Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 554/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.554/CM
Ședința publică din 29 2009
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Maria Apostol
JUDECĂTOR 2: Mariana Bădulescu
JUDECĂTOR 3: Răzvan Anghel
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul civil formulat de MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B- sector 5, împotriva sentinței civile nr. 909/03.06.2009 pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți și, ambii cu domiciliul ales în M str. - - nr. 2 - 4 județ T și intimații pârâți CURTEA DE APEL CONSTANȚA, cu sediul în C-, TRIBUNALUL TULCEA, cu sediul în T- și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, sector 5, prin, cu sediul în- bis, județul T, având ca obiect drepturi bănești - spor 50%.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită în conf.cu disp.art.87 și urm.cod pr.civ.
Recursul este declarat în termen, motivat și scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
După referatul grefierului de ședință;
Curtea, având în vedere că nu sunt motive de amânare, constată cauza în stare de judecată și luând act că prin cererea declarativă de recurs s-a solicitat judecata în lipsă, rămâne în pronunțare asupra recursului de față.
CURTEA:
Cu privire la recursul civil de față:
Ministerul Justiției și Libertăților a declarat recurs la 07.07.2009 împotriva sentinței civile nr. 909/03.06.2009 pronunțată de Tribunalul Tulcea pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În fapt;
Prin cererea adresată Tribunalului Tulcea și înregistrată sub nr-, reclamanții și au chemat în judecată Ministerul Justiției, Curtea de Apel Constanța, Tribunalul Tulcea și Ministerul Economiei și Finanțelor pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați pârâții la plata sumelor de bani reprezentând sporul de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50%, prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, calculat la salariul de bază brut lunar, pentru perioada 1 martie 2009 și până la momentul pronunțării hotărârii în prezenta cauză, dar și pentru viitor, sume ce urmează să fie actualizate în raport de indicele de inflație, la momentul plății efective.
Au mai solicitat reclamanții ca, Ministerul Finanțelor Publice să fie obligat să aloce sumele necesare efectuării plăților prin includerea în buget a acestor sume, iar Serviciului contabilitate din cadrul Curții de Apel Constanța să le opereze în carnetele de muncă mențiunile privind sporul de risc și solicitare neuropsihică în acord cu hotărârea ce se va pronunța în prezenta cauză.
In motivare, reclamanții au arătat că exercită funcția de judecători la Judecătoria M - județ T, iar în calitatea lor de magistrați au beneficiat de sporul de risc și solicitare neuropsihică, în cuantum de 50% din indemnizația brută lunară de încadrare până în toamna anului 2000, când acordarea sporului a fost înlăturată prin nr.OG 83/2000.
Menționează reclamanții că, potrivit art. 114 alin. 1 din Constituție, în redactarea anterioară revizuirii din 2003, "Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice", iar în baza art. 72 pct. 3 lit. h) și i) din aceeași lege fundamentală, prin lege organică se reglementează: h) organizarea și funcționarea Consiliului Superior al Magistraturii, a instanțelor judecătorești, a Ministerului Public și a Curții de Conturi; i) regimul general privind raporturile de muncă, sindicatele și protecția socială.
S-a mai menționat că, nr.OG 83/2000 a abrogat mai multe legi organice și ordonanțe de urgență (Legea nr. 92/1992 privind organizarea judecătorească, Legea nr.78/2000 privind prevederile, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, nr.OUG 24/2000 și Legea nr. 50/1996 privind salarizarea magistraților), încălcându-se astfel principiul ierarhiei actelor juridice.
Prin raportare la dispozițiile Legii nr. 24/2004 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, norma legală ordinară - Ordonanța nu poate modifica dispozițiile unui act normativ de nivel superior, respectiv legea.
Precizează reclamanții că sporul de 50% din salariul de bază brut lunar "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică" de care beneficiau magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate, a fost abrogat neconstituțional, cu încălcarea dispozițiilor art. 41 alin. 2 și art. 53 din Constituția României, precum și ale art. 1 din Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Funcționale, măsura nefiind proporțională cu situația în care a determinat-o și aducând atingere însăși existenței dreptului.
Consideră reclamanții că situația este similară celei privind sporurile de vechime în muncă, unde Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia XXXVI/07.05.2007 a admis recursul în interesul legii, că dispozițiile art. 33 alin. 1 din Legea nr. 50/1996, în raport cu prevederile art. 1 pct. 32 din nr.OG 83/2000, art. 50 din nr.OUG 177/2002 și art. 6 alin. 1 din nr.OUG 160/2000 se interpretează în sensul că judecătorii, procurorii și ceilalți magistrați, precum și persoanele care au îndeplinit funcția de judecător financiar, procuror financiar și controlor financiar în cadrul Curții de Conturi a României, beneficiau și de sporul pentru vechime în muncă, în cuantumul prevăzut de lege.
S-a mai arătat că, în Uniunea Europeană, stresul în muncă reprezintă a doua problemă de sănătate legată de activitatea profesională, după afecțiunile dorsale, printre cele mai des întâlnite probleme de sănătate de la locul de muncă. Acesta afectează 28% din angajații
Au mai precizat reclamanții că, prin recursul în interesul legii, Inalta C de Casație și Justiție s-a pronunța la data de 10 martie 2008, prin Decizia nr. 21, în sensul că, judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001, deci și pentru viitor.
Referitor la cererea privind obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor la asigurarea fondurilor necesare plății sumelor reprezentând sporul de 50%, reclamanții au învederat instanței că, potrivit art. 3(1) din nr.HG 386/2007, privind organizarea și funcționarea Ministerului Economiei și Finanțelor, acesta are printre alte atribuții și aceea de a deschide creditele necesare pentru cheltuielile fiecărui ordonator principal de credite în cadrul fiecărui exercițiu bugetar.
In plus, se impune obligarea pârâtului să aloce fondurile necesare pentru plata drepturilor pretinse pentru a asigura caracterul efectiv al dreptului a cărui realizare se urmărește prin acțiunea în justiție, având în vedere jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, care consacră caracterul efectiv al drepturilor garantate de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentare și care stabilește că asigurarea executării hotărârilor judecătorești constituie nu numai o condiție a respectării art. 1 din Primul Protocol la Convenție, dar și parte a dreptului de acces la o instanță, garantat de art. 6 din Convenție.
Reclamanții au depus la dosarul cauzei Decizia nr. 21 din 10 martie 2008 Inaltei Curți de Casație și Justiție.
La data de 2 iunie 2009, Ministerul Justiției a depus la dosarul cauzei întâmpinare și Sentința civilă nr. 452/18 martie 2009.
De asemenea, și Ministerul Finanțelor Publice - Tad epus la dosarul cauzei întâmpinare.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, Ministerul Justiției a invocat excepția puterii de lucru judecat, arătând că, prin cererea care a format obiectul dosarului nr-, înregistrat pe rolul Tribunalului Tulcea, și au solicitat instanței obligarea pârâților Ministerului Justiției și Libertăților, Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, Curtea de Apel Constanța și Tribunalul Tulcea la plata sumelor reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, în procent de 50% prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, calculat la salariul de bază brut lunar, începând cu 1 ianuarie 2008 și până la momentul pronunțării acțiunii, dar și pe viitor, sume actualizate în raport cu indicele de inflație la momentul plății efective.
Prin Sentința civilă nr. 452 din 18 martie 2009, instanța de fond a admis în parte acțiunea reclamanților, dispunând obligarea pârâților la plata drepturilor bănești reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, în cuantum de 50% din salariul de bază brut lunar pentru perioada 1 ianuarie 2008 - 1 martie 2009, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective și a respins capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata sporului de 50% pentru viitor ca nefondat.
Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice T, prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive. S-a menționat că raporturile obligaționale stabilite în baza legii de organizare și funcționare a structurilor în cadrul cărora se manifesta reclamanții nu includea și Ministerul Finanțelor Publice astfel încât drepturile solicitate și neacordate să își aibă izvorul în acesta.
Ministerul Finanțelor Publice a precizat că este terț atât în relația cu reclamanții cât și cu angajatorii acestora, și orice obligație asumată sau opozabilă structurilor în cauză nu-i va fi imputată.
Prin sentința civilă nr. 909/03.06.2009 pronunțată de Tribunalul Tulceaa fost respinsă excepția autorității de lucru judecat. A fost admisă excepția invocată de Ministerul Finanțelor Publice și s-a constatat că pârâtul Ministerul Finanțelor Publice nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
A fost admisă acțiunea privind pe reclamanții și în contradictoriu cu pârâții Ministerul justiției, Curtea de Apel Constanța, Tribunalul Tulcea și Ministerul Economiei și Finanțelor
Au fost obligați pârâții la plata sumelor de bani reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996 pentru perioada 1 martie 2009 - 2 iunie 2009, și pentru viitor, sume actualizate în raport de indicele de inflație la momentul plății efective.
A fost obligată pârâta Curtea de Apel Constanța să opereze în carnetele de muncă ale reclamanților mențiunile privind sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică acordat prin prezenta hotărâre.
Pentru a pronunța această soluție, față de materialul probator administrat în dosar, prima instanță a reținut următoarele:
Referitor la excepția autorității de lucru judecat.
Prin Sentința civilă nr. 452/18 martie 2009, instanța a obligat pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Constanța și Tribunalul Tulcea, în solidar, să plătească reclamanților drepturile bănești reprezentând sporul de 50% prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, calculat la salariul de bază brut lunar, pentru perioada 1 ianuarie 2008 - 1 martie 2009, sume ce urmează să fie actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Prin cererea adresată Tribunalului Tulcea, la data de 13 mai 2009 și înregistrată sub nr-, reclamanții au chemat în judecată Ministerul Justiției, Curtea de Apel Constanța, Tribunalul Tulcea și Ministerul Finanțelor Publice pentru a fi obligați pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Constanța și Tribunalul Tulcea la plata sumelor de bani reprezentând sporul de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50%, prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, calculat la salariul de bază brut lunar, pentru perioada 1 martie 2009 și până la data pronunțării hotărârii în prezenta cauză, dar și pentru viitor, sume ce urmează să fie actualizate în raport de indicele de inflație, la momentul plății efective.
Este lucru judecat atunci când a doua cerere de chemare în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și împotriva lor în aceeași calitate.
Este adevărat că reclamanții au solicitat să fie obligați aceeași pârâți la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, prin cererea înregistrată sub nr-, cât și prin cererea înregistrată sub nr- însă, dacă prin cererea înregistrată sub nr- aceștia au solicitat ca sporul să le fie acordat pentru perioada 1.01.2008 și până la data pronunțării hotărârii judecătorești, prin cererea înregistrată sub nr-, reclamanții solicită ca sporul de 50% să le fie acordat pentru perioada 1 martie 2009 și până la momentul pronunțării hotărârii.
Ori, față de aceste considerente, având în vedere că reclamanții au solicitat prin cele două cereri de chemare în judecată plata sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, pentru două perioade ce nu se suprapun, instanța a respins excepția autorității de lucru judecat.
In ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, instanța a admis excepția și a constatat că pârâtul Ministerul Finanțelor Publice nu are calitate procesuală pasivă în cauză, având în vedere că în prezentul litigiu de muncă Ministerul Finanțelor Publice este doar un terț care nu are atribuții privind salarizarea reclamanților, neavând raporturi de muncă cu aceștia, iar alocarea fondurilor bugetare necesare reprezintă o chestiune de executare a hotărârii judecătorești.
Pe fondul cauzei s-a reținut că, reclamanții exercită funcția de judecători în cadrul Judecătoriei M - Județ T, iar în calitate de judecători au beneficiat de sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, în cuantum de 50% din indemnizația brută lunară de încadrare până în anul 2000, când acordarea sporului a fost înlăturată prin nr.OG 83/2000.
Potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
Prin art. I pct. 42 din nr.OG 83/2000 s-au abrogat dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 mai sus expuse, însă procedându-se astfel, au fost încălcate atât normele constituționale de principiu referitoare la delegarea legislativă cât și dispozițiile Legii nr. 125/2000 privind abilitarea guvernului de a emite ordonanțe.
Potrivit art. 108 alin. 3 din Constituție, ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și condițiile prevăzute de aceasta.
Prin art. 1 pct. 1 din Legea nr. 125/2000, Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar în ceea ce privește modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, însă cu toate acestea, prin nr.OG 82/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii nr. 50/1996.
Au fost încălcate astfel, dispozițiile art. 56 - 62 din Legea nr. 24/2000 privind Normele de tehnică legislativă, potrivit cu care modificarea, completarea și abrogarea constituie evenimente legislative distincte.
Deși prin Legea de abilitare nu a fost prevăzută decât posibilitatea modificării și completării legii, prin ordonanța emisă în temeiul legii a avut loc și abrogarea unor dispoziții ale acesteia.
Sporul de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică, solicitat de reclamantă, fiind un drept de creanță, este un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la CEDO.
Prin abrogarea art. 47 din Legea nr. 50/1996, reclamanții au fost lipsiți de proprietatea asupra acestui bun, privare care se putea face doar pentru o cauză de utilitate publică, iar din cuprinsul nr.OG 83/2000 nu se poate desprinde care a fost utilitatea publică a lipsirii magistraților și personalului auxiliar de proprietatea lor asupra sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Articolul 20 alin. 2 din Constituție prevede că, dacă există neconcordanță între pactele și tratatele privitoare la drepturile omului la care România este parte și legile interne, au prioritate reglementările internaționale cu excepția cazurilor în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
S-a reținut astfel existența unui conflict între art. 1 pct. 42 din nr.OG 83/2000 care a abrogat art. 47 din Legea nr. 50/1997 și art. 1 din Protocolul Adițional 1 la CEDO, urmând a da prioritate acestui din urmă text legal.
Prin Decizia nr. 21 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în interpretarea și aplicarea unitară dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată și a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Critica sentinței prin motivele de recurs a vizat în esență următoarele:
Tribunalul Tulceaa dat o dezlegare greșită excepției autorității de lucru judecat cu motivarea că reclamanții au solicitat prin cele două acțiuni plata sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare, pentru două perioade ce nu se suprapun.
Astfel prin cererea de chemare în judecată ce a format obiectul dosarului nr- înregistrat pe rolul Tribunalului Tulcea, reclamanții au solicitat obligarea pârâților la plata sumelor reprezentând spor de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1998 calculat din salariul de bază brut lunar începând cu 01.01.2008 până la momentul pronunțării acțiunii și pe viitor, această cerere fiind admisă în parte prin sentința civilă nr. 452/18.03.2009 în sensul că s-a respins capătul de cerere privind obligarea la plata sportului pentru viitor.
Prin sentința civil ce face obiectul analizei prezentului recurs, Tribunalul
T a admis acțiunea și a obligat pârâții la plata sporului de 50% începând cu 01 martie 2009 - 2 iunie 2009 dar și pentru viitor încălcând astfel dispozițiile art. 1201 Cod civil.
Recursul este fondat.
Curtea analizând sentința atacată va admite recursul și va modifica în parte sentința civilă atacată având în vedere următoarele considerente de fapt și de drept:
Prin sentința civilă nr. 452 din 18 martie 2009 s-a respins capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâților la plata sportului de 50% pentru viitor avându-se în vedere decizia nr. 21/2008 pronunțată într-un recurs în interesul legii prin care s-a statuat că magistraților li se cuvine acest spor calculat la îndemnizația brută lunară și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000.
Prin cea de-a doua cerere de chemare în judecată aceeași reclamanți au solicitat obligarea pârâților la plata acestui spor pentru perioada martie 2009 - 2 iunie 2009 și pentru viitor, cerere care a fost admisă prin sentința civilă nr. 909/03 iunie 2009, ce face obiectul analizei în prezentul recurs.
Excepția reiterată prin motivele de recurs s-a întemeiat numai pe dispozițiile art. 1201 Cod civil, fără a se raporta și la norma de drept procesual, astfel că sentința va fi analizată din perspectiva acestor critici.
În teoria dreptului de la începutul secolului trecut s-au conturat două teorii cu privire la natura lucrului judecat.
Astfel, într-o primă opinie, denumită și teoria substanțială, sentința poate genera un drept inexistent sau înlătura un drept existent.
Cea de-a doua opinie conform căreia sentința produce doar efecte de ordin procedural și nu afectează raportul de drept substanțial a dat naștere teoriei procesuale.
Această teză majoritară azi în dreptul comparat, înfățișează o realitate juridică incontestabilă și care decurge din necesitatea stabilității raporturilor sociale.
În acest context, nu se poate contesta funcția declarativă a hotărârii judecătorești.
Funcția excepției puterii de lucru judecat este tocmai aceea de a exclude orice alte interpretări cu privire la adevărul stabilit de instanță în mod revocabil.
Astfel, autoritatea de lucru judecat trebuie privită și din perspectiva naturii obligației ce a făcut obiectul judecății în litigiu anterior în raport de care se invocă această excepție.
Prin sentința civilă nr. 452/18.03.2009 Tribunalul Tulceaa statut irevocabil că dreptul la sporul de 50% calculat la îndemnizația de bază se datorează și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, fără a stabili un punct terminus, dar cu precizarea că el nu poate fi pretins pentru viitor, acordând acest spor pentru perioadele anterioare, respectiv până la pronunțarea sentinței civile.
O asemenea abordare nu exclude fără îndoială posibilitatea de a sesiza instanța cu un nou petit având ca obiect plata sporului de 50% pentru perioade deja împlinite câte vreme pe de o parte Ministerul Justiției nu a înțeles să-și exercite benevol această obligație, iar pe de altă parte situația reglementată prin recursul în interesul legii (Decizia nr. 21/2008) nu s-a modificat.
Drept urmare, există autoritate de lucru judecat numai din perspectiva obligării la plata acestui spor pe viitor, cu anticipație, întrucât numai o asemenea abordare este în deplină concordanță cu funcția declarativă a hotărârii judecătorești și cu teoria procesuală în a cărei concepție sentința produce doar efecte de ordin procedural și nu afectează raportul de drept substanțial.
Orice altă interpretare ar priva în mod nepermis pe reclamanți de dreptul irevocabil dobândit prin sentința civilă nr. 452/18.03.2009 în conformitate cu care magistrații au dreptul la plata sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000.
Pe cale de consecință în baza art. 312 Cod procedură civilă se va admite recursul și modificând în parte sentința, se va respinge pentru autoritate de lucru judecat cererea de acordare pentru viitor a sporului cu anticipație înainte ca acest drept să nu fi fost dobândit lunar însă neexecutat benevol de către debitorul obligației Ministerul Justiției în calitate de ordonator principal de credite.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B- sector 5, împotriva sentinței civile nr. 909/03.06.2009 pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți și, ambii cu domiciliul ales în M str. - - nr. 2 - 4 județ T și intimații pârâți CURTEA DE APEL CONSTANȚA, cu sediul în C-, TRIBUNALUL TULCEA, cu sediul în T- și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, sector 5, prin, cu sediul în- bis, județul
Modifică în parte sentința recurată în sensul că respinge pentru autoritate de lucru judecat cererea de acordare pe viitor, anticipat, a sporului pretins.
Menține restul dispozițiilor.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Jud.fond - /
Red.dec.jud./12.10.2009
Tehnored.gref./4ex./
12.10.2009
Președinte:Maria ApostolJudecători:Maria Apostol, Mariana Bădulescu, Răzvan Anghel
