile art.19 alin.3 din Legea nr.50/1996 republicată modificată la 1.10.2000 prin OG nr.83/2000 a fost acela de a acorda o contraprestație pentru munca depusă de o parte din personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești.

Prin Decizia nr.24/12 mai 2008 pronunțată de într-un recurs în interesul legii s-au statuat următoarele: "Dispozițiile art.19 alin.3 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești republicată și ale art.3 alin.8 din nr.OG8/2007 privind salarizarea personalului din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, se interpretează în sensul că, indemnizația lunară de 10% din salariul de bază nu se cuvine decât categoriilor de grefieri expres și limitativ prevăzute de normele mai sus menționate".

Art.329(3) din Codul d e procedură civilă, statuează în mod explicit că "Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe ".

Prin urmare, având în vedere dispozițiile legale mai sus arătate, va fi respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul civil declarat de formulat de reclamanții (), OG, (), și, cu domiciliul procesual ales la Judecătoria Mangalia, cu sediul în M,-, județul C, împotriva sentinței civile nr. 1349 din 17 august 2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5, CURTEA DE APEL CONSTANȚA, cu sediul în C,-, județul C, TRIBUNALUL CONSTANȚA, cu sediul în C,-, județul C, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B,-, sector 5 și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în B, nr. 1-3, sector 1

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 17 iunie 2008.

Președinte, JUDECĂTORI: Jelena Zalman, Maria Apostol Mariana Bădulescu

- - - -

- -

Grefier,

- -

Jud.fond: /

Red.dec.Jud.-/03.07.2008

Tehnored.gref./2ex./10.07.2008

Președinte:Jelena Zalman
Judecători:Jelena Zalman, Maria Apostol Mariana Bădulescu

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 531/2010. Curtea de Apel Constanta