Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 5335/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 5335
Ședința publică de la 08 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioana Bodri Judecător
-- -- Vicepreședinte Instanță
-- -- Judecător
Grefier -
XXX
Pe rol judecarea recursurilor declarate de recurenta pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR și DGFP G- PENTRU MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr. 4154/25.06.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți CURTEA DE APEL CRAIOVA și TRIBUNALUL GORJ și intimații reclamanți, A, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că recursurile sunt declarate și motivate în termenul legal.
S-a arătat că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 pct. 2 cod procedură civilă.
Curtea constatând cauza în stare de soluționare a trecut la deliberări.
CURTEA
Asupra recursurilor de față;
Prin sentința civilă nr. 4154 din 25 iunie 2008, pronunțată în dosar nr- de către Tribunalul Gorjs -a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de intimatul Ministerul Justiției.
S-a admis acțiunea formulată de petenții, A, împotriva intimaților Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor, Curtea de Apel Craiova, Tribunalul Gorj.
A obligat Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Justiției să vireze către Curtea de Apel Craiova, care urmează să vireze către Tribunalul Gorj contravaloarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizația brută lunară, cuvenit și neacordat petenților pe perioada 01.11.2000-01.05.2004 precum și pentru perioada noiembrie 2007 și în continuare, sume ce vor fi achitate petenților de către intimatul Tribunalul Gorj, actualizate la data plății.
A obligat intimatul Tribunalul Gorj să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale petenților.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de intimatul Ministerul Justiției, instanța a respins-o prin următoarele considerente:
Potrivit art. 1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale Dreptului Internațional".
Sporul de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică solicitat de petenți, fiind un drept de creanță, este un bun în sensul art. 1din Protocolul adițional nr.1 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, nefiind suspus prescripției extinctive.
În ceea ce privește fondul acțiunii, în raport de susținerile părților și actele depuse la dosar, coroborate cu expertiza contabilă întocmită în cauză, tribunalul reținut următoarele:
Petenții îndeplinesc funcțiile de judecători în cadrul Tribunalului Gorj, fiind salarizați în baza Legii nr. 50/1996, astfel cum a fost completată și modificată ulterior prin nr.OG83/2000, nr.OUG177/2002 și nr.OUG27/29.03.2006.
Potrivit art.47 din Legea nr.50/1996,Pentru risc și solicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar."
Legea este actul juridic al Parlamentului elaborat în conformitate cu legea supremă - Constituția - potrivit unei proceduri prestabilite și care reglementează relațiile sociale cele mai generale și mai importante, este actul normativ cu forță juridică superioară tuturor celorlalte acte normative.
Noțiunea de supremație juridică a legii constă în faptul că norma stabilită de ea trebuie să corespundă celor cuprinse în Constituția României, și toate celelalte acte juridice emise de organele statului nu pot să o abroge, să o modifice sau să deroge de la ea, fiindu-i subordonate din punct de vedere al eficacității juridice.
Legea nr.50/1996 are caracter de lege organică conform dispozițiilor art.73 pct.1 lit e din Constituția României.
Art. 47 din Legea nr.50/1996 a fost abrogat prin art.I pct.42 din nr.OG83/2000, însă acest din urmă act normativ - ordonanța guvernului - este un act normativ de nivel inferior Legii nr.50/1996, fiind într-o vădită contradicție cu dispozițiile Constituției și ale Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative (art.54 pct.2).
Abrogarea art. 47 din Legea nr.50/1996 prin art. I pct.42 din nr.OG83/2000 încalcă, alături de normele constituționale referitoare la delegarea legislativă și dispozițiile legale privind tehnica legislativă pentru elaborarea actelor normative, și dispozițiile Legii nr.125/2000 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe.
Potrivit art.108 alin.3 din Constituție,Ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și în condițiile stabilite de aceasta.", iar, prin art.1 pct.Q1 din Legea nr.125/2000, Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la,Modificarea și completarea Legii nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din cadrul autorității judecătorești, republicată."
Cu toate acestea, prin nr.OG 83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii nr.50/1996,deși, așa cum rezultă din dispozițiile art. 56-62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, modificare, completarea și abrogarea constituie evenimente legislative distincte.
Așadar, deși prin Legea de abilitare nu a fost prevăzută decât posibilitatea modificării și completării legii, prin ordonanța emisă în temeiul legii a avut loc și abrogarea unor dispoziții ale acesteia.
În același context, s-a reținut că acolo unde legislativul a intenționat să acorde executivului abilitarea pentru abrogarea unor texte de lege, a prevăzut expres aceasta în cuprinsul legii de abilitare, ca de exemplu, art.1 pct.Q1 in Legea nr.125/2000 prin care Guvernul a fost abilitat să emită ordonanță pentru abrogarea art.2 alin.3 pct. B lit. d din Decretul nr.247/1997.
Întrucât abrogarea art.47 din Legea nr. 50/1996 prin art. I pct.42 din nr.OG 83/2000 este nelegală și, mai mult, subzistă rațiunile acordării sporului de risc și solicitare neuropsihică, tribunalul apreciază că pretențiile petenților sunt întemeiate.
Potrivit art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale,Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional."
Sporul de 50% de risc și solicitare neuropsihică solicitat de reclamanți, fiind un drept de creanță, este un bun în sensul art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
Prin abrogarea art.47 din Legea nr.50/1996 petenții au fost lipsiți de proprietatea acestui bun, or, lipsirea de proprietate se putea face doar pentru o cauză de utilitate publică, iar din cuprinsul nr.OG83/2000 nu se poate desprinde care a fost utilitatea publică a lipsirii magistraților și personalului auxiliar de specialitate de proprietatea lor asupra sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, cu atât mai mult cu cât în perioada respectivă drepturile salariale ale acestora au fost majorate, astfel încât abrogarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică apare ca fiind lipsită de utilitate publică.
Potrivit art.20 alin.2 din Constituția României, dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile omului la care România este parte și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazurilor în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Astfel, tribunalul a reținut că art. I pct.42 din nr.OG83/2000, prin care a fost abrogat art.47 din Legea nr.50/1996, încalcă norme constituționale și prevederi legale interne și este în conflict cu art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, urmând să dea preponderență acestui din urmă text legal.
Despăgubirile cuvenite petenților trebuie sa cuprindă atât sporurile neacordate, cât și indicele de inflație de la data scadenței fiecărei sume, corespunzător art.161 din Codul Muncii, respectiv prejudiciul efectiv si beneficiul nerealizat.
În sensul că sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, prevăzut de art.47 din Legea nr.50/1996, în procent de 50% din indemnizația brută lunară se cuvine magistraților pe întreaga perioadă, începând cu intrarea în vigoare a nr.OG83/2000, respectiv 01.11.2000, s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, prin decizia nr.21/10.03.2008, în dosarul nr.5/2008, prin admiterea recursului în interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, decizia fiind obligatorie pentru instanțele judecătorești potrivit dispozițiilor art. 329 alin.3 pr.civ.
Prin Încheierea din data de 04 septembrie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Gorjs -a admis cererea privind pe petitionarul, in contradictoriu cu intimata Ministerul Justiției, Ministerul Finantelor Publice, Curtea de Apel Craiova, cu sediul in C, jud.D si Tribunalul Gorj.
S-a dispus indreptarea erorii materiale, strecurata in practicaua si dispozitivului sentintei nr. 4154/26.06.2008, pronuntata de Tribunalul Gorj - Sectia Conflicte de munca si Asigurari Sociale, in dosarul nr-, in sensul ca in loc de numele si prenumele petentului, sa fie mentionat corect numele si prenumele petentului,.
Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Civilă și de Proprietate Intelectuală, prin decizia nr.3577/ din data de 20 martie 2009, pronunțată în dosarul nr- a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova.
Împotriva sentinței Tribunalului Gorj au declarat recurs recurenta pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR și DGFP G- PENTRU MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
În recursul declarat de MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR se arată următoarele:
Sentința recurată s-a pronunțat cu nerespectarea dispozițiilor privind prescripția dreptului material la acțiune pentru drepturile care nu se încadrează în termenul de prescripție general de 3 ani de la data introducerii acțiunii potrivit art.1,3,7 și 8 din Decr. 167/1958 și art.283, drepturile solicitate pe perioada 01.11.2000-01.05.2004, fiind prescrise.
În raport de faptul că prin acțiune reclamanții solicită obligarea pârâților la plata unor drepturi salariale restante, în cauză sunt incidente dispoz. Art.12 din Decr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă.
Fiind vorba deci, de prestații periodice, pentru fiecare dintre acestea curgând un termen distinct de prescripție, solicită să se constate că pretențiile solicitate trebuie examinate numai pentru perioada de 3 ani, durata termenului de prescripție general de prescripție anterioară, momentul introducerii acțiunii.
În ceea ce privește momentul de început al curgerii termenului de prescripție, apreciază incidența dispoz.art.8 din Decr.167/1958 privind prescripția extinctivă și astfel că termenul de prescripție a început să curgă pentru fiecare prestație din momentul plății lunare a indemnizației de încadrare.
Solicită astfel, admiterea recursului, modificarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În recursul promovat de Ministerul Economiei și Finanțelor - DGFP G, se invocă:
La primul punct din motivele de recurs se invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor în sensul că, acesta că acesta nu trebuie confundat cu Statul Român și nici cu bugetul de stat, rolul său fiind de a răspunde de elaborarea proiectelor bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite ai acestui buget și a proiectelor bugetelor locale, cu respectarea procedurii prev. de art.21-27 din legea Finanțelor Publice nr.72/1996, respectiv art.26-31 din legea 500/2002 privind finanțele publice.
Pe de altă parte, acest Minister este ordonator principal de credite pentru instituțiile din subordine; Potrivit art.47 al.4 din legea 500/2002 privind finanțele publice, creditele bugetare aprobate pentru un ordonator principal de credite prin legea bugetară anuală, nu pot fi virate și utilizate pentru finanțarea unui alt ordonator principal de credite.
De asemenea, creditele bugetare aprobate la un Capitol nu pot fi utilizate pentru finanțarea unui alt capitol.
Potrivit art.47 al.3, alocațiile pentru cheltuielile de personal aprobate pe ordonatori principali de credite și în cadrul acestora, pe capitole, nu pot fi majorate și nu pot fi virate și utilizate la alte articole de cheltuieli.
Ministerul Economiei și Finanțelor are atribuții doar în ceea ce privește elaborarea proiectului Legii bugetare anuale, însă pe baza propunerilor ordonatorilor principali de credite, proiect pe care este obligat să-l depună la Guvern, care după ce și-a însușit proiectul îl va depune spre aprobare Parlamentului și nicidecum nu poate fi obligat să aloce fondurile necesare plății sumelor solicitate sau să plătească în mod direct sumele solicitate.
Solicită admiterea recursului și pe fond respingerea acțiunii față de acest recurent ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală.
Recursurile sunt fondate.
Observându-se obiectul acțiunii inițiale prin care s-a solicitat de reclamanți plata unor despăgubiri reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, echivalent a 50% din salariul de bază brut, lunar pentru perioada 01.11.2000-01.05.2004 și pentru perioada noiembrie 2007 și până în prezent, reactualizate la data plății efective și pe viitor și obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor să includă în buget sumele necesare plății despăgubirilor solicitate de la primii 2 pârâți și să efectueze mențiunile necesare în carnetele de muncă, se apreciază că, avându-se în vedere dispoz. art.12 din Decr. 167/1958, conform cărora, pretențiile solicitate trebuie examinate numai pentru perioada de 3 ani, durata termenului de prescripție general calculându-se de la momentul introducerii acțiunii, se apreciază că în baza art.304 pct.9 pr.civilă rap, la art. 312 al.1 pr.civilă se impune admiterea recursurilor, modificarea sentinței în parte în sensul admiterii acțiunii numai pentru perioada noiembrie 2007 și în continuare; Pentru perioada 01.11.2000-01.05.2004 se va aprecia că acțiunea este prescrisă și nu pot fi acordate drepturile solicitate de reclamanți pentru această perioadă.
Se vor menține dispozițiile referitoare la actualizarea plății și mențiunile în carnetul de muncă corespunzătoare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de recurenții-pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR și DGFP G- PENTRU MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr. 4154/25.06.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți CURTEA DE APEL CRAIOVA și TRIBUNALUL GORJ și intimații reclamanți, A, având ca obiect drepturi bănești.
Modifică sentința recurată, în parte în sensul că admite acțiunea formulată de reclamanții numai pentru perioada noiembrie 2007 și în continuare.
Menține dispozițiile referitoare la actualizarea plății și mențiunile în carnetul de muncă al reclamanților.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 Octombrie 2009.
PREȘEDINTE: Ioana Bodri - - | JUDECĂTOR 2: Mihaela Cotora Ioana Moțățăianu - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Tehn. Red./
Tehn.
Ex.3/27.10.2009
/ și
Președinte:Ioana BodriJudecători:Ioana Bodri, Mihaela Cotora Ioana Moțățăianu
