Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 5457/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 5457
Ședința publică de la 15 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Florica Diaconescu
JUDECĂTOR 2: Cristina Raicea
JUDECĂTOR 3: Ligia Epure
Grefier - -
************************************
Pe rol, judecarea recursului formulat de reclamantul, împotriva sentinței nr. 663 din 11 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurentul reclamant, asistat de avocat A, intimatul pârât, asistat de avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat A pentru recurentul reclamant, a susținut motivele de recurs în raport de care a pus concluzii de admitere a recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii, fără cheltuieli de judecată.
Avocat pentru intimatul pârât, a solicitat respingerea recursului ca nefondat cu cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra recursului de față;
Tribunalul Olt prin sentința nr. 663 de la 11 mai 2009 respins acțiunea formulată de reclamantul, împotriva pârâtului, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit art.137 Cod pr.civilă, raportat la excepția invocată, s-a reținut că reclamantul a desfășurat activitate în construcții, în Italia, fără a fi încheiat în acest sens un contract individual de muncă.
Având în vedere inexistența unui astfel de contract și faptul că din probe, respectiv declarațiile martorilor audiați și declarațiile extrajudiciare aflate la dosarul cauzei, a rezultat că reclamantul a fost angajat la o societate de construcții a pârâtului, persoană juridică, s-a apreciat că nu există identitate între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății.
Susținerea reclamantului că, potrivit art.14 Codul muncii, angajator poate fi și persoana fizică, nu se poate reține în cauză, deoarece având în vedere specificul activității prestate, nu s-a probat existența raporturilor de muncă cu pârâtul persoană fizică.
Pentru aceste considerente instanța a respins acțiunea ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului a arătat că instanța de fond a pronunțat o soluție nelegală deoarece a încălcat dispozițiile art. 287 Codul muncii în sensul că a considerat că sarcina probei aparține angajatului și nu angajatorului. Astfel, pârâtul trebuia să depună dovezi că deține pe teritoriul Italiei o societate comercială și că de fapt reclamantul ar fi fost angajat în cadrul acestei societăți comerciale și nu la el ca persoană fizică. Pentru aceasta trebuia să depună acte din care să rezulte existența societății chiar și în condițiile în care nu exista un contract de muncă în formă scrisă.
A mai arătat recurentul că potrivit art.2 Codul muncii, competentă să soluționeze cauza era instanța română deoarece angajatul este liber să aleagă instanța care consideră că îi este mai favorabilă.
Consideră recurentul că a dovedit faptul că pârâtul nu i-a achitat reclamantului contravaloarea muncii prestate, mai ales că prin întâmpinare recunoaște acest aspect, precum și faptul că plata pe zi a fost de 50 Euro.
Potrivit art. 16 alin.2 Codul muncii în situația în care contractul individual de muncă nu a fost încheiat în formă scrisă se prezumă faptul că a fost încheiat pe o perioadă nedeterminată, situație în care se poate face dovada cu orice mijloc de probă a prestațiilor efectuate, lucru pe care recurentul l-a făcut dovedind întreaga perioadă lucrată.
Recursul este nefondat, din următoarele considerente:
Recurentul a arătat că instanța de fond a încălcat prevederile art. 287 Codul muncii, în sensul că nu a impus sarcina probei angajatorului și că nu a solicitat depunerea de acte din care să rezulte existența societății angajatoare, chiar dacă nu ar exista un în formă scrisă.
Arată că, s-a dovedit faptul că pârâtul nu a achitat reclamantului contravaloarea muncii prestate, că munca trebuia retribuită cu 50 Euro/zi, așa cum a recunoscut și pârâtul și că potrivit art. 16 alin.2 Codul muncii trebuia prezumat că s-a încheiat pe perioadă nedeterminată, având în vedere inexistența formei scrise a acestuia.
Se constată că, prima instanță a analizat atent fondul cauzei și, în mod legal, a reținut că deși reclamantul pretinde că a fost angajatul societății comerciale pe care pârâtul o înființase în vederea angajării/intermedierii de forță de muncă pentru sectorul "construcții" în afara granițelor țării noastre, respectiv, în Italia, cu toate acestea, reclamantul a chemat în judecată, în calitate de pârât pe, iar nu societatea comercială, la care a fost angajat.
Or, instanța nu putea analiza pretinsele raporturi de muncă invocate de către reclamant decât prin prisma dispozițiilor de dreptul muncii, ca raporturi între angajat și angajator. În cauză, reclamantul a pretins că a fost angajat la o societate comercială înființată de către pârât, însă în cauză reclamantul l-a acționat în judecată pe pârât, astfel că, în mod just sub aspectul excepției lipsei calității procesuale pasive, instanța a stabilit că nu există identitate între persoana fizică - pârâtul în cauză - și persoana juridică, societatea comercială în construcții, la care reclamantul pretinde că a fost angajat.
În considerarea celor expuse, în raport de prevederile art. 312 alin.1 Cod pr.civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de reclamantul, împotriva sentinței nr. 663 din 11 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - pârât.
Obligă recurentul către intimatul, la 1000 lei cheltuieli de judecată.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
13.11.2009
Red.jud.Fl.-
2 ex/AS
Președinte:Florica DiaconescuJudecători:Florica Diaconescu, Cristina Raicea, Ligia Epure
