Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 560/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.560/
Ședința publică din 18 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Neagu
JUDECĂTOR 2: Alina Savin
JUDECĂTOR 3: Viorica Mihai
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de reclamanta ,domiciliată în B,-, jud.B și pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI,cu sediul în B,-, sector 5 împotriva sentinței civile nr. 15/F/07.10.2008 pronunțată de Curtea de APEL GALAȚI în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații CURTEA DE APEL GALAȚI, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B, TRIBUNALUL BRĂILA, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINARII, cauza având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenta-reclamantă, recurentul-pârât MINISTERUL JUSTIȚIEI, intimații-pârâți CURTEA DE APEL GALAȚI, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B, TRIBUNALUL BRĂILA, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINARII.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recurenții au solicitat judecarea recursurilor în lipsă; intimatul-pârât MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR Bad epus la dosar întâmpinare;în cauză s-au formulat cereri de abținere de către judecătorii și, cereri soluționate prin încheierea din Camera de Consiliu din 18.05.2009;după care:
S-a dat citire în ședință publică modului de soluționare a cererilor de abținere formulate de judecătorii și, încheindu-se proces verbal care s-a atașat la dosar, cauza urmând să fie soluționată de completul constituit conform planificării de permanență.
Curtea,întrucât recursul vizează o sentință civilă pronunțată de Curtea de APEL GALAȚI, în temeiul disp.art.4 pct.1 Cod procedură civilă invocă excepția de necompetență materială a instanței,urmând să se pronunțe pe excepția invocată.
CURTEA
Asupra recursului față, înregistrat la Curtea de APEL GALAȚI, Secția conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr-.
Prin acțiunea înregistrată inițial la TRIBUNALUL BRĂILA sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL GALAȚI, TRIBUNALUL BRĂILA, Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării solicitând obligarea acestora să îi plătească și pe viitor drepturile bănești reprezentând sporul de 50% din salariul de bază de încadrare începând cu 01 februarie 2007.
În fapt, a motivat că, prin sentința civilă nr.55/23 ianuarie 2008 Tribunalul Vrancea Secția Civilă pentru motivele arătate în considerente au obligat pârâții prin dispozitivul sentinței civile nr.55/23 ianuarie 2008 să îi plătească drepturile bănești reprezentând sporul de 50% din salariul de bază de încadrare aferente perioadei septembrie 2004 - februarie 2007 actualizate cu indicele de inflație.
Prin același dispozitiv a fost respinsă ca nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor Publice.
Întrucât Tribunalul Vranceaa omis să se pronunțe cu privire la plata acestui spor pe viitor a fost nevoită să promoveze prezenta acțiune.
Procedând în acest mod Tribunalul Vrancea îi creează un prejudiciu întrucât Casa Județeană de Pensii B nu poate recalcula și plăti începând cu data de 1 februarie 2007 pensia actualizată conform acestui spor câștigat prin hotărâre.
În susținerea acțiunii, a depus la dosar decizia de pensionare nr. -/06.11.2007, sentința civilă nr. 55/23.01.2008 a Tribunalului Vrancea.
Ulterior, reclamanta a completat acțiunea, solicitând și constatarea faptului că sporul este cu caracter permanent.
Pârâta ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice județul Baf ormulat întâmpinare prin care a invocat excepția excepția lipsei calității procesuale pasive motivat de faptul că nu are raporturi juridice cu reclamanta.
De asemenea, pârâta Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a formulat un punct de vedere.
TRIBUNALUL BRĂILA, prin Încheierea din data de 07.07.2008, în baza disp. art. II alin. 2 din OUG nr. 75/2008, a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea la Curtea de APEL GALAȚI -Secția litigii de muncă.
La Curtea de APEL GALAȚI, cauza a fost înregistrată sub nr-.
Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a formulat un punct de vedere cu privire la acțiunea formulată de reclamantă.
A arătat că, legat de articolul 14 privind interzicerea discriminării, a apreciat că diferența de tratament devine discriminare, în sensul articolului 14 din Convenție, atunci când se induc distincții între situații analoage și comparabile fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă.
Instanța europeană a decis în mod constant că pentru o asemenea încălcare să se producă "trebuie stabilit că persoane plasate în situații analoage sau comparabile, în materie, beneficiază de un tratament preferențial și că această distincție nu-și găsește nici o justificare obiectivă sau rezonabilă. Astfel, Curtea a apreciat prin jurisprudența sa, că statele contractante dispun de o anumită marjă de apreciere pentru a determina dacă și în ce măsură diferențele între situații analoage sau comparabile sunt de natură să justifice distincțiile de tratament juridic aplicabile. (vezi, 18 februarie 1991, Fredin c/, parag.60, 23 iunie 1993, Hoffman c/, parag.31, 28 septembrie 1995, Scalambrino c/Italie, 22 octombrie 1996 autres c/-, parag.75. În hotărârea dată în cazul THLIMMENOS vs. din 6 aprilie 2000, Curtea a concluzionat că " drepturl de a nu fi discriminat, garantat de Convenție, este încălcat nu numai atunci când statele tratează în mod diferit persoane aflate în situații analoage, fără a oferi justificări obiective și rezonabile, dar și atunci când statele omit să trateze diferit, tot fără justificări obiective și rezonabile, persoane aflate în situații doferite, necomparabile".
Pârâta Ministerul Economiei și Finanțelor a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive întrucât obiectul acțiunii îl constituie plata unor drepturi salariale ca urmare a muncii prestate de reclamantă în cadrul unei instituții subordonate Ministerului Justiției și nu la instituții subordonate Ministerului Economiei și Finanțelor.
Prin Sentința Civilă nr. 15/F/07.10.2008 Curtea de APEL GALAȚIa respins acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE, pentru lipsa calității procesuale pasive a acestuia.
A admis în parte acțiunea și i-a obligat pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL GALAȚI și TRIBUNALUL BRĂILA să plătească reclamantei sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul de bază brut lunar începând cu data de 01.03.2007 - 30.09.2007.
A respins capetele de cerere privind plata sporului de 50% pe luna februarie 2007 și pentru viitor inclusiv cererea de constatare a sporului ca având caracter permanent, ca nefondate.
În motivare instanța reține următoarele:
Potrivit disp. art. 137 alin. 1.pr. civilă, instanța se pronunță cu prioritate asupra excepțiilor invocate.
Astfel, se reține ca fiind întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Ministerul Economiei și Finanțelor întrucât, obiectul acțiunii îl constituie plata unor drepturi de natură salarială ca urmare a muncii prestate de reclamantă într-o instituție aflată în subordinea pârâtei Ministerul Justiției. Ministerul Economiei și Finanțelor nu are raporturi juridice de muncă directe cu reclamanta și nu are calitatea de angajator pentru a putea fi obligat la plata unor drepturi salariale. Chiar sentința nr. 55/2008 a TRIBUNALUL BRĂILA invocată de reclamantă a fost modificată în parte prin decizia nr. 369/2008 a Curții de APEL GALAȚI prin care s-a respins acțiunea față de pârâta Ministerul Economiei și Finanțelor pentru lipsa calității procesuale pasive.
Pe fondul cauzei, acțiunea este întemeiată în parte pentru următoarele motive.
Reclamanta este pensionară începând cu data de 01.10.2007 iar, conform deciziei de pensie nr. -/06.11.2007, drepturile de pensie au fost stabilite începând cu data de 01.10.2007.
Față de această situație, perioada pentru care pot fi acordate drepturi salariale este doar începând cu data de 01.03.2007 până la 30.09.2007 și nu pentru viitor, reclamanta nemaiavând calitatea de salariată.
Referitor la plata drepturilor aferente lunii februarie 2007, acestea nu mai pot fi acordate față de dispozițiile sentinței civile nr. 55/2008 a Tribunalului Brăila prin care au fost acordate drepturile din luna septembrie 2004 până în lunafebruarie 2007 inclusivastfel că pentru această lună nu pot fi solicitate aceleași pretenții.
Rămâne în discuție justețea drepturilor solicitate de reclamantă cu titlu de spor de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% din salariul de bază brut lunar numai pentru perioada 01.03.2007-30.09.2007.
Aferent aceste perioade, acțiunea este întemeiată față de decizia nr. 21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
În interpretarea și aplicarea unitară a disp. art. 47 din Legea rn. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001.
, potrivit art. 329 alin. 3.pr. civilă.
Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea din 6 decembrie 2007 în Cauza Beian împotriva contra României), rolul unei instanțe supreme este tocmai acela de a reglementa contradicțiile jurisprudenței, fiind mecanismul capabil să asigure coerența practicii, în scopul de a se evita insecuritatea juridică și incertitudinea.
În consecință, față de faptul că s-a pronunțat o decizie ca urmare a promovării recursului în interesul legii asupra interpretării art. 47 din Legea nr. 50/1996, Curtea nu poate da o altă soluție și nu poate emite o altă interpretare contrară deciziei nr. 21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
De altfel, prin Decizia nr. 93 din 11 mai 2000, Curtea Constituțională a statuat că, în temeiul art. 329 din Codul d e procedură civilă, scopul reglementării recursului în interesul legii este de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii pe întreg cuprinsul țării. Pentru realizarea acestui scop Curtea Supremă de Justiție se pronunță asupra chestiunilor de drept care au fost diferit soluționate de instanțele judecătorești. Potrivit aceluiași text, dezlegarea dată de instanța supremă acestor probleme de drept este obligatorie pentru instanțe.
" de clar ar fi textul unei dispoziții legale - se arată într-o hotărâre a Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza " contra Regatului Unit", 1995) - în orice sistem juridic există, în mod inevitabil, un element de interpretare judiciară [.]". Complexitatea unor cauze poate conduce, uneori, la aplicări diferite ale legii în practica instanțelor de judecată. Pentru a se elimina posibilele erori în calificarea juridică a unor situații de fapt și pentru a se asigura aplicarea unitară a legii în practica tuturor instanțelor de judecată, a fost creată de legiuitor instituția recursului în interesul legii.
Pronunțându-se asupra unui recurs în interesul legii, instanța supremă contribuie la asigurarea supremației Constituției și a legilor, prin interpretarea și aplicarea unitară a acestora pe întreg teritoriul țării, fapt de natură să concretizeze un alt principiu fundamental, prevăzut în art. 16 alin. (1) din Constituție în conformitate cu care: "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări."
Printr-o altă decizie, nr. 528/02.12.1997, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 25 lit. d) și ale art. 31 din Legea Curții Supreme de Justiție nr. 56/1993, statuând că: "Principiul supunerii judecătorului numai față de lege, potrivit art. 123 alin. (2) din Constituție, nu are și nu poate să aibă semnificația aplicării diferite și chiar contradictorii a aceleiași dispoziții legale, în funcție exclusiv de subiectivitatea interpretării aparținând unor judecători diferiți. O asemenea concepție ar duce la consacrarea, chiar pe temeiul independenței judecătorilor, a unor soluții ce ar putea reprezenta o încălcare a legii, ceea ce este inadmisibil, întrucât legea fiind aceeași, aplicarea ei nu poate fi diferită, iar intima convingere a judecătorilor nu poate justifica o asemenea consecință." De asemenea, Curtea a considerat, prin aceeași decizie, că "Asigurarea caracterului unitar al practicii judecătorești este impusă și de principiul constituțional al egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, deci inclusiv a autorității judecătorești, deoarece acest principiu ar fi grav afectat dacă în aplicarea uneia și a aceleiași legi soluțiile instanțelor judecătorești ar fi diferite și chiar contradictorii".
Curtea Constituțională a reținut, de asemenea, că această soluție legislativă este în concordanță și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la dreptul oricărei persoane la un "proces echitabil", conform art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat (prin hotărârea pronunțată în cauza "Brincat contra Italiei", 1992) că independența judecătorilor este privită în raport cu puterea executivă, fără ca această independență să excludă subordonarea față de alți judecători, dacă aceștia se bucură, ei înșiși, de independență față de puterea executivă.
Astfel, apărările formulate de pârâta Ministerul Justiției nu pot fi reținute ca întemeiate iar acțiunea promovată de reclamantă este fondată pentru perioada mai sus-menționată.
Referitor la cererea de constatare a sporului ca având caracter permanent, instanța a respins această cerere pentru următoarele motive.
După cum s-a arătat mai sus, prin decizia nr. 21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție recursul în interesul legii, constatându-se că Legea nr. 50/1996 este încă în vigoare în ceea ce privește disp. art. 47, sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică fiind legiferat deja.
Este astfel atribuția legiuitorului să stabilească dacă un spor de natură salarială are caracter permanent și nu instanței de judecată.
Obiectul acțiunii îl constituie plata despăgubirilor ca urmare a neacordării unui spor la salariu și astfel, nu poate fi constatat caracterul permanent al acestuia.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs atât reclamanta, cât și pârâtul Ministerul Justiției, criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
Prin adresa nr- din 08.12.2008 cauza fost trimisă spre competentă soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție B și ulterior restituită în baza unei proceduri administrative, invocându-se Decizia Curții Constituționale nr. 104/2009.
Dosarul a fost reînregistrat la Curtea de APEL GALAȚI cu nr-.
cu recursurile declarate de părți, curtea a invocat din oficiu la termenul din 18.05.2009, excepția de necompetență materială în soluționarea cauzei.
Excepția astfel invocată este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Obiectul recursului îl reprezintă sentința civilă nr. 15/F/07.10.2008 pronunțată de Curtea de APEL GALAȚI - Secția pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale ca instanță de fond, potrivit dispozițiilor art.I din nr.OUG75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluționarea unor aspecte financiare în sistemul justiției.
Prin Decizia nr.104/20.01.2009 Curții Constituționale au fost constatate ca fiind neconstituționale dispozițiile art.I și II din nr.OUG75/2008.
Ulterior, nr.OUG75/2008 a fost aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.76/2009.
Urmare a evenimentelor legislative astfel intervenite în legătură cu aplicarea prevederilor nr.OUG75/2008, nu a mai fost prevăzută instanța competentă în soluționarea recursurilor îndreptate împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță de curțile de apel.
Într-o asemenea situație devin aplicabile normele generale care reglementează competența instanțelor judecătorești înscrise în prevederile art.4 pct.1 din Codul d e procedură civilă, potrivit cărora revine Înaltei Curți de Casație și Justiție competența de a judeca recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege.
În ceea ce privește competența în materie a curților de apel, dispozițiile art.3 pct.3 se referă la recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de tribunale precum și în orice alte cazuri expres prevăzute de lege.
În același sens sunt și prevederile speciale cuprinse în art.284 al.1 Codul muncii care fac trimitere la aceleași dispoziții înscrise în Codul d e procedură civilă.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art.71 din Legea nr.168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, instanțele judecătorești competente să judece cereri referitoare la soluționarea conflictelor de drepturi se stabilesc prin lege.
Din coroborarea tuturor textelor de lege enunțate, se reține că aparține Înaltei Curți de Casație și Justiție competența de soluționare a prezentului recurs, sens în care urmează să-i fie declinată cauza.
Soluția se impune și din perspectiva caracterului căii de atac, devolutivă și de reformare în speță, recursul adresându-se unei instanțe superioare în grad în scopul exercitării controlului judiciar vizând legalitatea și temeinicia unei hotărâri dată fără drept de apel.
În același sens și reglementările privind organizarea judiciară cuprinse în art.21 din Legea nr.304/2004 care stabilesc în favoarea secțiilor Înaltei Curți de Casație și Justiție competența de a judeca recursurile împotriva hotărârilor pronunțate de curțile de apel și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Declină competența de soluționare a recursului în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Cu recurs în 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședința publică din 18 Mai 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
dec.jud.-/03.06.2009
Tehnored./2 ex./ 04 Iunie 2009
Fond:-
Asistenți jud.C-tin
Președinte:Mihaela NeaguJudecători:Mihaela Neagu, Alina Savin, Viorica Mihai
