Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 678/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția conflicte de muncă și asigurări sociale
Decizia civilă nr. 678/R/ Dosar Nr-
Ședința publică din 29 mai 2008
PREȘEDINTE: Nicoleta Grigorescu
JUDECĂTORI: Nicoleta Grigorescu, Anca Pârvulescu Cristina Ștefăniță
- -
Grefier: - -
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de reclamanții, -C, și reclamantul moștenitor împotriva sentinței civile nr. 94 din 31 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa recurenților reclamanți, -C, și reclamantul moștenitor, a intimatului reclamant și a intimaților pârâți Ministerul Justiției, Curtea de Apel Brașov, Tribunalul Brașov, Tribunalul Covasna și Ministerul Economiei și Finanțelor prin
Procedura îndeplinită.
Instanța constată cauza în stare de judecată, astfel că urmează a rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 47/2007 a Tribunalului Brașov, a fost admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâții Curtea de Apel Brașov și Ministerul Economiei și Finanțelor.
A fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții, în nume propriu și în calitate de moștenitor pentru defunctul, C, și în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Brașov, Tribunalul Covasna și Ministerul Economiei și Finanțelor, având ca obiect drepturi salariale, ca urmare a admiterii excepției prescripției dreptului material la acțiune.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut următoarele:
Având în vedere art. 137 alin. 1 Cod pr. civilă, după examinarea cu prioritate a excepțiilor lipsei competenței materiale a Tribunalului Covasna, a lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, a lipsei de calitate procesuală pasivă a Curții de Apel Brașov pentru perioada 1.01.2001 - 1.04.2004, instanța a procedat la respingerea acestora pentru considerentele expuse anterior.
Excepția prescripției dreptului material la acțiune s-a reținut ca întemeiată pentru cele arătate în continuare.
Dispozițiile art. 33 din 50/1996, republicată, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești reglementează că " pentru vechimea în muncă, personalul beneficiază de un spor de vechime de până la 25%, calculat la salariul de bază brut corespunzător timpului efectiv lucrat în program normal de lucru", diferențiat pe tranșe de vechime.
Ulterior, această lege a fost modificată și completată prin Ordonanța Guvernului nr. 83/2000, aprobată prin 334/2001, prin care s-a introdus un nou sistem de salarizare pentru magistrați, corelat cu dispozițiile 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază din sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, sub forma indemnizației de încadrare lunară stabilită pe funcții, potrivit nivelului instanțelor și parchetelor precum și vechimea în magistratură, fără a se mai include, în mod expres și componenta vechimii în muncă.
Prin decizia nr. XXXVI, pronunțată de secțiile unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție la 7 mai 2007, decizie obligatorie pentru instanțe, conform art. 329 alin.(3) Cod pr. civilă, a fost admis recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă ICCJ, statornicindu-se că dispozițiile art. 33 alin. 1 din 50/1996, în raport de prevederile art. 1 pct.32 din nr.OG 82/2000, art. 50 din nr.OG 177/2002 și art. 6 alin.! din OUG nr. 160/2000 se interpretează în sensul că judecătorii, procurorii și ceilalți magistrați beneficiau de sporul de vechime, în cuantumul prevăzut de lege.
S-a reținut că, atâta timp cât prin nr.OG 83/2000 și OUG nr. 177/2002, nu a operat o abrogare expresă sau implicită a art. 33 din 50/1996, referitoare la dreptul la spor de vechime pentru magistrați, se impune menținerea aplicabilității prevederii care a instituit dreptul aflat în discuție și nu doar pentru personalul auxiliar de specialitate.
Este inacceptabil ca magistrații să nu beneficieze de sporul de vechime de vreme ce personalului auxiliar de specialitate din unitățile unde funcționează i s-a menținut acest spor.
Adoptarea unei alte soluții de interpretare ar echivala cu o încălcare a principiului egalității în drepturi, cea ce ar atrage incidența dispozițiilor nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
Așa fiind, deși reclamanții au dreptul la spor de vechime pentru intervalul de timp dintre 1.01.2001 - 31.12.2003, totuși văzând că aceștia au înregistrat la tribunal acțiunea la data de 19.12.2007, s-a reținut că termenul de prescripție a dreptului material la acțiune de trei ani prevăzut de art. 283 alin. (1) lit. c) din Codul Muncii era împlinit.
Dreptul la acțiune cu privire la drepturi salariale precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor, conform art. 166 alin. (1) din același cod, se prescrie în termen de trei ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
Dreptul material la acțiune, pentru reclamanții din speță s-a născut succesiv, începând cu luna ianuarie 2001 iar termenul a început să curgă de la acest prag și s-a împlinit, pentru sporul de vechime aferent lunii decembrie 2003, în luna decembrie 2006.
În consecință acțiunea reclamanților pentru recunoașterea și plata sporului de vechime aferent perioadei 1.01.2001-31.12.2003, a fost respinsă pe considerentul admiterii excepției prescripției dreptului material la acțiune invocat de pârâții Curtea de Apel Brașov, Tribunalul Brașov și Ministerul Economiei și Finanțelor.
Apărarea reclamanților că, decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție enunțată, a recunoscut implicit și suspendarea termenului de prescripție și că la data pronunțării ei a început să curgă un termen de prescripție distinct, a fost considerată fără temei și a fost înlătura.
Recursul în interesul legii consacrat de dispozițiile art. 329.pr.civ, se promovează de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în scopul stabilirii unei jurisprudențe unitare asupra problemelor de drept dezlegate de diferite instanțe judecătorești.
Soluțiile pronunțate în interesul legii, nu au efect întreruptiv sau suspensiv a termenului de prescripție, întrucât alin. (3) din același articol statuează că, acestea nu au efect asupra hotărârilor examinate și nici asupra părților din acele litigii, fiind obligatorii numai pentru instanțe, în măsura în care acestea se confruntă în viitor cu astfel de chestiuni de drept.
Pe de altă parte, întreruperea cursului prescripție, operează numai în cazurile limitativ prevăzute le art. 16 din 167/1958 privitor la prescripția extinctivă iar aceste cauze trebuie să survină până la împlinirea termenului de prescripție. Or, în cauză, decizia amintită a fost dată la 7.05.2007, publicată în la 23.10.2007, deci după împlinirea termenului de prescripție a dreptului material la acțiune, care s-a situat în luna decembrie 2006.
Nu s-a putut reține nici existența unor împrejurări mai presus de voința reclamanților enumerate de art. 13 din același decret, vizând suspendarea cursului prescripției.
În consecință, având în vedere argumentele de mai sus instanța a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâții Curtea de Apel Brașov, Tribunalul Brașov și Ministerul Economiei și Finanțelor și a dispus respingerea acțiunii reclamanților pentru plata drepturilor salariale rezultate din neacordarea sporului de vechime în perioada 1.01.2001-31.12.2003.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, în nume propriu și în calitate de moștenitor pentru defunctul, -C, și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs sentința este criticată pentru faptul că dispozițiile Ordonanței nr. 83/2000 au suspendat și nu abrogat art 33 din legea -, iar dreptul la acțiune pentru calculul și plata sporului de vechime s-a născut când a încetat orice cauză de suspendare sau neaplicare a prevederilor art 33 din legea 50/1996, respectiv de la data publicării în monitorul oficial a deciziei civile nr. 21 pronunțată de ÎCCJ, prin care s-a lămurit această chestiune.
Examinând sentința atacată în raport de criticile formulate instanța apreciază că recursul nu este întemeiat și în consecință va fi respins în baza disp. art. 312 pentru următoarele considerente:
Termenul general de prescripție curge de la data la care cel în drept să promoveze acțiunea a cunoscut sau trebuia să cunoască faptul că i-a fost adusă atingere unui drept al său conform disp. art. 7 din decretul 167/1958. Acest termen este de trei ani, așa cum prevăd disp. art. 1 și 3 din decretul 167/1958 raportat la disp. art. 283 alin 1 li. c din codul muncii. Acest termen curge de la data când cel vătămat în drept a ieșit din pasivitate, promovând cererea de chemare în judecată, respectiv data de 19.12.2007. Prin urmare de la această dată curge, în urmă, termenul legal de prescripție, de trei ani, și nu de la data pronunțării deciziei în interesul legii. Această decizie nu este una constitutivă de drepturi, ci este o decizie care vine să lămurească interpretarea unitară a unor dispoziții legale, pentru a înlătura practica diferită a instanțelor de judecată.
În mod eronat reclamanții au apreciat că decizia în interesul legii reprezintă momentul de la care curge un alt termen de prescripție, întrucât legiuitorul a reglementat în mod expres și limitativ, situațiile de întrerupere și suspendare a cursului prescripției, iar acest lucru nu se regăsește printre situațiile prevăzute în această lege.
Admițând "ad absurdum" că termenul de prescripție curge de la data de 7.05.2007, acțiunea reclamanților tot ar fi prescrisă, întrucât pretențiile reclamanților vizează perioade anterioare datei de 6.05.2004.
Față de toate aceste considerente instanța apreciază că recursul nu este întemeiat și în consecință va fi respins și sentința primei instanțe menținută ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenții, în nume propriu și în calitate de moștenitor pentru defunctul, -C, și împotriva sentinței civile nr. 94/2008 a Tribunalul Covasna.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 29 mai 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR 2: Anca Pârvulescu Cristina Ștefăniță
- - - -
Grefier,
- -
Cu opinie separată,
În sensul admiterii recursului reclamanților și admiterii acțiunii,
JUDECĂTOR,
- -
Opinia separată
Contrar considerentelor ce alcătuiesc opinia majoritară, consider că excepția prescrierii dreptului material la acțiune pentru pretențiile aferente perioadei 1 ianuarie 2001 - 31 decembrie 2003 trebuie respinsă și pe cale de consecință, recursul reclamanților este întemeiat pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr. XXXVI din 7.05.2007, ICCJ în soluționarea recursului in interesul legii a dezlegat problemele de drept privitoare la acordarea sporului de vechime pentru magistrați, stabilind că dispozițiile art.33 alin.1 din Legea 50/1996, în raport cu prevederile art.1 pct.32 din OG83/2000, art. 50 din nr.OUG 177/2002 și art. 6 alin.1 din OUG160/2000 se interpretează, în sensul că:
"Judecătorii, procurorii, ceilalți magistrați,[] beneficiau si de sporul de vechime în muncă, în cuantumul prevăzut de lege."
. fundamentez argumentele respingerii prescripției pe considerentele de fapt și de drept expuse de în decizia de recurs în interesul legii mai sus expuse, obligatorii pentru instanță, prin care se recunoaște aplicarea sporului de vechime pentru magistrați,cu caracter permanent, pe toată perioada de după intrarea în vigoare a OG83/2000 și până la data intrării în vigoare a legii 45/2007.
Tocmai de aceea consider că dreptul material la acțiune pentru pretențiile din prezenta cerere nu este prescris pentru perioada menționată.
În considerentele acestei decizii de recurs în interesul legii se lămurește existenta continuă a dreptului la sporul de vechime, până în momentul în care legiuitorul l-a prevăzut expres prin legea 45/2007, pornindu-se de la concluzia ca OG83/2000, care înlătura aplicarea pentru magistrați a dispozițiilor din legea 50/1996 cu privire la sporul de vechime, și nici actele normative ulterioare, respectiv legea 334/6.07.2001, OUG177/2002, OUG160/2000, nu abrogau expres prevederea acordării acestui spor, el continuând să existe.(pag. 5,fraza finală).
Așadar, se recunoaște implicit o suspendare a aplicării acestui drept de la data intrării în vigoare a OUG83/2000 si până la data intrării în vigoare a legii 45/2007, acest raționament fiind întărit și de mențiunea din considerentele deciziei-pag.6- "interpretarea sistematică a art. 31 (33) din legea 50/1996, după ieșirea lui din vigoare, în raport cu alte dispoziții legale, impune menținerea aplicabilității prevederii ce a acordat dreptul la sporul de vechime în muncă și pentru magistrați".
În consecință, dreptul material la acțiune pentru pretențiile constând în spor de vechime pentru toata perioada mai sus expusă, s-a născut odată cu intrarea în vigoare a legii 45/2007, prin această lege intervenind încetarea suspendării aplicării acestui drept, iar cursul prescripției este oprit pe toată durata suspendării aplicării dreptului, astfel că și dreptul la acțiune al reclamantei a fost suspendat, valorificarea dreptului putându-se realiza numai după încetarea suspendării.
Sunt incidente în aceste condiții dispozițiile art.15 alin.1 din decretul 167/1958, potrivit cărora, "după încetarea suspendării, prescripția își reia cursul, socotindu-se și timpul scurs înainte de suspendare".
Judecător,
- -
Președinte:Nicoleta GrigorescuJudecători:Nicoleta Grigorescu, Anca Pârvulescu Cristina Ștefăniță
