Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 6961/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVIL ȘI PT. CONFLICTE DE MUNC ȘI ASIGURRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 6961
Ședința public de la 30 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marian Lungu
Judector - -
Judector - -
Grefier - -
***************
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTȚILOR, împotriva sentinței civile nr. 2522/ 23 iunie 2009, pronunțat de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINRII, CURTEA DE APEL CRAIOVA, TRIBUNALUL DOLJ și intimații reclamanți, având ca obiect drepturi bnești.
La apelul nominal fcut în ședința public, au lipsit recurentul pârât MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTȚILOR, intimații pârâți CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINRII, CURTEA DE APEL CRAIOVA, TRIBUNALUL DOLJ și intimații reclamanți,.
Procedura legal îndeplinit.
S-a fcut referatul cauzei de ctre grefier care învedereaz, c recursul este declarat și motivat în termenul legal și s-a solicitat de ctre recurentul pârât MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTȚILOR în temeiul art 242 pr.civ, judecarea cauzei în lips.
Constatându-se cauza în stare de judecat, s-a trecut la soluționare:
CURTEA
Asupra recursului de faț;
Prin sentința nr. 2522 din 23 iunie 2009. Tribunalul Dolja admis cererea formulat de reclamanții, în contradictoriu cu pârât MINISTERUL JUSTIȚIEI, pârât TRIBUNALUL DOLJ, CURTEA DE APEL, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINRII.
Au fost obligați pârâții, Curtea de APEL CRAIOVA și Tribunalul Dolj, s plteasc reclamantelor sporul de confidențialitate de 15% din indemnizația de baz lunar brut pentru perioada 28.05.2005 - 23.06.2009 actualizat cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului pân la data plții efective plus dobânda legal aferent, precum și la plata în continuare a acestui spor pe durata derulrii raporturilor de munc.
A fost obligat Tribunalul Doljs fac mențiunile corespunztoare prezentei hotrâri în carnetele de munc ale reclamantelor.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut urmtoarele:
Prin decizia 46/15.12.2008 pronunțat de Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii și a stabilit c, în interpretarea și aplicarea unilateral a dispozițiilor art. 99 alin. 1 lit. d din Legea nr. 304/2004 privind statutul judectorilor și procurorilor republicat cu modificrile și completrile ulterioare, raportat la art. 16 alin. 1 și 2 din Codul deontologic la magistraților și art. 78 alin.1 Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judectorești șu al Parchetelor de pe lâng acestea, modificat și completat, raportat la art. 9 din Codul deontologic, judectori, procurori, magistrați asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15 %, calculat la indemnizația brut lunar, respectiv salariul de baz.
Decizia mai sus menționat se aplic și personalului conex din moment ce drepturile salariale ale acestora au fost calculate prin raportare și la decizia nr. 21/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la recursul în interesul legii.
Dezlegarea dat problemelor de drept de Înalta Curte de Casație și Justiție prin pronunțarea acestor decizii este obligatoriu pentru instanțe în conformitate cu art. 329 alin. 3 cod pr. civil.
Instanța a admis acțiunea reclamanților, în parte, a obligat pârâții la plata drepturilor bnești reprezentând sporul de confidențialitate de 15 %, începând cu datele de angajare și pân la 01.07.2009, actualizate cu indicele de inflație la data efectiv a plții și în continuare pân la intervenirea unei cauze de modificare sau încetare a acordrii dreptului.
A fost obligat pârâta Curtea de APEL CRAIOVA, s efectueze mențiunile corespunztoare acordrii acestui drept în carnetele de munc ale reclamanților.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției și Libertților,
considerând-o nelegal și netemeinic.
În acest sens, critic sentința prin primul motiv de recurs în temeiul art.304 pct.4 Cod procedur civil și solicit casarea sentinței pentru c instanța a depșit atribuțiile puterii judectorești,iar sporul de confidențialitate acordat de 15 % constituie o adugare la textul de lege, o înclcare a atribuțiilor conferite puterii judectorești prin lege, fiind o problem de legiferare.
Instanța a legiferat acordarea unui drept salarial neprevzut în legislația specific categoriei profesionale a personalului din sistemul justiției, astfel c invocat decizia nr.818,819,820,821/03.07.2008
și nr.1325/04.12.2008 ale Curții Constituționale, prin aceasta a statuat c dispozițiile nr.OG137/2000 sunt neconstituționale în msura în care din acestea se desprinde înțelesul c instanțele judectorești au competența s anuleze ori s refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând c sunt discriminatorii și s le înlocuiasc cu norme create pe cale judiciar sau cu prevederi cuprinse în acte normative.
Nici Înalta Curte de Casație și Justiție și nici instanțele judectorești sau alte autoritți publice ale statului nu au competența de a controla constituționalitatea legilor,ordonanțelor,indiferent dac acestea sunt sau nu în vigoare.
A solicitat admiterea recursului,casarea sentinței și respingerea acțiunii ca inadmisibil.
Cu privire la aceste motive nu s-a depus întâmpinare.
Recursul se respinge.
Analizând sentința recurat prin prisma motivelor de recurs, dar și a dispozițiilor legale aplicabile în cauz, Curtea constat c recursul este nefondat și se respinge, avându-se în vedere urmtoarele considerente:
Astfel, noțiunea de discriminare este definit, așa cum s-a precizat și la instanța de fond, prin art. 2 din OUG nr. 137/2000, aceasta incluzând în sfera sa: dispoziția de a discrimina persoanele pe oricare dintre temeiurile prevzute la alin. 1; prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajeaz anumite persoane, pe baza criteriilor prevzute la alin. 1. fata de alte persoane, în afar cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate si necesare; orice comportament activ ori pasiv care, prin efectele pe care le genereaz, favorizeaz sau defavorizeaz nejustificat ori supune unui tratament injust sau degradant o persoana, un grup de persoane sau o comunitate fata de alte persoane, grupuri de persoane sau comunitți.
Mijloacele de eliminare a tuturor formelor de discriminare sunt menționate expres la art. 2 alin.10 din acest act normativ, respectiv: a) prevenirea oricror fapte de discriminare, prin instituirea unor msuri speciale, inclusiv a unor acțiuni afirmative, în vederea protecției persoanelor defavorizate care nu se bucura de egalitatea șanselor; b) mediere prin soluționarea pe cale amiabila a conflictelor aprute în urma svârșirii unor acte/fapte de discriminare; c) sancționarea comportamentului discriminatoriu prevzut în dispozițiile alin. 1.-(7).
Comportamentul discriminatoriu atrage rspunderea civil, contravențional sau penal, dup caz, în condițiile legii.
Art. 3 din același act normativ, arat c dispozițiile prezentei ordonanțe se aplica tuturor persoanelor fizice sau juridice, publice sau private, precum si instituțiilor publice cu atribuții în ceea ce privește: condițiile de încadrare în munca, criteriile si condițiile de recrutare, selectare si promovare, accesul la toate formele si nivelurile de orientare, formare si perfecționare profesional; protecția si securitatea social; serviciile publice sau alte servicii, accesul la bunuri si facilitți; sistemul educațional; asigurarea libertții de circulație; asigurarea liniștii si ordinii publice; alte domenii ale vieții sociale.
Curtea Constituțional a constat neconstituționale dispozițiile art. 1, art. 2 alin. 3 și art. 27 alin. 1 din OG nr. 137/2000 numai în msura în care din acestea se desprinde înțelesul c instanțele judectorești au competența s anuleze ori s refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând c sunt discriminatorii, și s le înlocuiasc cu norme create pe cale judiciar sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
În speț îns, prima instanț nu a anulat ori a refuzat aplicarea unor acte normative cu putere de lege și nici nu le- înlocuit cu norme create pe cale judiciar sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative ci, dimpotriv, a fcut aplicarea întocmai a acestor dispoziții legale, stabilind c reclamanții fac parte dintre persoanele enumerate la art. 3 din ordonanț.
Prin urmare, nu se poate reține c hotrârea atacat este pronunțat cu depșirea limitelor puterii judectorești și deci, c este afectat de motivul de nelegalitate menționat la art. 304 pct. 4 cod. pr. civ. așa cum se încearc a se acredita de ctre recurentul Ministerul Justiției Și Libertților.
De menționat, tot în sprijinul acestei concluzii, sunt și dispozițiile art. 27 din același act normativ, care confer competența instanței de a acorda despgubiri și a restabili situația anterioar discriminrii.
În sensul acestei interpretri sunt și dispozițiile art.2 pct.2 din Convenția nr. 111/ 1958 privind discriminarea în domeniul ocuprii forței de munc și exercitrii profesiei ratificat de România prin Decretul Consiliului de Stat înc din 1974 prevede ca diferențierile, excluderile sau preferințele întemeiate pe calificrile cerute pentru o anumit ocupație, nu sunt considerate discriminatorii, dar în speț neacordarea sporului de confidențialitate nu are la baz o astfel de justificare obiectiv și rezonabil, deoarece restul personalului bugetar nu primește sporul de confidențialitate pentru calificrile cerute de ocupația acestora, ci doar pentru c sunt debitori ai obligației de confidențialitate, la fel ca și reclamanții.
Ori, având în vedere atribuțiile prevzute în statut, codul deontologic și regulamentul de ordine interioar al instanțelor și parchetelor ce funcționeaz în cadrul autoritții judectorești din România rezult în mod clar și indubitabil ca acestei categorii profesionale îi sunt aplicabile obligațiile vizând respectarea confidențialitții lucrrilor, fr a i se acorda, în contrapondere, sporul de confidențialitate raportat la gestionarea informațiilor prelucrate în cadrul funcției exercitate dând astfel conținut discriminarea existent între diferitele categorii socio-profesionale ce uziteaz date cu caracter confidențial sau " secrete profesionale".
Chiar dac dreptul în litigiu nu este reglementat prin OUG nr. 27/ 2006, aceasta nu înseamn c reclamanții nu pot reclama o situație discriminatorie dintre cele enumerate mai sus, în raport cu alte categorii socio-profesionale, atâta timp cât au situații comparabile, respectiv, au, în egal msur, obligația de confidențialitate.
Așa cum a artat și instanța de fond, obligația de confidențialitate personalului din justiție rezult din împrejurarea c, prin natura activitții desfșurate, aceștia au acces la informații confidențiale, fiind obligați s pstreze secretul profesional, s nu dezvluie sau s foloseasc informațiile obținute în calitatea pe care o au, s pstreze lucrrile cu caracter confidențial în incinta instanței, s nu permit consultarea lor.
Neacordarea sporului de confidențialitate reclamanților ori, eventual, acordarea unui spor mai mic de 15% creeaz o stare evident de discriminare, atâta timp cât și aceștia se afl în aceeași situație juridic și faptic care fundamenteaz și genereaz acest spor salarial pentru celelalte categorii socio-profesionale ținute de respectarea obligației de confidențialitate, menționate de ctre recurent prin motivele de recurs (personal militar și funcționari publici cu statut special din instituțiile publice de aprare național, ordine public și siguranț național).
Nu în ultimul rând Curtea are în vedere considerentele reținute de Înalta Curte de Casație și Justiție care, prin decizia nr. 46 pronunțat la data de 15 dec. 2008, admis recursul în interesul legii, și a stabilit c, în interpretarea și aplicarea unitar a dispoz. art. 99 al. 1 lit. d din legea 303/2004 privind statutul judectorilor și procurorilor republicat cu modificrile și completrile ulterioare,raportat la art. 16 al. 1, 2 din Codul deontologic al magistraților și art. 78 al. 1 din legea 567/2004, privind Statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judectorești și al Parchetelor de pe lâng acestea, modificat și completat raportat la art. 9 din Codul deontologic, judectorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15% calculat la indemnizația brut lunar, respectiv salariul de baz lunar.
Dezlegarea dat problemelor de drept de Înalta Curte de Casație și Justiție prin pronunțarea deciziilor în interesul legii este obligatorie pentru instanțe în conformitate cu dispozițiile art. 329 alin. 3 pr.civil.
În aceste condiții nu se poate reține, nici c instanța a fcut o interpretare sau aplicare greșit a legii pentru c aceasta a fcut aplicarea în cauz a deciziei pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite în interesul legii și care este obligatorie pentru instanțele judectorești.
Cu atât mai mult,principiul nediscriminrii,ca principiul general al dreptului comunitar,este obligatoriu nu numai pentru statul membru și,în anumite circumstanțe, persoanele fizice sau juridice, ci și pentru instituțiile comunitare,care nu pot adopta în politicile sau legislația lor,criterii ce ar înclca acest principiu.
Aceasta a fost și rațiunea pentru care a fost recunoscut acest drept prin Legea-cadru nr.330/5 2009 privind salarizarea unitar a personalului pltit din fonduri publice, reglementri specifice personalului din sistemul justiției,art.4,care reglementeaz sporul de confidențialitate pentru acest personal.
Nici restul criticilor invocate de recurentul pârât nu sunt de natur a atrage casarea sau modificarea sentinței, neputându-se încadra în cazurile expres și limitativ prevzute de art.304 Cod procedur civil și nici nu se constat existența unor motive de ordine public, care în temeiul art.306 alin.2 Cod procedur civil pot fi puse în dezbaterea prților din oficiu.
Ca atare, în temeiul dispoz. art.312 alin.1 teza II pr.civil, Curtea va respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției Și Libertților și va menține sentința ca fiind legal și temeinic.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTȚILOR, împotriva sentinței civile nr. 2522/ 23 iunie 2009, pronunțat de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINRII, CURTEA DE APEL CRAIOVA, TRIBUNALUL DOLJ și intimații reclamanți,.
Decizie irevocabil.
Pronunțat în ședința public de la 30 2009.
PREȘEDINTE, JUDECTOR, JUDECTOR,
- - - - - -
Red. Jud. Grefier,
2 ex. /04.12.2009. - -
Jud. fond..
Cl..
Președinte:Marian LunguJudecători:Marian Lungu, Doina Vișan, Ioana Bodri
