Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 612/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 612/CM
Ședința publică din 20 Octombrie 2009
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Jelena Zalman
JUDECĂTOR 2: Răzvan Anghel
JUDECĂTOR 3: Mihaela Ganea
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul civil formulat de recurentul pârât MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.817/20.05.2009 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, -, - toți cu domiciliul ales în B-, în contradictoriu cu intimații pârâți CURTEA DE APEL CONSTANȚA, cu sediul în C-, TRIBUNALUL TULCEA cu sediul în -, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B- sector 5, având ca obiect drepturi bănești - spor 50 %.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu disp. art.87 și următoarele cod pr.civilă.
În referatul oral asupra cauzei grefierul de ședință învederează că intimații reclamanți au depus, prin fax, la data de 20.10.2009 (înainte de începerea ședinței de judecată) întâmpinare.
După referatul grefierului de ședință;
Curtea, având în vedere că nu sunt motive de amânare, constată cauza în stare de judecată și luând act că prin cererea declarativă de recurs s-a solicitat judecata în lipsă, conform art.242 alin.2 cod pr.civilă, rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea adresată înregistrată pe rolul Tribunalului Tulcea sub nr-, reclamanții, -, -, -, au chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de Apel Constanța, Tribunalul Tulcea și Ministerul Economiei și Finanțelor solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați pârâții, în solidar, la plata sporului de stres și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50%, calculat la indemnizația brută lunară de încadrare, neacordat începând cu data de 1 ianuarie 2008, până la zi, actualizată cu rata inflației, cât și la acordarea lunară a acestui spor și în continuare.
Totodată, reclamanții au solicitat obligarea pârâtului Tribunalul Tulcea la înscrierea în carnetul de muncă a mențiunilor corespunzătoare.
De asemenea, reclamanții au solicitat și obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice să aloce sumele necesare pentru acordarea drepturilor mai sus precizate.
În motivare au arătat reclamanții că exercită funcția de personal auxiliar de specialitate în cadrul Judecătoriei Babadag, iar potrivit art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești modificată și republicată cu completările ulterioare, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut.
Au menționat că ulterior, prin art.42 din OG nr.83/2000, art.47 din Legea nr.50/1996 a fost abrogat.
S-a mai arătat că, condițiile de risc și suprasolicitare neuropsihică nu s-au schimbat ci, dimpotrivă s-au acutizat, întrucât odată cu aderarea României la Uniunea Europeană au crescut cerințele înfăptuirii actului de justiție, calitatea actului de justiție și eficiența sporită a acestuia. În situația existenței unui sistem legislativ stufos și uneori contradictoriu, precum și a unor condiții de muncă neadecvate etapei actuale, s-a ajuns la creșterea celor doi factori de risc.
De asemenea, s-a precizat că, creșterea volumului de activitate al grefierilor presupun implicit o suprasolicitare neuropsihică și un risc sporit.
Reclamanții au mai invocat totodată faptul că prin recursul în interesul legii pronunțat de Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 10 martie 2008, s-a stabilit că magistraților și personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor li se cuvine sporul de risc și solicitare neuropsihică de 50% pe ultimii 3 ani, dar și pentru viitor.
La data de 20 mai 2009 pârâtul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția puterii de lucru judecat arătând că prin cererea care a format obiectul dosarului nr-, înregistrat pe rolul Curții de Apel Constanța, reclamanții au solicitat instanței obligarea pârâților Ministerul Justiției și Libertăților, Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, Curtea de Apel Constanța și Tribunalul Tulcea la plata sumelor reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% începând cu 01.09.2007 până la momentul pronunțării acțiunii și pe viitor, sume actualizate în raport de indicele de inflație, la momentul plății efective.
Prin sentința civilă nr.64/CM/28.10.2008, instanța de fond a respins cererea reclamanților ca nefondată, hotărâre rămasă definitivă și irevocabilă prin nerecurare.
În acest sens, pârâtul a arătat că, examinând incidența normei enunțate în cauza de față se constată că cerințele legii sunt îndeplinite, între cele două cereri existând identitate de obiect, părți și cauză, în sensul art.1201 Cod civil.
Pe fondul cauzei, pârâtul a arătat că art.47 din Legea nr.50/1996, care prevedea sporul de 50% din salariul de bază brut lunar pentru risc și suprasolicitare neuropsihică pentru personalul auxiliar de specialitate a fost abrogat prin art.42 din OG nr.83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996.
Recursul în interesul legii soluționat prin Decizia nr.21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost promovat doar cu privire la interpretarea și aplicarea dispoz.art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi al4e personalului din organele autorității judecătorești, republicată în raport cu prevederile art.I pct.42 din OG nr.83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996, aprobată prin Legea nr.334/2001.
De asemenea, tot în apărare a formulat întâmpinare pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - DGFP T, prin care a invocat excepția privind lipsa capacității sale procesual pasive în cauză, arătând că raporturile obligaționale stabilite în baza legii de organizare și funcționare a structurilor din cadrul cărora se manifestă reclamanții nu include și Ministerul Finanțelor Publice, astfel încât drepturile solicitate și neacordate să își aibă izvorul în acestea.
Pe fondul cauzei, pârâtul MFP a arătat că critica sa este îndreptată exclusiv cu privire la obligația ce se dorește a fi instituită prin hotărâre judecătorească și se fondează pe disp. Legii nr.500/2002 privind Finanțele Publice, în principal ale celor cuprinse în art.16, 19, 20, 28, 34 și 35, dispoziții care evidențiază independența celor două ministere în privința proiectării, aprobării și execuției bugetelor proprii.
Astfel a menționat pârâtul că, conform dispozițiilor din actul normativ citat, elaborarea bugetului oricărei autorități sau instituții publice inclusiv a bugetului general consolidat reprezintă un complex de activități proprii sau în colaborare care în final sunt supuse cenzurii parlamentului.
A învederat pârâtul că în elaborarea, aprobarea și execuția bugetului Ministerului Justiției și Libertăților și a instituțiilor subordonate, Ministerul Finanțelor Publice nu are nici un atribut, în considerentul că autoritățile în cauză se bucură de autonomie deplină.
Prin sentința civilă nr. 817 din 20.05.2009 Tribunalul Tulcea a respins excepția puterii de lucru judecat, ca nefondată.
A admis excepția privind lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice.
A respins acțiunea față de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, pentru lipsa calității procesuale pasive.
A admis acțiunea formulată de reclamanții, -, -, -, -, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de Apel Constanța, Ministerul Economiei și Finanțelor.
A obligat pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de Apel Constanța și Tribunalul Tulcea, în solidar, la plata către reclamanți a sporului de stres și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% calculat la indemnizația brută lunară de încadrare, începând cu data de 1 ianuarie 2008 și până la data de 20 mai 2009 și în continuare, sume ce vor fi actualizate cu rata inflației la data plății efective.
A obligat pârâtul Tribunalul Tulcea la înscrierea în carnetele de muncă ale reclamanților a mențiunilor corespunzătoare, privind acordarea acestui spor, conform prezentei hotărâri.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
Autoritatea de lucru judecat nu poate fi primită întrucât condițiile exprese, limitative și obligatorii ale acesteia nu sunt îndeplinite cumulativ conform cu disp. art.1201 Cod civil.
Astfel, instanța a constatat că reclamanții nu au intentat oad oua cerere întemeiată pe aceeași cauză și având același obiect.
Conform sentinței civile nr.64/CM pronunțată de Curtea de Apel Constanța la data de 28.10.2008 în dosarul nr- cererea formulată de reclamanți în dosarul sus menționat a avut ca obiect obligarea pârâților în solidar la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică prev. de art.47 din Legea nr.50/1996 în cuantum de 50% din indemnizația brută de încadrare începând cu data de 1.09.2007 și până la momentul pronunțării hotărârii, cât și pentru viitor, sume actualizate cu indicele de inflație, acțiunea fiind motivată pe prevederile Legii nr.50/1996.
Obiectul acțiunii prezente constă în obligarea pârâților la plata sporului mai sus menționat începând cu 1.01.2008 până la zi și în continuare, sume actualizate cu rata inflației.
De asemenea, reclamanții au mai solicitat și obligarea pârâtului Tribunalul Tulcea la înscrierea în carnetul de muncă a mențiunilor corespunzătoare, cât și obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice să aloce sumele necesare pentru acordarea acestor drepturi pentru prezent și în continuare, acțiunea fiind motivată în drept, în această cauză pe o serie de acte normative interne și comunitare vizând discriminarea și nu pe Legea nr.50/1996, ca în cazul celei înregistrate sub nr- la Curtea de Apel Constanța.
În aceste condiții instanța a apreciat ca fiind neîntemeiată excepția autorității de lucru judecat având în vedere și că în cauză a fost invocată discriminarea ca temei de drept al capătului de cerere privind obligarea pârâților la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50%.
Cu privire la excepția lipsei calității procesual pasive a Ministerului Finanțelor Publice, au fost reținute următoarele:
Potrivit art.282 din Codul Muncii, pot fi părți în conflictele de muncă:
a) salariații, precum și orice altă persoană titulară a unui drept sau a unei obligații în temeiul prezentului cod, al altor legi sau al contractelor colective de muncă;
b) angajatorii - persoane fizice și/sau juridice, agenții de muncă temporară, utilizatorii, precum și orice altă persoană care beneficiază de o muncă desfășurată în condițiile prezentului cod;
c) sindicatele și patronatele.
Între reclamanți și acest pârât nu există raporturi de muncă sau asimilate acestora.
Reclamanții îndeplinesc funcția de personal auxiliar de specialitate în cadrul Judecătoriei Babadag.
In ceea ce privește fondul acțiunii, instanța a apreciat că în cauza dedusă judecății este vorba despre o discriminare directă și evidentă a reclamanților nu doar față de colegii ce îndeplinesc funcția de personal auxiliar de specialitate la Judecătoria Tulcea, dar și față de, întreg personalul auxiliar de specialitate de la instanțele judecătorești și parchetele de pe lângă acestea din întreaga țară. Aceasta derivă din decizia nr.XXI din 10 martie 2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I nr.444 din 13 iunie 2008, potrivit căreia: "În interpretarea și aplicarea unitară a disp. art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, constată că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG nr.83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001."
Conform prev. art.329 al.3 Cod pr.civilă decizia mai sus citată are caracter obligatoriu, având astfel toate caracteristicile unei veritabile norme legale, normă care nu limitează în timp acordarea acestui spor pentru judecători, procurori, magistrați asistenți și personal auxiliar de specialitate, sporul în discuție datorându-li-se acestora de "lege " pe toată durata de timp cât exercită respectivele funcții.
Existența discriminării directe a reclamanților și în consecință temeinicia acțiunii lor civile sub aspectul sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică rezidă și din disp. art.7 și 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, care garantează dreptul tuturor cetățenilor la protecția egală a legii împotriva oricărei discriminări și dreptul la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare.
De asemenea, s-a reținut că potrivit art.7 din Pactul Internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale ratificat prin Decretul nr.212/1974, garantează dreptul la condiții de muncă juste și prielnice și la egalitate de tratament în salarizare, fără nici o distincție.
Instanța a avut în vedere totodată și prev. art.14 din Convenția Europeană privind apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, respectiv Protocolul nr.12 la această convenție, care interzic orice fel de discriminare cât și art.4 din Carta socială europeană revizuită ratificată prin Legea nr.74/1999 care garantează dreptul la o salarizare echitabilă.
Nu în ultimul rând, au fost avute în vedere disp. art.5, 6, 8, 39 al.1 lit.a, art.40, al.2 lit.c și f, art.154 al.3, art.165 și art.155 rap.la art.1 din Legea nr.53/2000 Codul Muncii, care garantează plata integrală a drepturilor de natură salarială, fără discriminări, restrângeri sau limitări.
În egală măsură instanța a reținut și prev. art.20, art.16 al.1 și 2, art.53 și 41 din Constituția României, care garantează aplicarea principiului nediscriminării și în raport cu dreptul la salariu, drept care intră în conținutul complex al dreptului fundamental la muncă și care nu poate face obiectul unor limitări discriminatorii, cetățenii fiind egali în fața legii și a autorităților statului, fără privilegii și discriminări, nimeni nefiind mai presus de lege.
Împotriva sentinței civile nr. 817/ 20.05.2009 pronunțată de Tribunalul Tulceaa declarat recurs Ministerul Justiției și Libertăților, criticând soluția sub următoarele aspecte:
Un prim motiv incident în cauză este cel prevăzut de art. 304 pct. 4 din Codul d e pr. civilă, conform căruia se poate cere casarea unei hotărâri în situația în care instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești.
În acest sens, se solicită a se constata că interpretarea dată în cauză în privința personalului auxiliar de specialitate de către prima instanță, prin care s-a constatat că art. 47 din Legea nr. 50/1996 republicată a rămas în vigoare și își produce efectele în continuare și că neacordarea acestui spor reclamanților ar genera o discriminare directă ce determină incidența unor dispoziții din legi și tratate internaționale, nu reprezintă altceva decât o legiferare a unui drept salarial pe care legiuitorul a înțeles să îl abroge expres.
Pronunțând această sentință, prima instanță a depășit în mod flagrant limitele puterii judecătorești și a consacrat un drept salarial care nu este prevăzut de legislația în vigoare, arogându-și atribuții de legiferare.
Pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare, recurentul a solicitat să se constate că hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, fiind incident în cauză motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 9 din Codul d e pr. civilă.
În cazul de față sunt întrunite toate condițiile prev. de art. 1201 Cod civil, respectiv identitatea de părți, obiect și cauză, urmând ca argumentele recurentului să vizeze aspectele legate doar de obiectul și cauza celor două dosare.
Astfel, prin cererea de chemare în judecată care a format obiectul dosarului nr-, înregistrat pe rolul Curții de Apel Constanța, reclamanții, -, și au solicitat instanței obligarea pârâților Ministerul Justiției și Libertăților, Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, Curtea de Apel Constanța și Tribunalul Tulcea la plata sumelor reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% începând cu 1.09.2007 până la momentul pronunțării acțiunii și pe viitor, sume actualizate în raport de indicele de inflație, la momentul plății efective.
Prin sentința civilă nr. 64/CM/28.10.2008, instanța de fond a respins cererea reclamanților ca nefondată, hotărâre rămasă definitivă și irevocabilă prin nerecurare.
Pe fond, se arată că potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996, care prevedea sporul de 50% din salariul de bază brut lunar pentru risc și suprasolicitare neuropsihică pentru personalul auxiliar de specialitate a fost abrogat prin art. 42 din OG83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996.
Prin decizia nr. 21/10.03.2008 instanța supremă a admis recursul în interesul legii și a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică calculat la indemnizația brută lunară și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000.
Din februarie 2007, intrat în vigoare noua lege de salarizare a personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești, nr.OG 8/2007.
Recursul în interesul legii soluționat prin Decizia nr. 21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și justiție a fost promovat doar cu privire la interpretarea și aplicarea disp.art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, în raport cu prev. art. I pct. 42 din nr.OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
În consecință, sporul de 50% nu mai subzistă începând cu februarie 2007 pentru personalul auxiliar de specialitate, în condițiile în care dispozițiile Legii nr. 50/1996 privind salarizarea personalului auxiliar au fost abrogate în întregime.
Analizând sentința recurată din prisma criticilor formulate Curtea a admis recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 1201 cod civil " este lucru judecat când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate".
Din dispozițiile legale menționate mai sus rezultă că autoritatea de lucru judecat presupune tripla identitate de obiect, părți și cauză.
Pentru a exista autoritate de lucru judecat este necesar ca obiectul din cea de-a doua acțiune să fie identic.
Prin cererea de chemare în judecată care a format obiectul dosarului nr- înregistrat pe rolul Curții de Apel Constanța reclamanții, -, și au solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de Apel Constanța, Tribunalul Tulcea și Ministerul Economiei și Finanțelor Publice obligarea în solidar la plata sporului de stres prev. de art. 47 din Legea nr. 50/1996 de 50% din indemnizația brută de încadrare, începând cu 1.09.2007 până la momentul pronunțării hotărârii cât și pentru viitor, sume ce urmează a fi actualizate în raport cu indicele de inflație, să se efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă, obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății sumelor datorate.
Prin prezenta acțiuni ce a făcut obiectul dosarului nr- aceiași reclamanți au solicitat în contradictoriu cu aceiași pârâți obligarea în solidar a pârâților la plata sporului de stres în procent de 50% calculat la indemnizația brută lunară de încadrare neacordat începând cu 1.10.2008 la zi, actualizată cu rata inflației, acordarea lunară a acestui spor în continuare, obligarea Tribunalului Tulcea la înscrierea în carnetul de muncă a mențiunilor corespunzătoare, obligarea Ministerului Finanțelor Publice la alocarea sumelor necesare pentru acordarea acestor drepturi pentru trecut și în continuare.
Rezultă cu evidență din cele două dosare că există identitate de părți și obiect.
În sfera noțiunii de obiect se cuprinde nu numai pretenția în concret a reclamantului ci și dreptul obiectiv care poartă asupra obiectului sub aspect material. Astfel, nu este necesar ca obiectul acțiunii să fie formulat în ambele acțiuni în același mod sau pretenții să fie solicitate exact pe aceeași perioadă, fiind suficient ca din cuprinsul cererilor să rezulte că scopul final urmărit de reclamanți este identic.
Scopul urmărit de reclamanți în ambele acțiuni a fost obținerea sporului de stres de 50% și după abrogarea art. 47 din legea 50/1996 intervenită prin art. 30 din OG8/2007.
Prin sentința civilă nr. 64/CM/28.10.2008 pronunțată de Curtea de Apel Constanțas -a statuat că după intrarea în vigoare a nr.OG 8/2007, personalul auxiliar nu mai are dreptul la sporul de stres de 50%.
Al treilea element esențial al puterii lucrului judecat vizează identitatea de cauză. Cauza constă în fundamentul juridic al acțiunii și se materializează în situația de fapt calificată juridic.
În ambele dosare reclamanții își fundamentează acțiunea pe disp. art. 47 din legea nr. 50/1996.
În doctrină s-a susținut necesitatea deosebirii dintre cauză și mijloacele de susținere ale acesteia. În timp ce cauza este temeiul de drept al pretenției, mijloacele de susținere sunt pricina cauzei cu înfățișările ei deosebite, care lămurește cauza, o dovedește.
Pentru considerentele arătate mai sus, potrivit art. 312 Cod pr. civilă Curtea a admis recursul formulat ca fondat și a modificat în tot sentința recurată în sensul admiterii excepției autorității de lucru judecat și respingerii acțiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul civil formulat de recurentul pârât MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.817/20.05.2009 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații reclamanți, -, - toți cu domiciliul ales în B-, intimații pârâți CURTEA DE APEL CONSTANȚA, cu sediul în C-, TRIBUNALUL TULCEA cu sediul în -, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B- sector 5.
Modifică în tot sentința recurată în sensul că admite excepția autorității de lucru judecat.
Respinge acțiunea pentru autoritate de lucru judecat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 octombrie 2009.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud.fond,
Red.dec.jud. -
11.11.2009
Dact.gref.
4 ex./12.11.2009
Președinte:Jelena ZalmanJudecători:Jelena Zalman, Răzvan Anghel, Mihaela Ganea
