Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 5321/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 5321
Ședința publică de la 08 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Stan
JUDECĂTOR 2: Lucian Bunea
JUDECĂTOR 3: Manuela Preda
Grefier
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința publică de la data 05 octombrie 2009, privind judecarea recursului declarat de reclamanții, I, I, -, G, -, împotriva sentinței civile nr.435 din 10.04.2008 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției B, Curtea de APEL CRAIOVA, Tribunalul O l t, Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice O, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Dezbaterile din ședința publică de la data 05 octombrie 2009, au fost consemnate într-o încheiere separată,care face parte integrantă dinprezenta decizie.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Tribunalul O l t, prin sentința civilă nr.435 din 10.04.2008 pronunțată de în dosarul nr-, a disjuns cererea de intervenție formulată de intervenientele, și - cu domiciliul ales la sediul Tribunalului O l - S- județul O, de cererea principală.
A fost respinsă ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamații, I, GRETA, - mandatar, A, A, G, cu domiciliul procesual ales la Tribunalul O l t, județul O, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B, sector 5, STR. -, nr. 17, STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în S, str. - nr. 2, județul O, TRIBUNALUL O L T, cu sediul în S, STR. -, nr. 2, județul O, CURTEA DE APEL CRAIOVA, cu sediul în C, B- - -, nr. 14, județul și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII cu sediul în B sector 1,- - 3 etaj 2.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Că reclamanții dețin calitatea de personal auxiliar în cadrul Tribunalului O l t, iar potrivit statutului personalului auxiliar din sistemul autorității judecătorești, drepturile de care aceștia beneficiază formează obiectul unor reglementări speciale, distincte față de cele prevăzute pentru alte categorii de personal.
Nu orice diferență de tratament semnifică discriminare pentru a putea fi reținut tratamentul diferențiat, injust, fiind necesar să se stabilească dacă persoanele aflate în situații analoage sau comparabile în materie, beneficiază de un tratament preferențial, iar dacă o asemenea distincție există, ea să nu-și găsească nici o justificare obiectivă sau rezonabilă.
Actele normative invocate de către reclamanți prevăd acordarea sporului de confidențialitate, raportat la gestionarea informațiilor clasificate, așa cum sunt definite în Legea 182/2002, iar reclamanții nu pot beneficia de sporul solicitat întrucât, în primul rând nu manipulează și nu gestionează informații clasificate, iar legile invocate nu prevăd expres acordarea sporului și pentru personalul auxiliar de specialitate al instanțelor al cărui statut este reglementat de Legea 567/2004.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamanții criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Motivele de recurs au vizat greșita aplicare a dispozițiilor Ordonanței nr.137/2000 dar, și reținerea situației de fapt.
S-a susținut de recurenți că atribuțiile personalului auxiliar de specialitate al instanțelor implică obligația de confidențialitate, obligație ce reprezintă o clauză legală a raportului de muncă.
Ca nu exista nicio justificare obiectiva si rezonabila, deoarece criteriul acordării sporului de confidențialitate este unul si același: efectul obligației de confidențialitate impuse in mod legal de lege pentru cei ce muncesc, indiferent de categoria din care fac parte.
Analizând motivele de recurs in raport cu sentința recurată Curtea retine următoarele:
Prin acțiunea formulata recurenții reclamanți au solicitat obligarea paratilor la plata sporului de confidențialitate.
Prin Decizia nr. 46/2008, Înalta Curți de Casație și Justiție a dmis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și a stabilit:
În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 99 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 16 alin. (1) și (2) din Codul d eontologic al magistraților, și ale art. 78 alin. (1) din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, modificată și completată, raportat la art. 9 din Codul d eontologic al acestora si a constat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15%, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar.
Pentru a pronunta o astfel de solutie Inalta Car etinut ca:
"Prestarea muncii se realizează în cadrul unor raporturi sociale care, odată reglementate prin norme de drept, devin, de regulă, raporturi juridice de muncă.
În această categorie intră raporturile de muncă (de serviciu) ale funcționarilor publici civili sau militari, ale soldaților și gradaților, ale persoanelor care dețin demnități publice, ale magistraților și magistraților-asistenți, ale personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și parchetelor de pe lângă acestea, ale membrilor cooperatori și raporturile juridice de muncă născute în baza încheierii contractului individual de muncă.
În ceea ce privește drepturile și obligațiile personalului auxiliar de specialitate, acestea sunt reglementate de Legea nr. 567/2004, cu modificările și completările ulterioare. Ceea ce este comun magistraților, magistraților-asistenți și personalului auxiliar de specialitate, în ceea ce privește problema pusă în discuție de recursul în interesul legii, este faptul că atât atribuțiile și responsabilitățile fiecărui post, condițiile de muncă, cât și cuantumul indemnizațiilor/salariilor nu pot fi negociate în mod individual deoarece ele sunt stabilite de lege sau de regulamentele aprobate de Consiliul Superior al Magistraturii.
Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificările și completările ulterioare, dispune în art. 39 alin. (2) lit. f) că salariatului îi revine obligația de a respecta secretul de serviciu.
Totodată, conform art. 78 alin. (1) din Legea nr. 567/2004, cu modificările și completările ulterioare, și art. 9 din Codul d eontologic al personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, personalul auxiliar de specialitate este obligat să păstreze secretul profesional, confidențialitatea, în legătură cu faptele și informațiile despre care ia cunoștință în executarea funcției, cu privire la procese aflate în curs de desfășurare sau asupra unor cauze cu care a fost sesizat parchetul.
Ca atare, magistrații, magistrații asistenți și personalul auxiliar de specialitate care nu primesc spor de confidențialitate pe motiv că actele normative care reglementează salarizarea și alte drepturi ale acestor categorii de personal nu prevăd acordarea acestui spor au dreptul la despăgubiri în temeiul dispoziției legale amintite mai sus.
Aceste despăgubiri nu trebuie stabilite prin apreciere, ci raportat la sporul de confidențialitate de 15% calculat la salariul (indemnizația) de bază prevăzut de marea majoritate a actelor normative care reglementează acest spor acordat altor categorii de personal, despăgubirile trebuie să fie date cu caracter temporar până la încetarea situației de discriminare." Potrivit rt. 329 Codul d e procedura civila - Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, din oficiu sau la cererea ministrului justiției, precum și colegiile de conducere ale curților de apel au dreptul, pentru a se asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii pe întreg teritoriul României, să ceară Înaltei Curți de Casație și Justiție să se pronunțe asupra chestiunilor de drept care au fost soluționate diferit de instanțele judecătorești. Deciziile prin care se soluționează sesizările se pronunță de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea Soluțiile se pronunță numai în interesul legii, nu au efect asupra hotărârilor judecătorești examinate și nici cu privire la situația părților din acele procese. Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe.
Prin urmare Curtea urmează sa admită recursul sa modifice sentința in sensul admiterii acțiunii fata de paratii Ministerul Justiției, Tribunalul O l t, Curtea de APEL CRAIOVA, urmând sa ii oblige la plata sporului de confidențialitate de 15% pentru perioada august 2004 la zi diferențiat in raport de perioada lucrata de fiecare reclamant așa cum rezulta din adresa nr. 3811/15.07.2009 a Tribunalului Olt si in continuare pana la intervenirea unei cauze legale de modificare sau stingere a obligației
In ceea ce priveste calitatea procesuala pasiva a Ministerului Economiei si Finantelor se constata ca drepturile salariale sunt grefate pe existenta raporturilor de functie nascute intre angajator si salariat. Ori intre reclamanti si parata MEF nu exista astfel de raporturi, situatie in care instanta constata ca aceasta nu are calitate procesuala pasiva, exceptia fiind intemeiata, urmand sa respinga actiunea fata de acest parat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanții, I, I, -, G, -, împotriva sentinței civile nr.435 din 10.04.2008 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției B, Curtea de APEL CRAIOVA, Tribunalul O l t, Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice O, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, având ca obiect drepturi bănești.
Modifică sentința în sensul că admite acțiunea față de pârâții, Tribunalul Olt și Curtea de Apel.
Obligă pârâții, Tribunalul Olt și Curtea de Apel să plătească reclamanților I, -, o despăgubire egală cu sporul de confidențialitate de 15% corespunzător perioadei august 2004 - la zi și în continuare până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau de stingere a obligației, iar următorilor reclamanți, diferențiat, după cum urmează: - august 2004 - 21.10.2007 și 04.03.2008 - la zi și în continuare până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau de stingere a obligației, I - august 2004 - 30.04.2007, -- august 2004 - 30.04.2007, - - august 2004 - 30.09.2007, prin moștenitorii și aurențiu - august 2004 - 27.08.2008, G - 01.07.2005 - 28.07.2008, - august 2004 -14.03.2006 și 2.10.2007 la zi și în continuare până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau de stingere a obligației, - august 2004 - 17.02. 2006 și 02.11.2007- la zi și în continuare până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau de stingere a obligației.
Respinge acțiunea față de pârâtul Ministerul Finanțelor.
Menține dispozițiile sentinței privind disjungerea cererii de intervenție.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Octombrie 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - -- |
Grefier, |
Red. Jud.10.2009
Tehnored. 2 ex./ /.10.2009
Red. Jud. Fond//
Președinte:Elena StanJudecători:Elena Stan, Lucian Bunea, Manuela Preda
