Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 70/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR Nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 70
Ședința publică din data de 16 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dorina Stoichin
JUDECĂTOR 2: Corneliu Maria
JUDECĂTOR 3: Florica Diaconescu
Grefier - -
*******
Pe rol, soluționarea cererii de revizuire formulată de către, împotriva deciziei civile nr.866/10.04.2007, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor și Tribunalul Gorj.
La apelul nominal făcut în ședința publică, părțile nu au răspuns.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursurile sunt declarate și motivate în termenul legal și că, în conformitate cu prevederile art.242 alin.2 pr.civ. s-a solicitat și judecata în lipsă, după care, instanța constatând cauza în stare de judecată a trecut la soluționare.
CURTEA
Asupra cererii de revizuire de față.
Tribunalul Gorj prin sentința nr. 2542 de la 16 noiembrie 2006 respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtul Ministerul Justiției.
A respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice și excepția inadmisibilității cererii.
A admis cererea formulată de reclamantul - și a obligat pârâții să achite acestuia drepturile bănești reprezentând prima de concediu egală cu indemnizația brută lunară din luna anterioară plecării în concediu pe anul 2002, actualizată cu indicele de inflație la data plății.
A admis cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice și a obligat chematul în garanție să vireze pârâților suma acordată reclamantului.
A respins capătul de cerere privind acordarea primei de vacanță pe anul 2003.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs Ministerul Finanțelor și Ministerul Justiției.
Prin decizia nr. 866 din 10.04.2007, pronunțată în dosarul nr- de către Curtea de APEL CRAIOVAs -au admis recursurile formulate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G pentru MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B, împotriva sentinței civile nr. 2542 din 16.11.2006, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr. 2483/CM/2006, în contradictoriu cu intimatul - reclamant -.
S-a dispus modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamant.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de recurs a reținut:
Problema de drept a acordării primelor de concediu pentru magistrați și personalul auxiliar de specialitate a fost tranșată prin decizia nr. XXIII de către ICCJ în soluționarea recursului în interesul legii care a stabilit, așa cum a aratăt și recurentul Ministerul Justiției că aceste prime se cuvin pentru anii 2001 și 2002 și că dreptul la acțiune pentru calculul și plata primei de concediu s-a născut la data 01 ianuarie 2003, când a încetat suspendarea plății acestora.
Acțiunea a fost introdusă de către reclamant la data de 26 septembrie 2006 peste termenul de 3 ani ce a început să curgă de la 01 ianuarie 2003. În aceste condiții acțiunea acestuia este prescrisă.
Concluziile instanței de fond în sensul că starea de pasivitate a reclamantului nu s-a datorat unei atitudini personale pur subiective, ci a fost generată de fapte și împrejurări mai presus de voința acesteia, respectiv apariția unor acte normative care- puneau în discuție existența dreptului subiectiv și care astfel ar înlătura prescripția nu a fost primită.
Apariția unor acte normative care să pună în discuție existența dreptului nu este o cauză mai presus de voința titularului dreptului de a cere realizarea dreptului respectiv neîmpiedicându-l pe acesta să formuleze o acțiune în justiție pentru realizarea dreptului respectiv.
Împotriva deciziei Curții de Apel a formulat cerere de revizuire -, cerere întemeiată pe dispoz. art. 322 pct.5 Pr.civilă.
În motivarea cererii a arătat că prin încheierea din 21 mai 2007 ICCJ s-a dispus îndreptarea erorii materiale a deciziei nr.XXIII din 12 decembrie 2005, pronunțată de această instanță în sensul înlăturării mențiunilor "personalul auxiliar de specialitate" atât din considerentele deciziei, cât și din dispozitiv.
În susținerea cererii au depus la dosar adresa nr. 152 din 20.06.2007 a ICCJ.
Analizând cererea formulată se constată că este fondată pentru următoarele considerente:
Potrivit art.322 pct.5 Cod pr.civilă - revizuirea unei hotărâri dată de o instanță de recurs se poate cere dacă după darea hotărârii s-au descoperit înscrisuri noi doveditoare reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților. De asemenea, hotărârea unei instanțe de recurs se mai poate cere dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.
Din considerentele deciziei nr.866 din 10.04.2006 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA și atacată cu revizuire reiese că această hotărâre s-a bazat pe decizia nr. XXIII/2005 a ICCJ.
Așa cum reiese din adresa nr.152 din 20.06.2007 a ICCJ prin încheierea din 21 mai 2007 pronunțată de această instanță s-a dispus îndreptarea erorii materiale de tehnoredactare strecurată în decizia XXIII/2005 atât în considerente, cât și în dispozitiv căruia i s-a dat următorul conținut" prima de concediu pe lângă indemnizația de concediu, respectiv o sumă egală cu indemnizația brută sau după caz salariul brut din luna anterioară plecării în concediu, pentru magistrați, se acordă numai pentru anii 2001 și 2002, astfel cum a fost reglementată prin dispoziția legală menționată.
Reiese deci, că în dispozitivul deciziei respective nu se mai precizează că și pentru personalul auxiliar de specialitate al instanțelor prima se cuvine doar pentru anii 2001 și 2002, astfel cum reținuse instanța de recurs.
Modificându-se decizia respectivă,cererea de revizuire apare ca fiind întemeiată, astfel că în baza art. 322 pct.5 Cod pr.civilă va fi admisă cererea și rejudecat recursul formulat de către recurentă.
Rejudecând recursurile instanța reține că acestea sunt neîntemeiate pentru considerentele următoare:
Este adevărat că prima de concediu cuvenită personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești în baza art. 41 alin.1 din legea 50/1996 a fost suspendată prin legi succesive până la 01 ianuarie 2006, însă această suspendare nu este echivalentă cu o abrogare a dreptului respectiv, ci doar cu suspendarea plății acestei prime, dreptul în sine rămânând în vigoare.
Este adevărat de asemenea, că potrivit art. 64 alin.3 din legea 24/2000 - prelungirea suspendării ori modificarea sau abrogarea actului normativ ori a dispoziției suspendate poate face obiectul unui act normativ sau al unei dispoziții exprese cu aplicarea de la data expirării suspendării.
Potrivit, însă, aceluiași act normativ la data încetării suspendării prevederile normative sau actul normativ suspendat reintră de drept în vigoare.
Reiese deci, că din momentul încetării suspendării plății primelor de vacanță obligația de plată a acestora stabilită în sarcina recurentului - pârât reintră de drept în vigoare.
Potrivit art. 411alin.1 din Legea 50/1996, magistrații și celelalte categorii de personal salarizate în temeiul acestei legi au dreptul la o primă de concediu egală cu indemnizația brută din luna anterioară plecării în concediu.
Prin OG 177/2002 care a intrat în vigoare la 01.01.2003, a fost abrogat dreptul la prima de concediu cuvenit magistraților și personalului de specialitate juridică salarizat în baza ordonanței respective, așa cum prevede art. 50 alin.2 din ordonanță.
Dar OUG nr 177/2002 reglementează salarizarea și alte drepturi ale magistraților și nu drepturile personalului auxiliar care au continuat să fie reglementate de Legea nr 50/1996 și ale cărei dispoziții privind salarizarea personalului auxiliar,au fost abrogate începând cu anul 2007 prin OG nr 8/2007.
În consecință,dispozițiile privind prima de concediu cuvenit personalului auxiliar din instanțele judecătorești și parchete au rămas în continuare în vigoare, acordarea acesteia fiind suspendată prin legile bugetului de stat pe 2003, 2004, 2005.
Cu privire la recursul formulat de către Ministerul Finanțelor, acesta este nefondat, deoarece așa cum a reținut și instanța de fond acesta are ca atribuții conform Legii 500/2002 să pregătească proiectele legilor de buget și a proiectelor legilor de rectificare a bugetului, în lipsa cărora Ministerul Justiției este în imposibilitate să achite drepturile bănești solicitate.
Constatând deci, că sentința atacată este temeinică și legală recursurile apar ca fiind nefondate urmând a fi respinse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite cererea de revizuire formulată de către, împotriva deciziei civile nr.866/10.04.2007, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor și Tribunalul Gorj.
Schimbă în tot decizia nr.866/10.04.2007 a Curții de APEL CRAIOVA în sensul că respinge recursurile formulate de pârâții Ministerul Justției, Direcția Generală a Finanțelor Publice G pentru Ministerul Finanțelor Publice B împotriva sentinței civile nr.2542 din 16.11.22006 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Ianuarie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. Jud.
Tehn./Ex.3/1.21.01.2008
Președinte:Dorina StoichinJudecători:Dorina Stoichin, Corneliu Maria, Florica Diaconescu
