Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 539/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 539/
Ședința publică din 14 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Benone Fuică
JUDECĂTOR 2: Mihaela Neagu
JUDECĂTOR 3: Alina Savin
GREFIER - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.94 din 3.02.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea, în contradictoriu cu intimații - pârâți CURTEA DE APEL GALAȚI, cu sediul în G,-, TRIBUNALUL VRANCEA, cu sediul în F,-, jud. V, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, sector 5 și intimații - reclamanți, toți cu domiciliul ales la Judecătoria Panciu, cu sediul în P, str. - nr. 53, jud.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 11 mai 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință din aceeași dată când, instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea cauzei la data de 14 mai 2009.
CURTEA
Asupra recursului civil de față.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Cererea de chemare în judecată.
La data de 19 ianuarie 2007 reclamanții, au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL GALAȚI, Tribunalul Vrancea și Ministerul Finanțelor Publice, solicitând obligarea pârâților în solidar la plata sporului de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică începând cu luna iunie 2004 și până în prezent, precum și acordarea lunară a acestui spor și, în continuare în condițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996.
In motivarea cererii reclamanții au arătat că potrivit art. 47 din Legea 50/1996, republicată cu modificările și completările ulterioare, "Pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul brut lunar".
Prin art. 50 din OUG nr. 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, printre altele, a fost abrogat și art. 47 din Legea nr. 50/1996, abrogare ce a fost înlăturată prin art.41 din OUG nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor și procurorilor și alte categorii de personal din sistemul justiției.
Se arată că art. 47 din Legea nr. 50/1996 este și a rămas în vigoare, de la data apariției actului normativ care îl reglementează și, pe cale de consecință, el trebuie acordat în continuare.
Poziția părților.
Ministerul Justiției a depus întâmpinare și solicitat a se constata că art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat total și explicit prin art. I pct. 42 din nr.OG83/2000.
Curtea de APEL GALAȚIa depus întâmpinare susținând aceeași teză ca și pârâtul Ministerul Justiției, respectiv dispozițiile legale au fost abrogate.
Tribunalul Vranceaa depus întâmpinare și a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
De asemenea, ministerul Economiei și Finanțelor prin întâmpinare a solicitat respingerea cererii de chemare în garanție pentru lipsa calității procesuale pasive.
Sentința civilă nr. 500/5 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Vrancea.
Prin sentința civilă nr. 500 din 5 septembrie 2007 Tribunalul Vranceaa respins acțiunea formulată ca nefondată.
Instanța de fond a reținut că textul de lege invocat de reclamanți a fost abrogat prin nr.OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești.
Recursurile declarate de reclamanți
Prin decizia civilă nr.119/27.02.2008 Curtea de APEL GALAȚIa respins ca nefondate recursurile declarate de recurenții, și. Instanța de recurs a reținut că într-adevăr dispozițiile legale invocate au fost abrogate, iar nr.OG83/2000 prin care s-a abrogat sporul de 50% a fost aprobată prin Legea nr.334/2001 astfel că nu au fost încălcate normele de tehnică legislativă.
Cererea de revizuire formulată de reclamanți.
Împotriva acestei soluții au formulat cerere de revizuire reclamanții, și pe motiv că ulterior soluționării litigiului s-a pronunțat decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 21/2008 pronunțată în recurs în interesul legii, aceasta fiind un act nou care are importanță hotărâtoare asupra dezlegării date pricinii.
Au mai invocat revizuienții practica respectiv cauzele Duchez contra Franței și Beian contra României.
Sentința civilă nr.94/3.02.2009 a Tribunalului Vrancea
Tribunalul Vrancea prin sentința civilă nr.94/3.02.2009 a admis cererea de revizuire, a schimbat în tot sentința civilă nr.500/2007 a Tribunalului Vrancea în sensul că a admis acțiunea, a obligat pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL GALAȚI și Tribunalul Vrancea să plătească reclamanților sumele reprezentând diferențele de drepturi salariale cu titlul de spor de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizația de bază brută lunară pentru perioada iunie 2004 și până la data pronunțării prezentei, sume ce vor fi actualizate cu rata inflației până la data plății efective.
A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice.
A respins acțiunea fată de acest pârât ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Tribunalul Vranceaa reținut că cererea de revizuire este întemeiată conform art.322 pct. 5 Cod procedură civilă întrucât dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.
În speță, după pronunțarea hotărârii a cărei revizuire se solicită și, după rămânerea irevocabilă a acesteia prin respingerea recursului a apărut decizia civilă nr. 21/10.03.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care s-a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al României și s-a stabilit că în interpretarea și aplicarea unitară a art. 47 din Legea nr. 50/1996 se constată că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au drepturi la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG nr.83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001.
Potrivit disp. art.329 al.3 teza a II-a cod procedură civilă soluțiile pronunțate în recursul în interesul legii în ceea ce privește dezlegarea dată problemelor de drept sunt obligatorii pentru instanță.
Decizia pronunțată de ICCJ constituie temei pentru revizuirea hotărârii pronunțate, avându-se în vedere și practica CEDO, mai precis deciziile DUCHEZ contra Franței și BEIAN contra României prin care s-a statuat că existența practicii neunitare la nivelul instanțelor (în cauza BEIAN contra României la nivelul ICCJ) constituie discriminare și încalcă disp.art.14 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului.
Dacă revizuirea nu ar fi fost primită revizuienții s-ar fi aflat în situația de a nu li se recunoaște un drept care, în condițiile apariției deciziei nr.51/10.03.2008 a ICCJ, este recunoscut tuturor magistraților, magistraților asistenți și personalului auxiliar de specialitate, ceea ce ar conduce în mod evident la apariția unei discriminări față de o categorie similară celei din care fac parte revizuienții.
Recursul declarat de Ministerul Justiției și Libertăților împotriva sentinței civile nr. 94/2009 a Tribunalul Vrancea.
Împotriva acestei sentințe a declarat recursul Ministerul Justiției și Libertăților pentru următoarele motive:
- Sentința este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă. Revizuirea este cauza de retractare a hotărârilor definitive și motivele pentru care se poate formula revizuirea sunt strict și limitativ prevăzute de lege.
Înscrisul prezentat de revizuienți nu întrunește condițiile legii pentru a putea fi considerat act nou.
- Recursurile în interesul legii pronunțate ulterior soluționării irevocabile a litigiului nu pot produce efecte asupra hotărârilor deja pronunțate.
- Cererea de revizuire este formulată tardiv conform art.324 pct. 4 Cod procedură civilă.
Considerentele deciziei instanței de recurs.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate constatăm următoarele:
Deși prin întâmpinare Ministerul Justiției și Libertăților invocă excepția tardivității cererii de revizuire în raport cu art. 324 pct.4 Cod procedură civilă Tribunalul Vrancea nu s-a pronunțat pe această excepție.
Excepția tardivității cererii de revizuire invocată de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților va fi analizată cu prioritate de instanța de recurs pentru prima dată în recurs. Conform art. 312 pct. 4 și 5 Cod procedură civilă excepția poate fi analizată pentru prima dată în recurs, analiza sa direct în recurs neînsemnând privarea de un grad de jurisdicție, neanalizarea/nepronunțarea pe o excepție de către instanța de fond nefiind un caz de casare cu trimitere în sensul pct.5 art.312 Cod procedură civilă.
Reclamanții au formulat cerere de revizuire întemeiată pe art. 322 pct.5 Cod procedură civilă invocând existența unui act nou, respectiv decizia 21/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Fără a analiza dacă actul invocat îndeplinește condițiile de act nou conform art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă, așa cum am menționat analizăm cu prioritate termenul în care a fost formulată această cerere de revizuire.
Potrivit art. 324 pct. 4 Cod procedură civilă "în cazurile prevăzute la art.322 pct.5 termenul de o lună se va calcula din ziua în care s-au descoperit înscrisurile ce se invocă".
Decizia nr. 21/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție a fost publicată la 13.06.2008, iar cererea de revizuire la 9.10.2008 cu depășirea termenului de o lună prevăzut de art. 324 pct. 4 Cod procedură civilă.
Prin urmare termenul de 1 lună prevăzut a fost depășit, excepția tardivității invocată de Ministerul Justiției și Libertăților cetățenești fiind întemeiată, urmează a nu se mai analiza fondul cererii din prisma celorlalte motive de revizuire.
Conform art. 312, se va admite recursul, se va modifica în tot sentința civilă nr.94/3.02.2009 a Tribunalului Vrancea și în rejudecare se va respinge cererea de revizuire ca tardiv formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI și LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.94 din 3.02.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea, în dosarul nr-.
Modifică în tot sentința civilă nr.94/03.02.2009 a Tribunalului Vrancea și, în rejudecare:
Respinge cererea de revizuire ca tardiv formulată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 14 Mai 2009.
Judecător, Judecător,
Grefier,
: /03.06.2009
:DC/ 2 ex/12.06.2009
Fond:/
Asistenți judiciari:/
CU OPINIE SEPARATĂ, ÎN:
recursului.
sentinței civile nr. 94/2009 a Tribunalului Vrancea și trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
Am opinat separat asupra soluției pronunțată în cauză, pentru următoarele considerente:
Printre motivele de recurs formulate în cauză de către Ministerul Justiției și Libertăților cetățenești se află și acela privind excepția de tardivitate a cererii de revizuire formulată de reclamanții, împotriva sentinței civile nr. 500/05.09.2007 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
Deși excepția a fost invocată cu ocazia judecății în fond, prima instanță a omis să cerceteze acest aspect, deși avea obligația de a verifica atât admisibilitatea revizuirii cât și respectarea termenului de decădere prevăzut cu caracter imperativ, în care putea fi formulată cererea.
Dispozițiile art. 129 alin.4 Cod procedură civilă instituie obligația ce revine instanței de judecată de a pune în dezbaterea părților orice împrejurare de fapt ori de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare.
Cu atât mai mult o asemenea obligație subzistă pentru instanța de fond, în condițiile în care excepția de tardivitate fusese invocată în proces cu titlu de apărare prin întâmpinarea depusă de către pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților ( fila 26 dosar fond).
În atare condiții, instanța de fond nu a analizat o cerere esențială formulată în cadrul procesului și având caracter peremptoriu, de care depindea însăși soluționarea cauzei în conformitate cu prevederile art.137 al.1 Cod procedură civilă.
În condițiile arătate, analizarea direct în recurs a unei asemenea excepții ridicată în fața instanței de fond dar omis a fi examinată de către aceasta, nu satisface cerințele dreptului la un proces echitabil și al dublului grad de jurisdicție, fiind afectată posibilitatea exercitării controlului judiciar sub aspectul legalității și temeiniciei hotărârii astfel pronunțată.
Drept urmare, apreciez că în cauză s-ar fi impus casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, în aplicarea cadrului mai larg de nelegalitate, acela al examinării tuturor aspectelor care formează obiectul pricinii dedusă judecății, căci într-o asemenea situație nu a cercetat întreg fondul procesului ci numai o parte din el ( art.312 al.3 Cod procedură civilă).
O atare soluție o apreciez ca fiind concordantă cu Decizia nr.21/12.06.2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - secțiile Unite dată în materia recursului în interesul legii, potrivit considerentelor cărora, pentru asigurarea unui echilibru funcțional în activitatea jurisdicțională, pronunțarea asupra fondului cauzei și stabilirea situației de fapt rămân totuși în sarcina instanțelor de fond iar instanța de recurs nu poate fi decât o instanță de control judiciar, cu specific în dreptul de cenzură.
A considera altfel ar însemna ca recursul să se transforme în calea de atac a apelului, iar instanței de recurs să i se atribuie, contrar spiritului legii, atribuția de a se ocupa de stabilirea situației de fapt și de a se pronunța asupra fondului procesului și în alte situații decât cele la care se referă art. 3041Cod procedură civilă, fără ca această chestiune să fi fost rezolvată mai întâi de instanța de fond, ceea ce ar contraveni prevederilor art. 305 Cod procedură civilă, potrivit cărora în recurs nu se pot produce probe noi, cu excepția înscrisurilor.
În jurisprudența CEDO, dreptul de acces efectiv la un tribunal pentru obține decizii privitoare la drepturile și obligațiile civile aparținând unei persoane presupune atunci când există respectarea garanțiilor instituite privind dreptul la dublul grad de jurisdicție, inclusiv în ceea ce privește obligația instanței de a proceda la un examen atent al tuturor capetelor de cerere formulate de reclamant, al argumentelor și cererilor de probe al părților, urmând a aprecia asupra pertinenței acestora pentru decizia adoptată (Hotărârea Annoni di autres c/ - Hotărârea din 14 noiembrie 2000, Hotărârea Van der Hurk c/ - - Hotărârea din 19 aprilie 1994).
Judecător,
Președinte:Benone FuicăJudecători:Benone Fuică, Mihaela Neagu, Alina Savin
