Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 5332/2009. Curtea de Apel Craiova

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIE Nr. 5332

Ședința publică de la 08 Octombrie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Ioana Bodri Judecător

-- -- Vicepreședinte Instanță

-- -- Judecător

Grefier -

XXX

Pe rol judecarea recursului declarat de recurenții reclamanți, împotriva sentinței civile nr. 28/26.09.2008, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL CRAIOVA și TRIBUNALUL DOLJ, având ca obiect drepturi bănești.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că recursurile sunt declarate în termenul legal.

S-a arătat că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 pct. 2 cod procedură civilă.

Curtea constatând cauza în stare de soluționare a trecut la deliberări.

CURTEA

Asupra recursului civil de față

Curtea de APEL CRAIOVA prin sentința nr. 28 de la 26.09.2008 a respins ca fiind prescrisă acțiunea formulată de reclamanții, și, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL CRAIOVA și TRIBUNALUL DOLJ, având ca obiect drepturi bănești - acordare spor risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% pentru anii 2000-2004.

Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că reclamanții au calitatea de judecători și asistenți judiciari în cadrul Tribunalului Dolj, iar la data de 08.04.2008 au formulat cerere de chemare în judecată prin care au solicitat ca pârâții să fie obligați la plata sporului de suprasolicitare neuropsihică de 50 % pentru perioada 01.10.2000-01.09.2004 reglementat de art.47 din Legea nr.50/1996.

Dar conform art.283 alin.1 lit.c Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator.

Conform art. 166 alin.1 Codul muncii, dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.

Prin decizia nr. 21/ 10 martie 2008 Înalta Curte de Justiție și Casație a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și a statuat că,n interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.

În consecință, dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 au fost în vigoare în tot acest timp, iar reclamanții aveau posibilitatea să formuleze acțiune prin care să solicite plata acestui spor.

Astfel, că dreptul la acțiune s-a născut la data la care debitorii obligației nu au mai plătit acest spor și trebuia exercitat în termenul de 3 ani prevăzut de art.283 alin.1 lit e Codul muncii și art.166 Codul muncii.

Acest termen a fost depășit în raport de data înregistrării cererii de chemare în judecată deoarece de la data de 01.10. 2000, respectiv 01.09.2004 până la data de 08.04.2008 (data introducerii acțiunii) au trecut mai mult de 3 ani, și în consecință instanța a respins acțiunea ca fiind prescrisă.

În conformitate cu art.137 Cod procedură civilă,instanța nu a mai analizat motivele care privesc fondul cauzei.

Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamanții prin care solicită admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea spre rejudecare pentru analizarea pe fond a cererii.

În motivarea recursului arată că prin sentința civilă recurată s-a respins cererea formulată în calitate de magistrați, respectiv asistent judiciar, de acordare a sporului de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică pe perioada 01.10.2000 - 2004.

Consideră că termenul de prescripție a început să curgă la data pronunțării recursului în interesul legii de către ICCJ prin decizia nr.21/2008.

Analiza cursului prescripției extinctive presupune, înainte de toate, cunoașterea începutului și sfârșitului acestei prescripții, adică a datei de la care începe să curgă prescripția extinctivă și bineînțeles, a datei la care ea urmează să se împlinească. Trebuia analizată data de la care începe să curgă termenul de prescripție.

Nu se poate susține că termenul de prescripție a început să curgă de la data de 01.10.2000, în condițiile în care actul normativ care abroga drepturile magistraților avea vicii de procedură, vicii care nu puteau fi descoperite la o analiză normală a OG nr.83/2000.

Examinând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu în conformitate cu dispoz. art. 3041Cod pr.civilă Curtea a reținut următoarele:

Intimații - reclamanți au calitatea de judecători în cadrul Tribunalului Dolj și au solicitat sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică pentru perioada 01.10.2000-01.09.2004.

Potrivit articolului 283 lit. c Codul muncii cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat.

Analiza datei nașterii dreptului la acțiune din perspectiva susținerilor reclamanților implică luarea în considerare a următoarelor argumente în fapt și în drept.

Dreptul la acțiune se naște în momentul în care cel ce și-a văzut diminuat patrimoniul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba - în speță, diminuarea salariului - cât și pe cel care răspunde de ea.

În aceste condiții, instanța apreciază că dreptul material la acțiune al reclamanților s-a născut la data publicării OG nr. 83/2000, întrucât data săvârșirii faptei cauzatoare de prejudicii și a momentului în care păgubitul a cunoscut sau trebuia să o cunoască, coincide cu data intrării în vigoare a OG nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, prin care la art. I pct.42 s-a arătat că art. 47 din legea 50/1996 se abrogă.

Instanța constată că în cauză nu a operat suspendarea cursului prescripției pe perioada intrării în vigoare a OG nr. 83/2000 și până la data de 10 martie 2008, dată la care s-a pronunțat decizia nr. XXI de către ICCJ prin care "a fost admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă ICCJ și prin care s-a statuat că,în interpretarea și aplicarea unitară dispoz. art. 47 din Legea nr.50/1996, judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a OG nr.83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001" întrucât, pe de o parte drepturile bănești salariale, prin natura lor și a raportului juridic obligațional - raport de muncă - nu pot fi afectate de condiție care este un eveniment viitor și nesigur că se va produce și de care depinde însăși existența raportului juridic.

Pe de altă parte, decizia pronunțată de la data de 10 martie 2008, nu reprezintă evenimentul viitor și nesigur că se va produce de îndeplinirea căruia să depindă nașterea raportului juridic obligațional, iar caracterul obligatoriu conferit de art. 329 alin. 3 Cod pr.civivilă, cu referire la dezlegarea dată problemelor de drept de către instanța supremă are în vedere soluțiile viitoare ce se vor pronunța de instanțe în spețe similare.

Față de considerentele de fapt și drept arătate mai sus Curtea apreciază că recursul nu este fondat, astfel că în baza art. 312 Cod pr.civilă îl va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de reclamanții, împotriva sentinței civile nr. 28/26.09.2008, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL CRAIOVA și TRIBUNALUL DOLJ.

Decizie irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 08 Octombrie 2009.

PREȘEDINTE: Ioana Bodri

- -

JUDECĂTOR 2: Mihaela Cotora Ioana Moțățăianu

- -

Judecător,

- -

Grefier,

29.10.2009

Red.jud.-

2 ex/AS

Președinte:Ioana Bodri
Judecători:Ioana Bodri, Mihaela Cotora Ioana Moțățăianu

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 5332/2009. Curtea de Apel Craiova