Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 5474/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 5474
Ședința publică de la 16 Octombrie 2009
Complet constituit din:
Președinte: - -
JUDECĂTOR 1: Mihaela Mitrancă
JUDECĂTOR 2: Sorina Petria Mitran
Grefier:
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva sentinței civile nr. 890/19.05.2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, precum și cu intimații-pârâți Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți și Ministerul Economiei și Finanțelor, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că recursurile sunt declarate și motivate în termen legal, iar în cauză se solicită și judecarea potrivit art. 242 alin. 2 Cod proc. civ.
Curtea, având în vedere că se cere judecarea în lipsa părților, constată pricina în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA:
Asupra recursurilor civile de față,
Tribunalul Mehedinți, prin sentința nr. 890 din 19 mai 2009, admis acțiunea formulată de reclamant, și a obligat pârâții Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova la plata sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică aferent perioadei 01.11.2007 - 19.05.2009 și în continuare, pe durata raporturilor de serviciu, sume actualizate la data plății efective.
A fost obligat Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă.
respins cererea de chemare în garanție a Ministerul Economiei și Finanțelor, formulată de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că este întemeiată acțiunea reclamantului în condițiile în care în mod neconstituțional sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, prev.de art.47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat și nu a mai fost acordat, iar abrogarea textului a fost făcută cu încălcarea dispozițiilor constituționale și de tehnică legislativă, deoarece potrivit art.107 alin.3 din Constituția României, în vigoare la data respectivă, ordonanțele de Guvern se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare în limitele și în condițiile prevăzute de această lege.
În baza acestei dispoziții constituționale, prin art.1 din Legea nr.125/2000 Guvernul a fost abilitat ca până la reluarea lucrărilor Parlamentului în cea de a doua sesiune ordinară a anului 2000, să emită ordonanțe în diverse domenii, inclusiv cu privire la modificarea și completarea Legii nr.50/1996.
Cu toate acestea prin OG nr.83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii nr.50/1996 și în acest fel au fost încălcate prevederile art.56-62 ale Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, dispoziții care reglementează modificarea, completarea și abrogarea ca evenimente legislative distincte.
A rezultat așadar, că în absența unei abilitări privind emiterea unei ordonanțe cu privire la abrogarea vreunei dispoziții din Legea nr.50/1996, Guvernul nu putea să procedeze la abrogarea vreunei prevederi legale din acest act normativ.
Abilitarea de a abroga anumite texte de lege trebuie prevăzute expres în cuprinsul legii de abilitare.
Indiferent de finalitatea pe care a avut-o OG 83/2000, abrogarea prin acest act normativ a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor constituționale și a celor de tehnică legislativă, motiv pentru care nu poate produce efecte.
În acest sens, a statuat și Înalta Curte de Casație și Justiție, care a pronunțat decizia nr. XXI în dosarul nr.5/2008 prin care a fost admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001.
Această decizie este obligatorie pentru instanțe în dezlegarea dată problemelor de drept judecate, potrivit art. 329 alin. 3 din codul d e procedură civilă.
Prin adresa nr. 1776/II/3 din 30.04.2009, pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiovaa confirmat că reclamantul este angajat începând cu data de 20.07.2000 în funcția de analist programator, iar cu data de 01.11.2007 în baza deciziei nr. 124/29.10.2007 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova fost numit în funcția auxiliară de specialitate - grefier informatician gradul I și apoi ca specialist IT, astfel că este îndreptățit la acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Împotriva sentinței respective, au declarat recurs Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova.
Motivându-și recursul, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție arată că hotărârea pronunțată este nelegală întrucât începând cu data de 03 02 2007 încetat aplicarea deciziei nr.21/10 03 2008 astfel că pentru perioadele de timp ulterioare acestei date,acțiunea este nefondată.
Recurentul a mai susținut că instanța de fond a dispus în mod nelegal plata pe viitor a drepturilor salariale,adăugând la legea specială de salarizare a personalului auxiliar de specialitate.
A mai susținut că a dispus în mod nelegal plata sumelor actualizate cu rata inflației atâta timp cât Ministerul Public este instituție publică și nu poate înscrie în bugetul propriu nicio plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială.
Un alt motiv de recurs se referă la greșita obligare a pârâților la operarea mențiunilor corespunzătoare recunoașterii drepturilor câștigate deoarece art.11 alin.2 din Decretul nr.92/1976 prevede că se înscrie doar retribuția tarifară de încadrare precum și alte drepturi ce se includ în acesta.
Recurentul a mai arătat că instanța de fond în mod greșit a respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice în situația în care a admis acțiunea reclamantului.
În drept a invocat dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă și art.304 ind.1 Cod procedură civilă.
Recurentul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova,în motivarea recursului,a susținut că soluția pronunțată de instanța de fond este nelegală deoarece s-a dat cu încălcarea competenței materiale a altei instanțe.
Un alt motiv de recurs se referă la faptul că soluția pronunțată de instanța de fond s-a dat cu încălcarea legii,echivalând cu adăugiri la legea specială de salarizare a personalului auxiliar de specialitate deoarece OG.nr.8/2006 și Legea nr.567/2004 nu cuprind referiri la majorările de salariu solicitate de către reclamant iar acordarea acestora echivalează cu adăugarea,pe cale judiciară, a unui sistem de salarizare paralel celui instituit prin acte normative.
A mai susținut că soluția instanței de fond este criticabilă deoarece s-a dat cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești,motiv prev.de art.304 pct.4 Cod procedură civilă.
În drept a invocat dispozițiile art.299,art.304 și art.304 ind.1 Cod procedură civilă.
Intimații,deși legal citați,nu au depus întâmpinare în cauză.
Recursurile sunt nefondate.
În ceea ce privește excepția de necompetentă invocată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova,Curtea o apreciază ca fiind nefondată,reclamantul solicitând plata unor drepturi de natură salarială.Se constată că ipotezele de la care a pornit recurentul în susținerea excepției sunt greșite,reclamantul necontestând modul de stabilire a salariului,neinvocând existența unei situații de discriminare.
Referitor la fondul cauzei, sunt neîntemeiate ambele recursuri declarate de pârâți, criticile formulate fiind aceleași, regăsindu-se în ambele cereri de recurs.
In acest sens,criticile formulate nu se pot reține ca fiind întemeiate, atâta timp cât potrivit art. 108 al. 3 din Constituție, ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare în limitele și condițiile prevăzute de aceasta. Însă prin art. 1 din Legea nr. 125/2000, Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești și nu cu privire la abrogarea unor dispoziții.
Din cuprinsul OG nr. 83/2000, rezultă că s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii nr. 50/1996, deși, așa cum rezultă din dispozițiile art. 56 - 62 ale Legii nr. 24/2000, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, modificarea, completarea și abrogarea constituie evenimente legislative distincte.
Așadar, deși prin legea de abilitare nu a fost prevăzută decât posibilitatea modificării și completării legii, prin ordonanța emisă în temeiul legii a avut loc și abrogarea unor dispoziții ale acesteia.
Astfel, legiuitorul a dispus expres cazurile când se pot modifica sau abroga textele de lege, în cuprinsul legii de abilitate.
În aceste condiții, în mod corect instanța a reținut că fost nelegală abrogarea realizată prin OG nr.83/2000.
Pe de altă parte, prin decizia nr. 21/10.03.2008, ICCJ a statuat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți și personalul auxiliar de specialitate din cadrul autorității judecătorești au dreptul la un spor de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară și după intrarea în vigoare a OG 83/2000, vizând interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea 50/1996.
În aceste condiții, este neîntemeiată și critica privind depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, drepturile salariale acordate fiind prevăzute de lege, astfel că instanța nu s-a substituit în atribuțiile care revin altei puteri în stat.
In același timp, nu pot fi primite susținerile recurentului Ministerul Public, că decizia in interesul legii invocată, a fost interpretată în mod greșit, sporul respectiv fiind cuvenit reclamantului doar până la data de 01 februarie 2007, data intrării în vigoare a OG nr. 8 din 24 ianuarie 2007, deoarece,pe de o parte, această decizie a fost pronunțată la data de 10 03 2008(ulterior intrării în vigoare a OG.8/2007) și se presupune că ÎCCJ a avut în vedere acest aspect iar,pe de altă parte, în considerentele deciziei arătate s-a reținut că,au supraviețuit dispozițiilor de abrogare normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice" ceea ce conturează cu claritate ideea că sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% se cuvine și pentru viitor.
Cu privire la acordarea sumelor actualizate,Curtea constată că în mod corect instanța a admis această cerere deoarece art.161 alin.4 Codul muncii prevede că întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului. Astfel că angajatorul,în mod corect a fost obligat la repararea prejudiciului produs ca urmare a devalorizării monedei naționale.
Critica privind greșita soluționare a cererii de chemare în garanția Ministerului Finanțelor Publice, formulată de Ministerul Public este nefondată deoarece art.25 din OUG nr.37/2008 prevede că ordonatorii principali de credite sunt abilitați să introducă în structura bugetelor proprii și ale instituțiilor din subordine,subdiviziuni bugetare de la care urmează să fie puse în plată sentințele judecătorești,asigurând fondurile necesare prin redistribuiri de sume,pe tot parcursul anului și comunicând Ministerul Finanțelor Publice operarea acestor modificări și astfel nu se poate dispune obligarea Ministerului Finanțelor să aloce fondurile necesare acordării drepturilor bănești.
Față de aceste considerente,Curtea urmează ca în baza art.312 Cod procedură civilă să respingă recursurile.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva sentinței civile nr. 890/19.05.2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, precum și cu intimații-pârâți Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți și Ministerul Economiei și Finanțelor, având ca obiect drepturi bănești.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16 octombrie 2009.
PREȘEDINTE: Mihaela Mitrancă - - | JUDECĂTOR 2: Sorina Petria Mitran - - - | JUDECĂTOR 3: Marin - |
Grefier, |
Red. Jud.
2 ex/11 11 2009
fond:
Președinte:Mihaela MitrancăJudecători:Mihaela Mitrancă, Sorina Petria Mitran, Marin
