Drepturi salariale (banesti). Decizia 555/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.555/CM
Ședința publică din 29 septembrie 2009
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Mihaela Ganea
JUDECĂTOR 2: Gabriel Lefter
JUDECĂTOR 3: Adriana Gherasim
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul civil formulat de recurentul - pârât MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B, sector 5,-, împotriva sentinței civile nr. 301/19.03.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanții:, și, toți cu domiciliul ales în C,- și intimații - pârâți MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, PRIN C, cu sediul în C, str. -. -, județ C și CURTEA DE APEL CONSTANTA, cu sediul în C,-, având ca obiect drepturi bănești - stimulente 1700 lei.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu dispozițiile art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
În referatul oral asupra cauzei, grefierul de ședință învederează instanței că la dosar au fost depuse la data de 23.09.2009, relațiile solicitate de la Serviciul Resurse Umane din cadrul Curții de Apel Constanța, iar la data de 28.09.2009, prin fax, au fost depuse de către Ministerul Justiției note de ședință.
După referatul grefierului de ședință;
Curtea, constatând că nu sunt motive de amânare, apreciază cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra soluției, luând act că recurentul pârât a solicitat judecata în lipsă în conformitate cu dispozițiile art.242 alin.2 cod procedură civilă.
CURTEA
Asupra prezentului recurs, constată:
Prin sentința civilă nr. 301/19.03.2008 a Tribunalului Constanța -secția civilă pronunțată în dosarul nr- a fost admisă în parte acțiunea înregistrată la 28.09.2007, formulată de reclamanții, precum și de, și (în calitate de succesori legali ai defunctului ), pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI și CURTEA DE APEL CONSTANȚA fiind obligați la plata, către fiecare dintre reclamanți, a sumei de 1.700 lei, actualizate în raport cu indicele de inflație la data plății efective.
A fost respinsă acțiunea față de MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, ca nefondată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că:
Reclamanții au calitatea de judecători în cadrul Curții de Apel Constanța și aveau calitatea de judecători și în anul 2005. În ceea pe privește pe reclamanții, și, aceștia au calitatea de succesori (descendenți și soție supraviețuitoare) ai defunctului, care în anul 2005 avea calitatea de judecător în cadrul Curții de Apel Constanța (certificat de deces seria - nr.-/16.09.2007 - Primăria C, certificat de naștere seria - nr. - eliberat sub nr. 71606/28.01.1978 de consiliul popular C, certificat de naștere seria - nr. - eliberat sub nr. 87455/25.06.1976 de consiliul popular C, certificat de căsătorie seria - nr. - eliberat sub nr. 75671/26.06.1975).
Prin adresa nr. -/14.12.2005, Ministerul Justiției a comunicat curților de apel că în conformitate cu dispozițiile art. 4 alin. 1, 2 și 3 din Normele interne privind repartizarea fondului constituit potrivit art. 25 alin. 2 din Legea nr.146/1997, cu modificările și completările ulterioare,având în vederea apropierea sărbătorilor de iarnă s-a decis de către ordonatorul principal de credite acordarea de stimulente personalului din sistemul justiției.
S-a consemnat, astfel, că la acordarea stimulentelor se vor avea în vedere următoarele criterii: rezultatele meritorii obținute în activitate; calificativele anuale,foarte bine și,bine; respectarea îndatoririlor prevăzute de lege; complexitatea sarcinilor potrivit fișei postului și modul de realizare a acestora; celeritatea în îndeplinirea sarcinilor de serviciu; lipsa sancțiunilor disciplinare.
Nota cuprindea mențiunea că pentru personalul instanțelor judecătorești
s-a propus o valoare individuală medie, diferențiată pe categorii de personal, pentru judecători această valoare fiind de 1.700 lei, fiind stabilit faptul că fondul de stimulente acordat privește, în acest sens, doar pe judecătorii,din cadrul judecătoriilor, cu o vechime în funcția de judecător cuprinsă între 0 - 3 ani.
Conform Ordinului Ministrului Justiției nr. 2404/23.0.2004 pentru aprobarea Normelor interne privind repartizarea fondului constituit potrivit art. 25 alin. 2 din Legea nr. 146/1997, cu modificările și completările ulterioare, repartizarea sumelor constituite potrivit art. 1, pentru instanțele judecătorești și instituțiile subordonate Ministerului Justiției se face de către ordonatorul principal de credite (art. 2 alin. 2).
Art. 4 alin. 1 statuează asupra principalelor criterii de repartizare individuală a acestor stimulente, iar în alin. 2 se menționează că, Ministrul justiției poate acorda prin ordin stimulente nominale pentru personalul care participă la activități științifice, organizarea unor evenimente speciale, participarea la elaborarea codurilor sau a altor acte normative complexe ori pentru participarea la alte activități cu caracter deosebit.
3 al art. 4 din Normă stabilește că,în acordarea stimulentelor prevăzute la alin. (2) se au în vedere obiectivele propuse, importanța acestora pentru promovarea obiectivelor generale ale ministrului justiției, gradul de realizare a acestor obiective în termenele stabilite, precum și sărbătorile legale aprobate prin acte normative.
Așadar, instanța de fond a reținut că stimulentele au constituit - în raport de prevederile menționate - un drept de natură salarială, chiar dacă potrivit art. 5 din Normă ele nu fac parte din salariul de bază și nu se suportă din fondul de salarii.
Prin hotărârea nr. 15/23.01.2006, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a analizat o sesizare din oficiu precum și sesizările unor magistrați și a unor grefieri, arhivari, agenți procedurali și aprozi, referitor la modul de acordare a stimulentelor menționate prin adresa nr. -/14.12.2005 a Ministerului Justiției, Colegiul reținând că Ordinul Ministrului Justiției nr. 1921/C/15.12.2005 a avut ca unică motivație apropierea sărbătorilor de iarnă și a stabilit un criteriu de preferință pentru una din categoriile socio-profesionale - cea a judecătorilor cu vechime între 0 și 3 ani în acordarea acestor stimulente. Această preferință a condus la excluderea altei categorii - cea a judecătorilor cu vechime de peste trei ani - de la primirea stimulentelor financiare.
Colegiul Director al CNCD a reținut că prin prevederile art. 21 alin. 3 din nr.OUG 177/2002 ( în prezent abrogată prin nr.OUG 27/2006 ), acordarea de premii magistraților era supusă unor criterii obiective, preluate ulterior și în cuprinsul Ordinului Ministrului Justiției nr. 2404/C/23.08.2004.
S-a avut în vedere că deși normele invocate stabileau criteriile obiective de evaluare ( rezultatele meritorii obținute în activitate; respectarea îndatoririlor prevăzute de lege; calificativele anuale "foarte bine" sau "bine"; complexitatea sarcinilor de serviciu potrivit fișei postului și modul de realizare a acestora; celeritatea în îndeplinirea sarcinilor de serviciu; lipsa sancțiunilor disciplinare ), în cazul de față criteriul de acordare a stimulentului a fost vechimea în muncă ( respectiv, cea cuprinsă între 0 și trei ani ), deși criteriul vechimii nu este prevăzut în nici unul dintre actele ce stau la baza acordării de stimulente salariale pentru magistrați.
Astfel, pe baza unui criteriu aparent neutru, au fost dezavantajați ceilalți judecători, cu o vechime mai mare de trei ani, care îndeplinesc criteriile obiective prevăzute de lege pentru a beneficia în egală măsură de stimulentele financiare.
Pe cale de consecință, Colegul Director a reținut că acordarea de stimulente salariale magistraților constituie un scop legitim, dar impunerea criteriului de vechime în activitate între 0 și trei ani nu reprezintă o metodă adecvată și necesară pentru atingerea acestui scop.
Constatând că în cauză a fost probată acordarea unor drepturi cu o natură asimilată celor salariale, pe criterii care dreptul la un tratament egal și care permit discriminarea în cadrul aceleiași categorii socio-profesionale și reținând în speță incidența art. 21 alin. 1 din nr.OG 137/2000 modificată, Tribunalul a admis acțiunea.
S-a apreciat că înlăturarea situației de discriminare presupune în concret acordarea de despăgubiri echivalente sumelor achitate în baza măsurii constatate ca fiind discriminatorii, actualizate cu indicele de inflație.
Cu privire la capătul de cerere privind obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor să includă la prima rectificare bugetară sumele cuvenite, instanța de fond a reținut că în raport de disp. rt. 35. alin.1 și art. 36 alin. 1 din Legea nr.500/2002 Ministerul Finanțelor Publice are atributul întocmirii, pe baza proiectelor de buget ale ordonatorilor principali de credite și a bugetului propriu, a proiectelor legilor bugetare și a proiectelor bugetelor.
Din analiza normelor legale enunțate rezultă că Ministerul Economiei și Finanțelor întocmește un proiect de buget la propunerea ordonatorilor principali de credite. Or, potrivit art.7din nr.HG 83/2005 " Ministrul justiției este ordonator principal de credite. Președinții curților de apel sunt ordonatori secundari de credite, iar președinții tribunalelor sunt ordonatori terțiari de credite."
Față de actele normative enunțate s-a avut în vedere că sumele datorate și stabilite în baza titlurilor executorii se pot achita ca urmare a rectificării bugetului la propunerea ordonatorilor principali de credite.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI, care a criticat soluția prin prisma următoarelor considerente de nelegalitate și netemeinicie și care în raport de disp. art. 304 pct. 9 cod proc. civilă ar induce soluția reformării sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii reclamanților:
Conform art. 25 alin. 2 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modif. și compl. ulterioare, fondul pentru stimularea personalului din sistemul justiției constituie 75% din sumele obținute din recuperarea cheltuielilor judiciare avansate de stat pentru desfășurarea proceselor penale, precum și din amenzile judiciare, restul de 25% constituindu-se ca venit la bugetul de stat.
Prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 1921/C/15.12.2005 s-a aprobat repartizarea unui fond de stimulente financiare pentru personalului din sistemul justiției, cu specificarea sumelor repartizate pe ordonatori, acestora din urmă revenindu-se responsabilitatea distribuirii și plății fondului constituit potrivit art. 25 din Legea nr. 146/1997.
Recurentul pârât a arătat că art. 25 alin. 3 al Legii nr. 146/1997 stabilește că repartizarea veniturilor pe beneficiar se realizează în baza unor norme interne aprobate prin ordin al ministrului justiției, la acea dată operând Ordinul 2404/. Normele statuate prin acest ultim ordin arătau că principalele criterii de repartizare a stimulentelor au natură exemplificativă, iar nu limitativă, motiv pentru care ordonatorului de credite îi revenea obligația să evalueze i să determine necesitatea stimulării financiare pe baza unor criterii care corespundeau obiectivelor fixate la un moment dat în politica de dezvoltare a sistemului judiciar.
S-a susținut că nu a fost analizată de către instanța de fond natura acestor stimulente, precum și obligativitatea recompensării tuturor judecătorilor în același timp, prin raportare la dispozițiile art. 155 Codul muncii și la principiul egalității reglementat atât de legea fundamentală, cât și ca element de determinare a cazurilor de discriminare, conform art.1 alin. 2 din nr.OG 137/2000.
Recurentul a menționat că pe lângă salariu (din care fac parte sporurile și alte adaosuri stabilite conform legii), angajatorul poate acorda drepturile suplimentare în funcție de o serie de criterii apreciate ca prioritare. Prin urmare, stimulentul financiar nu constituie un drept absolut, el neconfundându-se cu salariul, obținerea lui depinzând de o multitudine de factori, care în opțiunea angajatorului concurează la realizarea unor obiective stabilite ca prioritare la un moment dat. Este și motivul pentru care, la diferite intervale de timp, ordonatorii pot aprecia asupra repartizării fondurilor colectate potrivit art. 25 din Legea nr. 146/1997, fără însă ca întreg personalul să beneficieze în același timp de aceste recompense și fără ca într-un asemenea caz să se pună în discuție existența unei situații discriminatorii.
S-a conchis în sensul că prin Ordinul nr. 1921/C/2005 au fost indicate ordonatorilor secundari de credite criterii cu caracter de recomandare, aceștia din urmă având posibilitatea de a stabili și alte criterii, apreciate ca fiind necesare și utile, fiind neechivoc faptul că toți magistrații din cadrul instanței care îndeplineau criteriile stabilite au beneficiat de stimulente financiare.
Dosarul de recurs a fost inițial înregistrat sub nr-, fiind ulterior declinat spre competentă soluționare - secția civilă, prin raportare la dispozițiile art. II alin. 3 din nr.OUG 75/2008, iar în urma pronunțării deciziei nr. 104/20.01.2009 a Curții Constituționale cu privire la neconstituționalitatea art. I și II din nr.OUG 75/2008, cauza a fost retransmisă Curții de Apel Constanța -secția civilă, fiind reînregistrată sub nr-.
Analizând criticile de nelegalitate invocate, se va constata că recursul este nefondat.
Astfel, instanța de fond a aplicat corect prevederile legale situației de fapt deduse judecății, apreciind că prin Hotărârea nr. 15/2006 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării s-a constatat existența unei discriminări indirecte potrivit art. 2 alin. 1 și 2, art. 3 lit. c, art. 8 alin. 3 și art. 9 din nr.OG 137/2000, ca urmare a faptului că prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 1921/C/2005 au fost acordate stimulente financiare doar judecătorilor din cadrul judecătoriilor cu o vechime în muncă de 0-3 ani, valoarea acestor stimulente fiind de 1.700 lei.
Conform Ordinului Ministrului Justiției nr. 2404/23.0.2004 pentru aprobarea Normelor interne privind repartizarea fondului constituit potrivit art. 25 alin. 2 din Legea nr. 146/1997, cu modificările și completările ulterioare, repartizarea sumelor constituite potrivit art. 1, pentru instanțele judecătorești și instituțiile subordonate Ministerului Justiției se face de către ordonatorul principal de credite ( art. 2 alin. 2 ).
Art. 4 alin. 1 statuează asupra principalelor criterii de repartizare individuală a acestor stimulente, iar în alin. 2 se menționează că, Ministrul justiției poate acorda prin ordin stimulente nominale pentru personalul care participă la activități științifice, organizarea unor evenimente speciale, participarea la elaborarea codurilor sau a altor acte normative complexe ori pentru participarea la alte activități cu caracter deosebit.
3 al art. 4 din Normă stabilește că,în acordarea stimulentelor prevăzute la alin. (2) se au în vedere obiectivele propuse, importanța acestora pentru promovarea obiectivelor generale ale ministrului justiției, gradul de realizare a acestor obiective în termenele stabilite, precum și sărbătorile legale aprobate prin acte normative.
Așadar, stimulentele constituie - în raport de prevederile menționate - un drept de natură salarială, chiar dacă potrivit art. 5 din Normă ele nu fac parte din salariul de bază și nu se suportă din fondul de salarii.
Motivația pârâtului Ministerul Justiției referitoare la posibilitatea ordonatorilor secundari de credite de a completa criteriile enunțiative, de recomandare, cuprinse în Ordinul nr. 2404/C/2004 prin raportare la cele din nr. 1921/C/15.12.2005 nu are însă relevanță în cauză, câtă vreme chestiunea pusă în discuție nu este cea a incorectei repartizări de către ordonatorii de credite a sumelor alocate cu titlu de stimulente în cursul lunii decembrie 2005, ci impunerea de către ordonatorul principal a criteriului constatat a fi discriminatoriu prin Hotărârea nr. 15/23.01.2006 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, Colegiul reținând că: Ordinul Ministrului Justiției nr. 1921/C/15.12.2005 a avut ca unică motivație apropierea sărbătorilor de iarnă și a stabilit un criteriu de preferință pentru una din categoriile socio-profesionale - cea a judecătorilor cu vechime între 0 și 3 ani în acordarea acestor stimulente și că această preferință a condus la excluderea altei categorii - cea a judecătorilor cu vechime de peste trei ani - de la primirea stimulentelor financiare.
Colegiul Director al CNCD a reținut că deși prin art. 21 alin. 3 din nr.OUG 177/2002 ( în prezent abrogată prin nr.OUG 27/2006 ), acordarea de premii magistraților era supusă unor criterii obiective - preluate ulterior și în cuprinsul Ordinului Ministrului Justiției nr. 2404/C/23.08.2004 - referitoare la rezultatele meritorii obținute în activitate; respectarea îndatoririlor prevăzute de lege; calificativele anuale "foarte bine" sau "bine"; complexitatea sarcinilor de serviciu potrivit fișei postului și modul de realizare a acestora; celeritatea în îndeplinirea sarcinilor de serviciu; lipsa sancțiunilor disciplinare ), în speță, criteriul de acordare a stimulentului a fost vechimea în muncă ( respectiv, cea cuprinsă între 0 și trei ani ).
Astfel, pe baza unui criteriu aparent neutru, au fost dezavantajați ceilalți judecători, cu o vechime mai mare de trei ani, care îndeplinesc criteriile obiective prevăzute de lege pentru a beneficia în egală măsură de stimulentele financiare.
Pe cale de consecință, Colegiul Director a reținut că acordarea de stimulente salariale magistraților constituie un scop legitim, dar impunerea criteriului de vechime în activitate între 0 și trei ani nu reprezintă o metodă adecvată și necesară pentru atingerea acestui scop, fiind așadar discriminatorie.
Vor fi, așadar, apreciate ca nefondate criticile formulate de recurentul pârât Ministerul Justiției, întrucât chestiunea pusă în discuție nu constă în calificarea stimulentelor ca drepturi de natură salarială suplimentare, iar nu ca făcând parte integrantă din salariu/indemnizație și nici în analizarea politicii de acordare a acestor stimulente în sistemul judiciar ( care în ansamblul său nu are nimic discriminatoriu chiar dacă se stabilește recompensarea diferențiată ori etapizată a personalului ), ci în modalitatea în care sunt acordate aceste stimulente, pe baza unor criterii obiective, nesusceptibile de a produce discriminare.
Or, în speță, astfel cum a stabilit corect și instanța de fond, criteriul impus ordonatorilor secundari de credite a fost discriminatoriu, aspect care nu a fost contestat în raport de soluția dată de CNCD.
Față de toate aceste considerente, apreciind că soluția Tribunalului Constanța este legală, în temeiul art. 312 cod proc. civilă recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul civil formulat de recurentul - pârât MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B, sector 5,-, împotriva sentinței civile nr. 301/19.03.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanții:, și, toți cu domiciliul ales în C,- și intimații - pârâți MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, PRIN C, cu sediul în C, str. -. -, județ C și CURTEA DE APEL CONSTANTA, cu sediul în C,-, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 29.09.2009.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud. fond:;
Tehnored.dec.Jud.-/28.10.2009
Tehnored.disp.gref.RD/2ex/29.10.2009
Președinte:Mihaela GaneaJudecători:Mihaela Ganea, Gabriel Lefter, Adriana Gherasim
