Drepturi salariale (banesti). Decizia 5472/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 5472
Ședința publică de la 16 Octombrie 2009
Complet constituit din:
Președinte: - -
JUDECĂTOR 1: Mihaela Mitrancă
JUDECĂTOR 2: Sorina Petria Mitran
Grefier:
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice M împotriva sentinței civile nr. 739/24.04.2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, precum și cu intimații-pârâți Curtea de APEL CRAIOVA și Tribunalul Mehedinți, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că recursurile sunt declarate și motivate în termen legal, iar în cauză se solicită și judecarea potrivit art. 242 alin. 2 Cod proc. civ.
Curtea, având în vedere că se cere judecarea în lipsa părților, constată pricina în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA:
Asupra recursurilor civile de față:
Tribunalul Mehedinți, prin sentința nr. 739 din 24 aprilie 2009 admis în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Mehedinți, Curtea de APEL CRAIOVA și Ministerul Finanțelor Publice.
Au fost obligați pârâții să plătească reclamantului prima de vacanță aferentă anului 2007, sumă actualizată la data punerii în executare hotărârii.
Pentru a se pronunța astfel, instanța reținut că eclamantul are calitatea de șofer în cadrul Tribunalului Mehedinți, începând cu data de 20.11.2003. Până la data de 31.12.2007 a făcut parte din categoria personalului contractual, iar începând cu data de 3.01.2008 face parte din categoria personalului conex personalului auxiliar de specialitate.
Prin ar.41 ind.1 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, modificată prin OG nr.83/2000 s-a prevăzut că magistrații și celelalte categorii de personal, au dreptul pe perioada concediului de odihnă la oprimă egală cu indemnizația brută sau după caz îndemnizația de încadrare lunară brută din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat.
bugetare pe perioada 2001-2006 nu au permis acordarea acestor prime, prevederile bugetare mai sus menționate fiind suspendate prin legii bugetare anuale.
Această situație a determinat valorificarea acestui drept prin intermediul instanței judecătorești.
Pentru a preîntâmpina cheltuieli bugetare suplimentare, prin OUG 146/2007, s-a reglementat modalitatea de plată primelor cu ocazia plecării în concediul de odihnă, pe baza prevederilor din actele normative a căror aplicare a fost suspendată prin legi bugetare anuale.
Potrivit art. 1 alin 2 din OUG 146/2007 se prevede că intră în categoria persoanelor cărora le sunt aplicabile prevederile ordonanței, printre alții și personalul auxiliar din cadrul Ministerului Justiției, omițându-se a se referi și la categoria personalului conex. Astfel, se creează o gravă discriminare între cele două categorii profesionale, salarizate în baza aceleiași legi, în vigoare pentru perioada în litigiu, cum este definită prin art. 2 din OG 137/2000.
Pentru a se înlătura această discriminare conform art. 27 din OG, 137/2000, reclamantul era îndreptățit să primească despăgubiri proporțional cu prejudiciul suferit, despăgubiri ce constau în acordarea primei de vacanță.
Având în vedere perioada de timp în care reclamantul a fost încadrat ca personal conex era îndreptățit a primi prima de vacanță doar pentru anul 2007, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație la data plății efective, pentru ca despăgubirea să fie reală. Perioada anterioară pe care reclamantul a solicitat acordarea aceleiași prime, respectiv, anii 2005 - 2006, nu poate fi luată în discuție, întrucât, în perioada respectivă salarizarea era circumscrisă OUG nr.24/2000, act normativ ce cuprindea drepturile salariale cuvenite personalului contractual din sistemul bugetar, drepturi printre care nu era prevăzut și cel referitor la acordarea primei de vacanță.
Având în vedere cele mai sus menționate instanța a admis în parte acțiunea și în acest sens, a obligat pârâții la plata către reclamant a drepturilor bănești reprezentând prima de concediu de odihnă aferentă anului 2007, actualizată cu indicele de inflație.
Nu a fost primită apărarea Ministerului Finanțelor potrivit căreia această instituție este lipsită de calitate procesuală pasivă, de vreme ce este singura instituție în măsură să aloce și să vireze sumele de bani necesare acordării acestor drepturi, astfel că, în cauza de față, acest pârât are legitimitate procesuală pasivă alături de ceilalți pârâți.
Împotriva sentinței au declarat recurs pârâții Ministerul Justiției și DGFP în numele Ministerului Finanțelor Publice, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Ministerul Justiției și Libertăților critică sentința prin primul motiv de recurs în temeiul art.304 pct.4 Cod procedură civilă și solicită casarea sentinței pentru că instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești, dreptul solicitat nefiind prevăzut de legislația în vigoare.
Instanța a legiferat acordarea unui drept salarial neprevăzut în legislația specifică categoriei profesionale a personalului conex din sistemul justiției, astfel că invocat decizia nr.819/03.07.2008 și nr.1325/04.12.2008 ale Curții Constituționale, prin aceasta a statuat că dispozițiile nr.OG137/2000 sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în acte normative.
În al doilea motiv de recurs se critică sentința pentru că este lipsită de temei legal, potrivit art.304 pct.9 Cod procedură civilă, deoarece OG 24/2000 nu prevede acordarea dreptului la prima de concediu.
In motivele de recurs Ministerul Finanțelor Publice susține că litigiul privind drepturile salariale se poartă între angajat și angajator și nu poate include un terț (Ministerul Economiei și Finanțelor), acesta neavând raporturi de muncă cu reclamantul. Critică sentința și sub aspectul admiterii acțiunii și obligării sale la drepturile solicitate de reclamant, susținând că, în cauză, în sarcina Ministerului Finanțelor Publice nu există obligația despăgubirii, legale sau convenționale care să izvorască din lege sau contract, acesta neavând atribuții legate de plata salariilor personalului din justiție
Recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției este nefondat și se va respinge pentru următoarele considerente;
Drepturile salariale ale personalului contractual au fost reglementate, până în anul 2007, de OUG nr. 24/2000, care nu prevedea dreptul acestei categorii de personal la prima de vacanță. Se constată astfel că în mod corect instanța de fond a constatat că pentru anii 2005, 2006 cererea reclamantului este neîntemeiată, sub imperiul OUG nr. 24/2000 nefiind prevăzut dreptul la acordarea primei de vacanță.
La 27.01.2007 a intrat în vigoare OG nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, care, la art. 23 alin. 1, prevăzut că personalul salarizat conform prezentei ordonanțe ( personalul auxiliar și personalul conex) are dreptul, la plecarea în concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu.
Or, este necontestat faptul că reclamantul are calitatea de personal conex în sensul Legii 17/2006, astfel că pentru anul 2007 este îndreptățit la acordarea primei de vacanță.
Prin urmare, nu se poate reține că hotărârea atacată este pronunțată cu depășirea limitelor puterii judecătorești și deci, că este afectată de motivele de nelegalitate menționate la art. 304 pct. 4 și 9 cod. pr. civ. motivele de recurs formulate fiind neîntemeiate; văzând disp. art. 312. pr. Civ. va fi respins ca nefondat recursul pârâtului Ministerul Justiției.
Recursul formulat de Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice M va fi admis pentru următoarele considerente.
Curtea constată că nu există nici un fel de raporturi de muncă între reclamant și acest pârât, astfel că acesta din urmă nu poate fi obligat la plata unor drepturi bănești către reclamant.
Mai mult, în speță, calitatea de ordonator principal de credite o are pârâtul Ministerul Justiției, iar pârâtul Ministerul Finanțelor are atribuții în elaborarea bugetului de stat și în rectificarea acestuia dar pe baza propunerilor ordonatorilor principali de credite, în conformitate cu art. 34 din Legea nr. 500/2002, care prevede că, ordonatorii principali de credite au obligația ca până la data de 15 iulie a fiecărui an să depună la Ministerul Finanțelor Publice propunerile pentru proiectul de buget și anexele la acesta, pentru anul bugetar următor, cu încadrarea în limitele de cheltuieli, și estimările pentru următorii 3 ani, comunicate potrivit art. 33, însoțite de documentații și fundamentări detaliate.
Într-adevăr, art. 19 alin. 1, lit. A din Legea 500/2002 prevede că, în domeniul finanțelor publice, Ministerul Finanțelor coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, respectiv pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție, dar în lipsa unei propuneri de introducere în buget din partea ordonatorului principal de credite, nu se poate prezuma culpa viitoare a Ministerului Finanțelor Publice cu privire la virarea acestor sume.
Așa fiind Curtea va admite recursul și va modifica în parte sentința în sensul că va respinge acțiunea față de pârâtul Ministerului Finanțelor Publice.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul Ministerului Justiției și Libertăților împotriva sentinței civile nr. 739/24.04.2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, precum și cu intimații-pârâți Curtea de APEL CRAIOVA și Tribunalul Mehedinți, având ca obiect drepturi bănești.
Admite recursul Ministerului Finanțelor Publice prin DGFP M formulat împotriva aceleiași sentințe.
Modifică sentința în parte, în sensul că respinge acțiunea față de acest pârât.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16 octombrie 2009.
PREȘEDINTE: Mihaela Mitrancă - - | JUDECĂTOR 2: Sorina Petria Mitran - - - | JUDECĂTOR 3: Marin - |
Grefier, |
Red. Jud.
3 ex/22.10.2009.
fond:
Președinte:Mihaela MitrancăJudecători:Mihaela Mitrancă, Sorina Petria Mitran, Marin
